Răzbunarea-nimic nu e imposibil(+16)

capitolul 15-Tot mai aproape de victorie

-Tu pana acum ai avut un pistol si nu l-ai folosit? ma intreaba Logan evident uimit de situatie.
Nu ii raspund si ma ridic peste masa,trăgând cu gloante la întâmplare. Vad sânge sărind si gardieni căzând,apoi ma retrag brusc sub masă. Ii arunc pistolul lui Logan,in timp ce îi strig sa ma acopere. Se ridica peste masa si incepe sa tragă,timp in care eu profit de neatentia gardienilor fug la etaj,in cautarea lui Amy. Coridorul e gol. Ma îndrept spre usa din fata mea,apoi ma întorc brusc cu fata spre scări.Fac doi pasi inapoi,apoi sunt blocat brusc de mâini de la spate. Incerc sa scap,pana simt metalul rece al unui pistol atingandu-mi tâmplă. Imi simt mâinile strânse la spate si sunt tras încet spre o camera. Deschide usa ,fara sa depărteze pistolul de mine.
Camera e întunecată si mare. In spatele meu se aude un cutit despicand aerul . Apoi pistolul se depărtează de mine,gardianul căzând cu putere pe spate. Ma arunc si eu pe spate,pentru a nu fi vazut prin întunericul din camera. Scot cutitul de la curea si il strang tare in mana stanga ,cu cealalta mana căutând pistolul gardianului pe jos. Simt ceva umed si vascos si imi dau seama ce e. Sânge. Aproape de mine trece cineva care se îndreaptă spre usa. Ating pistolul de pe jos,si il strang tare in mana. Indrept teava spre usa,fiind gata să trag în orice moment.
Lumina se aprinde si realizez ce s-a intamplat. Amy m-a salvat. Cand gardianul m-a tras în camera,Amy a aruncat cu un cutit in gardian,acesta căzând si dându-mi drumul
-E mort?ma intreaba Amy
-Cred . De unde ai cutitul ala?
-Din dulapul asta . Sunt si pistoale acolo.
Imi arata dulapul,din care ii arunc un pistol si unul il bag in jacheta,langa cutitul meu.
-Nu stiu sa trag cu pistolul!refuza Amy arma
-Doar fa-o! Apesi pe tragaci si tragi! E foarte simplu.
Apoi imi amintesc de cei de jos. Mai iau doua pistoale si o trag pe Amy afara,spre scări. Ma arunc intre Logan si Emma si scot pistolul luat de la gardianul mort. Trag cateva gloante,astfel acoperind-o pe Amy,care ajunge si ea la micul nostru adăpost. Ma las in jos si le dau lui Logan si Emmei. Apoi ,sincron,ne ridicam toti 4 peste marginea mesei si tragem in gardieni pana sunt toti morti.
-Asta a fost aproape. Dar cum ti-a venit ideea cum sa faci asta?ma intreaba Logan
-Din filme. Asta fac toti in filme!raspund eu
Apoi se aude un scartait de la telecabina . Asta poate sa însemne un singur lucru. Vin mai multi gardieni.
Sărim inapoi dupa masa si pregătim pistoalele. Cand usa dinspre telecabina se deschide,suntem pregatiti pentru noul atac. Vad de dupa masa cine intră pe usa. E un om inalt,îmbrăcat intr-un costum negru. Ma las iar jos si ii vad fata dezgustata a lui Amy. Imi dau seama singur cine e. Ma ridic iar pregatit sa trag,dar parca a dispărut.Dar peste masa,făcându-le celorlalti semn sa ma urmeze . Tin pistolul ridicat,in timp ce merg spre scările care dau la subsol. Iau coltul si il vad. Tine un pistol in mana ,care este îndreptat spre noi,dar nimeni nu indrazneste sa tragă.
Oare daca eu trag primul in el,sigur trage si el in mine. Asa ar murii si el si eu. Dar nu. Nu vreau sa mor si eu. Stiu ca asta e egoism. Dar oare se merita? O sa stie cineva ca m-am sacrificat pentru prietenii mei?
Hotărăsc apoi ca asa e cel mai bine. Mor si ii apar pe ei. Apas pe tragaci si glontul zboară exact spre inima lui. Dar apoi ceva imprevizibil se intampla. Glontul ricoseaza,căzând pe jos dupa ce loveste tinta. Vestă anti-glont. Evident. Nu ar fi venit aici fara asa ceva. E ca si cum ar fi stiut ce urma să facem. E ca si cum ar fi mereu inaintea noastra.
Continui sa trag cu pistolul,chiar daca stiu ca nu o sa realizez nimic. Merg in acelasi timp spre el. Aud cum trage si el,primul glont trecând pe langa mine,dar în spatele meu aud un ţipăt. Amy. Apoi alt glont trece pe langa mine si aud alt ţipăt. Emma. Alt glont ma ratează si aud tipătul lui Logan. Nu mai gandesc limpede. Am pierdut 3 prieteni.3. Dar ii voi răzbuna. Continui sa merg . O sa ma razbun. Ma apropii din ce in ce mai mult. Dorinta de răzbunare incepe sa puna stăpânire pe mine. Acum sunt atât de aproape. Mai fac un pas,inca unul si inca unul. Apoi aud un pocnet de pistol,care nu e al meu si simt cum un mic glont ma pătrunde. Simt durerea glontului si scap un urlet. Privire incepe sa mi se incetoseze si cad pe spate,lovind cu spatele podeaua. Vad silueta lui cum zambeste multumit si apoi durerea devine insuportabila. Simt rană si simt sângele cald care curge . Încetul cu încetul,vad din ce in ce mai neclar,pana cand ajung să se innegreasca totul.