Capitolul 19-

12 1 0
                                    

Iau o gura de aer zdravăna si ma uit înapoi pe bloc,unde polițiștii sunt inca Uimiți. Si eu sunt sincer uimit ca am reușit sa fac ce am făcut . Sa sari de pe un hotel nu e o joacă pana la urma. Dar nu mai am timp de pierdut. Incep sa alerg in noapte,spre un copac inalt,chiar langa un stâlp de iluminare. Urc cu usurinta in varful copacului,de unde o caut pe Emma cu privirea. Dar e de negăsit. Poate s-a ascuns undeva,asa ca hotărăsc sa nu o caut acum,ci sa ma furisez in restaurant. In continuare sunt multi politisti,dar vad si niste fete cunoscute. Au venit si Justin impreuna cu trupele speciale. Mai sunt si cateva ambulante,din care coboară doctorii. Privesc toata scena din copac,facand liniste. Pe rând,mai multe corpuri sunt puse pe targa. Ii recunosc pe Will,pe Mathias,pe Nate si pe Noah. Sper ca nu sunt morti. Am nevoie de o diversiune. Sau pot sa astept pana pleaca. Si cred ca a doua varianta e cea mai buna. Ma întind pe o creanga groasă si astept sa plece. Simt oboseala cum imi cuprinde tot corpul,si simt cum adorm. Da,am nevoie de odihna. Doar o ora. O sa ma astepte Mike. Nu o sa fie probleme. Doar o ora.
Ma trezesc dupa cum am zis,doar ca imi dau seama ca e deja mijlocul zilei. Am dormit mult prea mult. Sar din copac ,aterizez cu o rotire si ma îndrept spre restaurant in fuga. Nu mai e nici urma de politist,dar decid să intru prin geamul spart prin care a evadat Mike. Ocolesc parcarea si ajung iar langa pubelele de gunoi. Ma urc pe una dintre ele si ma arunc prin geamul spart,aterizand usor pe podeaua de lemn,pătată din loc in loc cu sânge. Păsesc încet prin camera,i dreptandu-ma spre baie. Caut in toata baia portofelul si cheile de la masina si le gasesc in cele din urmă sub chiuveta. Ma furisez afara din clădire,cu gândul sa o caut pe Emma. Problema e ca nu am nici-o idee unde ar putea fata asta sa fie.
Deschid portbagajul masinii mele si gasesc hainele de schimb de care mi-a zis Emma. Le iau si le pun in micutul loc de bagaje de pe motocicleta. E cel mai ok sa plec pe motocicleta,deoarece ajung mai repede,si restul de la baza ar trebui sa ne creada morti. Turez motorul si pornesc prin oras,in cautarea Emmei. Apoi imi vine in minte o idee. Daca Emma s-a dus dupa Mike? Întorc motocicleta si plec spre locul unde ne-am despărtit de mike,accelerand cu mult peste limita de viteza. Ajung in cateva minute le autostrada,unde gonesc de-a dreptul. Opresc in locul unde m-am intalnit cu Mike ultima oară,dar nu mai gasesc cele trei masini ale atacatorilor. Parchez motocicleta si ma îndrept peste marginea autostradei. Cat ai vedea cu ochii,e pământ arat cu grâu si alte cereale.  Lanul e perfect,deci nu a trecut nimeni prin el recent. Apoi realizez cat de prost sunt. Intr-un buzunar interior al jachetei de pe mine am telefonul. Il scot din buzunar,sperând că mai areputina baterie in el. Observ ca l-am spart in ultima zi,si ma cam enerveaza,pentru ca am investit o avere in el. Dar din fericire mai am putina baterie,pe care o folosesc sa il sun pe Mike.
-Unde esti? Zi repede.
-La restaurantul unde a fost ziua lui Alice. Tu unde esti?
-Stai acolo! Vin imediat.
In timp ce închid mi se termina si bateria. Urc inapoi pe motocicleta si pornesc spre oras cu o viteza mult prea mare. Simt vantul cum imi vine in fata,ma ridic pe roata din spate a motocicletei si tip de fericire. E o senzatie incredibilă,mai ales ca stiu ca daca imi pierd echilibrul cad,dar am sfidat moartea de atâtea ori incat deja e o obisnuintă.
Ajung destul de repede de unde am plecat,si imi dau seama ca ultima jumatate de zi nu a însemnat decat plimbări care incep si se termina cu restaurantul asta. Mike e in parcare,langa masina mea,care străluceste in lumina soarelui de septembrie.
-Tom,pe unde ai umblat? Ai uitat ca avem o treaba de terminat?ma intreaba el
-Nu am uitat,doar ca am pierdut-o pe Emma si am adormit din greseala. Cum v-ati intalnit voi doi?intreb eu
-Am vazut ca nu mai apareti,asa ca am venit dupa voi si m-am intalnit cu Emma,dar pe tine nu te-a mai vazut nimeni de cand ai sărit de pe hotel. Emma era sigura ca ai murit frate!
-Ma rog,hai sa trecem peste. Luati haine de schimb!zic eu,in timp ce le întind hainele.
Imi înlocuiesc cămasa alba cu un tricou negru,pantalonii de stofa cu niste blugi lejeri,imi pun o pereche de tenisi de panza in picioare si imi trag pe mine jacheta neagra,din piele. Se schimba si prietenii mei,in timp ce eu cotrobaiesc prin masina mea. Gasesc in port-bagaj un rucsac,in care indes un briceag care sigur o sa ne fie util,o lanterna,o sfoara si o trusă de prim ajutor,pentru situatii de urgenta. Hotăran ca e cel mai bine sa mergem cu masina luata de la atacatori,pentru a fi identificati mai greu.  Apoi urcam in masina,cu Mike pe scaunul soferului si pornim spre sediul mafiotului,caruia ii cunosc locatia doar Mike si Emma.
-Deci,i-ai dus pe James si pe Diana la sediu?sparg eu tăcerea in care s-a scufundat masina.
-Da.raspunde Mike scurt,dând drumul la radio.
Inteleg ca nu mai vrea sa vorbim,asa ca tac din gura pe tot parcursul drumului,care parca durează o eternitate.

Răzbunarea-nimic nu e imposibil(+16)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum