capitolul 18-

16 1 0
                                    

Cand isi scoate masca,raman uimit. E absolut imposibil.
-Mike?intreb eu încet
-Tom?imi raspunde el
Îndepărtează pistolul de mine,iar eu imi scot masca.
-Dar cum?intreaba el vizibil uimit.
-M-au atacat în baie. L-am batut si m-am îmbrăcat în costumul lui.
-Eu cand au intrat în camera i-am zis Emmei sa se ascunda. Eu m-am urcat pe masa si am sărit prin geamul ala de langa ringul de dans,vrând să ajung la masina si sa iau niste arme. Dar afara am fost atacat de unul dintre ei,l-am învins si i-am luat costumul. Am vazut de la depărtare ce s-a intamplat cu Alice,iar dupa ce au plecat ei te-am atacat.
-Trebuie sa ii salvăm .
-Stiu. Dar cum?
Imi bag mâinile în buzunare si gasesc cheia de contact a unei motociclete. Vad si o motocicleta in capătul celalalt al parcarii. Cred ca e singura sansa,deoarece am pierdut cheia de la masina mea in baie,in timpul luptei. Urc la volanul ei,cu Mike in spatele meu,bag cheia in contact si incerc motorul. Aud cum se tureaza si zâmbesc. Imi pun la loc masca pe fata si pornesc motocicleta,pornind pe urma celor trei masini.
Le ajung in vreo 10 minute,făcându-le semn din spate sa oprească pe dreapta. Dupa cum credeam,ma asculta si trag masinile pe dreapta. Coboară toti cinci din masini si vin spre mine Si Mike.
-Ce e ,sefu? Ce s-a intamplat?
Nu raspund,impuscandu-l in picior,acesta căzând de durere,lovindu-se cu capul de sosea si rămânând acolo. Ceialti raman inmarmuriti,moment in care eu ii atac,terminând foarte repede cu ei toti lesinati. Fugim la prima masina Si deschidem portbagajul. Ii luam sacul de pe cap Emmai,aceasta tipand speriată.
-Va rog,nu imi faceti nici-un rau!! Fac orice.
Imi arunc masca de pe fata si ii zâmbesc Emmei.
-Tom? Mike? Dar cum ati reusit?
-Poveste lunga! Raspund eu in timp ce îi tai legăturile de la mâini.
Sare si ma îmbrătisează,apoi il sărută pe Mike. Observ ca nu arata deloc bine,avand rochia ruptă si parul ciufulit. Se asează pe masina si incepe sa isi maseze umărul,dându- mi de inteles ca e rănită.
-Sa-mi bag picioarele,aproape ca mi-am dislocat umărul!
-Ma bucur ca esti ok. Dar ce facem acum?intreaba Mike asezandu-se si el langa Emma.
-Pai eu zic ca e timpul sa terminăm ce am inceput acum doi ani. Sigur ăstia au fost trimisi de el. E timpul sa atacăm si noi! Zic eu sigur pe mine,in timp ce imi dau jos costumul,rămânând in hainele de la bal.
-Cred ca ai dreptate. Ar cam fii cazul sa terminăm treaba.
-Dar nu putem sa mergem asa. Si cred ca ar trebui sa nu ne mai întoarcem la baza.zice Mike
-Ai dreptate. Dar din fericire,in masina lui Tom am pus niste haine de schimb pentru fiecare.zice Emma fericita.
-Da,dar am pierdut cheia in baie.zic eu dezamăgit.
-Atunci uite cum facem. Eu mă duc sa ii duc pe James si Diana la sectie,voi mergeti dupe haine. Ne revedem aici intr-o ora.zice Mike.
Suntem de acord cu planul lui. Emma se da jos de pe masina si ma trage dupa ea. Urcam pe motocicleta si plecam spre restaurant,in tip ce Mike o elibereaza pe Diana
Cand ajungem in zona unde s-a tinut balul,vedem zeci de masini de politie,înconjurate de politisti.
-Emma,nu cred ca e cea mai buna idee sa intram acolo. Ce facem?
-Trebuie sa existe o cale. Si oricum,am ridica suspiciuni daca am merge pur si simplu asa la masina. Adica uita-te la noi. Sigur ar pune intrebari.
-Atunci ce facem?
-Cred ca am eu o idee. Deci,tu iei pistolul asta si impusti pe unul dintre ei. Apoi fugi si scapi de sosi care te urmăresc si..
-Sau mai bine mergem direct si le arat buletinul meu. Scrie foarte clar unde lucrez si ce fac. O sa imi dea voie sa intru daca le zic ca am fost trimis sa investighez.zic eu in timp ce ma dau jos de pe motocicleta.
Înaintez spre politisti,in timp ce imi caut portofelul in buzunar.
-Cine esti tu? Si ce cauti aici?ma intreaba un politist
-Thomas Edison,agent CIA. Am fost trimis sa investighez!raspund eu calm,cautatnd portofelul ala cu buletinul in el.
-Si ce dovezi ai?ma intreaba un alt politist.
-Stai putin,sa gasesc buletinul.
Mai multi politisti se apropie de mine,crezând că mint. Caut tot mai disperat portofelul ala tâmpit,dar e dispărut
-Si,deci,unde e buletinul?
-Nu stiu,era aici mai devreme
-Da,sigur. Mai bine te ducem pe tine la sectie,ca sa zici si acolo aceleasi minciuni. Băieti,ocupati-va de asta.
Simt cum mi se înmoaie genunchii. Ma întorc,il lovesc in stomac pe unul dintre pitisti si imi fac loc sa fug. Dau peste motucicleta,si o vad pe Emma cum fuge din parcare,spre oras. Eu sar pe o pubela de gunoi si ma salt peste un gard inalt cam de doi metrii si ma trezesc fix in locul unde ajunge gunoiul hotelului. Pe un perete este o scara,pe care incep sa o urc imediat. Stiu ca am dat iar de belea,si spre ca Emma e bine. Cativa politisti sar dupa mine,dar deja distanta e considerabilă. Ajung la etajul 10 si urc pe acoperis. Imi trag sufletul cateva secunde,ma uit la politistii care vin dupa mine si incep sa alerg pe acoperisul hotelului. Sar peste mai multe chestii,ma feresc de fire si antene si imi întorc capul înapoi. Doi polițiști inca se mai țin după mine. Ma feresc de o conducta de gaze,dar încetinesc pentru ca ma apropii de margine. Mai e o casa, dar e cu multi   metrii mai jos decât acoperișul hotelului. Așa ca am de ales: ori sar si fac o Nebunie,daca nu o curată sinucidere ori stau sa merg la pârnaie.
Nu imi suna bine a doua varianta,așa ca ma dau puțin in spate,încep sa alerg spre margine si cu ultima suflare ma împing cu piciorul drept de marginea acoperișului,aruncându-ma cu capul înainte. Fac o rotire in aer,ducând picioarele in fata. Simt vântul noptii care imi vine direct in fata si simt viteza enorma cu care cad. Mai fac o rotir in fata,încercând sa pierd din viteza,dar e nebunie curată. Casa de sub mine are acoperișul de tip triunghi,iar eu depășesc mijlocul chiar înainte de impactul devastator pe care picioarele mele il face cu acoperișul casei. Ma arunc in fata,făcând mai multe rotiri la rând,pentru a pierde din forța impactului. Apoi,in timp ce alunec pe acoperiș ma las in fund,ducând picioarele in fata,pregătindu-ma pentru o noua cădere,dar de data asta mai ușoară.
Ajung la capătul acoperișului si ma arunc iar in gol,făcând un back-flip. Aterizez in picioare,apoi fac doua rotiri înainte si ma ridic. Simt adrenalina cum imi curge prin vene si gustul dulce al victoriei. Tocmai am sărit de la mai mult de douăzeci de metrii,supraviețuind,deși ma doare glezna stânga îngrozitor  de tare.

Răzbunarea-nimic nu e imposibil(+16)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum