Răzbunarea-nimic nu e imposibil(+16)

capitolul 11

Perspectiva lui Tom

Deschid ochii si realizez ca inca sunt in infirmeria asta tampita. Vreau sa plec mai repede de aici.
Dupa cateva minute,vine asistenta sa imi aduca micul dejun.
-Deci,azi plecati domnule Thomas?
-Cred ca da.
-A,ok. Poftă bună.
Incep sa decojesc oul,apoi pun miere pe pâine si mănânc. Imi termin masa cu o cana de cafea.
Apoi ma întind la loc,luându- mi telefonul de pe masa si intru pe facebook. Nimic nou. Intru si pe instagram si snapchat. Deja nu mai pot de plictiseala si e doar 11 dimineata. Ma intind inapoi si ma uit pe tavan. Oară cat timp am stat aici?  O saptamana? Două saptamani? O luna? Usa se deschide si in camera intra Emma si Diana.
-Emma,ce faci? Esti mai ok?
-Da,cred ca da. Tu esti ok?
-Logic. Vreau sa plec dracu' de aici! Cand vine un doctor sa imi zică ca pot sa plec?
-Vrei sa ma duc dupa unul?se baga Diana in discutie
Ii arunc o privire plina cu ură,apoi ii raspund răstit:
-Te-a intrebat pe tine cineva ceva?
-Voiam doar sa te ajut in p**a mea.
Iese trista pe usa,si ma simt oarecum vinovat că am fost atât de dur cu ea,dar nu pot sa o iert pentru ce a tot facut,acum doi ani si mai ales acum un an,de ziua mea.
-Stii,Diana m-a ajutat foarte mult ieri. Nu crezi ca ar trebui sa o ierti?
-Nu! Nu o iert. Cred ca tu ai uitat tot ce a facut. Mai stii acum doi ani ce s-a intamplat? Dar acum un an? Mai stii ce a facut? Daca ai uitat,pot sa iti amintesc eu..
-Da,mai stiu,dar totusi... Oamenii se schimba.
Se ridica si pleaca si ea. Oare am fost eu prea dur? Probabil. Dar totusi...
Dupa inca o ora de asteptat,vine doctorul Williams,cel care m-a tratat.
-Cum te simti tinere?
-Foarte bine. Pot sa plec?
-Da,poti sa pleci.
Ma ridic instant din pat si alerg spre camera mea. Bat cat de tare pot in usa,dar nu imi deschide nimeni. Mai bat de cateva ori,dar de data asta se deschide usa de la camera Emmei,care e fata in fata cu camera de langa a mea.
-Ce naiba faci? Si de ce esti in pijamaua de la spital pe holurile din baza?
-Pai,mi s-a zis ca pot sa plec,asa ca am plecat.
-Esti incredibil.
-Stiu. Unde naiba e Mike.
-In misiune.
-Sa-mi bag picioarele. Stii pe la cat se întoarce ?
-Nu .
-Atunci stii ce s-a intamplat?
-Pai,da. Ma plimbam putin afara cu Diana,cand au iesit pe usa Logan si James,urmati de patrulă A. A iesit si patrula B dupa ei,apoi dupa putin timp a iesit Mike,îmbrăcat cu veste anti-glont si tot echipamentul,urmat de patrulele Xa si Xb. Imediat ce acestia au urcat in masini,Diana a fost chemată la post,mie zicându- mi- se ca nu e nevoie momentan de mine. Apoi m-am informat si am aflat ca a fost o alertă teroristă la metrou.
-Cam nasol. Oricum,sper sa rezolve repede. Si apropo,stii cumva unde e Amy? Ea era asistenta parca.
-Da,cu cateva zile inaintea de ziua ta a aflat că are o matusă in viata in Florida,asa ca a plecat la ea. E in concediu pana saptamana viitoare.
-A,ok.

Perspectiva lui Mike.

Will parchează masina in fata statiei de metrou,si toti coboram. Imi iau un pistol de buzunar si o pusca din spate,apoi intru in rand cu ceilalti. Imi fixeze casca si vestă anti-glont,apoi înaintez alături de ceilalti spre metrou. Patrulele A si B au evacuat zonele si patrulă Xb vine din cealalta parte.
Ajungem pe peron si vad mai multi oameni morti,intr-o balta de sânge. Apoi vad ca au fost impuscati. E mai rau decat credeam. Dar totusi,nu mai e nimeni aici.
-Patrulă Xb,pe acolo. Patrulă Xa cu mine!ordona Jasper,seful nostru.
Intram in tunelul metroului,mergând la pas grăbit,fiind in linia doi,langa Alice,singura fata din patrula noastra.
Mergem cateva minute,cand deodată apar mai multi tipi îmbrăcati in negru,care deschid instant focul. Tragem si noi,fiind protejati de veste. Cad pe rand,in cateva minute terminând cu toti. Lăsăm armele jos,si auzim toti un ticait,ca de ceas. In cateva secunde imi pica fisă si urlu cat de tare pot:
-Fugiti!Bomba!
Incep sa alerg cat de repede pot,ajungand pe peron chiar atunci cand se aude explozia. Ma uit inapoi,ceilalti alergând prin praful ridicat. Ii si numar pe toti. 1...2...4...6...9...11. Si cu mine doisprezece. Adica lipsesc doi. Ii mai numar inca o data,dar imi da aceleasi rezultat. Ma uit printre ei si imi in gheata sângele in vene. Jasper nu este aici. Sar pe sine si fug spre locul unde a explodat bomba,dar pe la mijlocul drumului este drumul blocat de pietre si cărămizi care au cazut la explozie. Incep sa le dau la o parte,dar nu reusesc sa clintesc nimic. Sunt prea grele.
-Mike,ce se intampla? Unde e Jasper?ma intreaba Alice din spate,distragandu-ma de la treaba mea.
-A fost prins dupa zidul asta de pietre in timpul exploziei.
-Poate pe cealalta parte nu e blocat!
-Ai dreptate. Sigur are nevoie de ajutor. Si mai lipseste cineva...
-Da,lipseste Tom!Imi zice fata,eu abea atunci realizând ca Tom e al 14-lea. Dar mai lipseste cineva.
Ne intoarcem pe peron,la ceilalti agenti. Il rog pe Jay,un alt agent sa ma ridice pe umeri,apoi fac liniste.
-Atentie putin. Jaspers a fost prins în tunel,si sigur are nevoie de ajutor. Si mai e un coleg care lipseste. Stiti cumva cine e?
-David!strigă cineva din multime.
David. E ultimul intrat in echipa,si cel mai tânăr. Are 16 ani acum. A intrat in echipa acum vreo trei luni,cand un alt agent a plecat,impliniind varsta maxima de 35 de ani. Orice ar fii,acum am doua misiuni foarte importante. Una sa terminăm cu mafiotul care l-a atacat pe Tom,iar a doua sa il salvez pe Jasper.