Răzbunarea-nimic nu e imposibil(+16)

capitolul 7-zile negre

Perspectiva lui Mike

Au trecut deja doua zile de cand Tom este in comă. Adevarul e ca imi e teama. Doctorul a zis ca o sa se tezeasca in scurt timp. Dar imi e frica ca nu o va mai face. Si sincer ma simt mult mai singur decat oricand: prietenul meu cel mai bun e in comă,iar prietena mea cea mai buna e in barlogul dusmanului. Chiar imi e frica.
Usa salonului se deschide si în salon intra Diana. Se asează langa mine si oftează.
-Ce vrei? Iar te-ai intors?
-Logic. Chiar daca Tom ma uraste,eu tot tin mult la el.
-Nu as zice ca el te uraste. Poate e doar dezamăgit...
-Nu am vrut sa il aleg pe James. As vrea sa întorc timpul...
-Si eu.
Apoi facem liniste.
-Stii cumva unde e Emma?
-Da. Dar nu stiu daca ar trebui sa iti zic...
Simt cum imi ia mana in mâinile ei si se uita la mine
-Te rog! Nu pot sa stau aici si sa nu fac nimic! Tom e in comă,Emma e dispărută de 3 zile. Trebuie sa fac si eu ceva...
-Diana...
-Te rog Mike!Te rog!
-Ok,ok,dar nu ai tu ce sa faci. Mai stii ce aventura ati avut voi acum doi ani?
-Da. Nu o sa uit niciodata!
-Pai ,tipul ala pe care voi credeti ca l-ati omorât nu e mor. Cand eram la cabana din munte l-a atacat pe Tom. Ne-am intors instant si emma a fost luată de pe autostrada de asta,mai mult ca o curvă. Apoi nu mai stim. Stim doar ca a intrat intr-o canalizare si nu are semnal,si nici nu o mai pot gasi prin GPS.
-Voi chiar nu sunteti sanatosi la cap,nu? Trebuie sa o salvăm...
-Nu. Nu trebuie sa o salvăm . O sa ma ocup de asta eu si Tom.
-Dar trebuie sa va ajut!
-Nu. Ne descurcam.
Se enervează si iese din salon. Acum ma simt si eu prost. Chiar sper sa se trezească Tom rapid.

Perspectiva Emmei

Sunt trezită de gardienii care tipa pe hol. Instinctiv ma uit spre mana stanga,unde aveam ceasul,dar apoi imi amintesc de ziua de ieri, cand ne-au luat tot ce au găsit de valoare:ceasurile,telefoanele,bratarile si colierele. Probabil ca e sase dimineata sau ceva.
-Em,haide. Stii ce se intampla daca intarziem la aliniere.
Ma ridic din pat si cobor pe podeaua rece ca intotdeauna. Ies impreuna cu Zoey,una dintre fetele cu care am intrat aici, din celula si ne îndreptăm spre capătul coridorului,unde suntem asteptate la lift de trei gardieni,care ne împing in lift alaturi de multe alte fete,intr-o înghesuială incredibilă. Apoi iesim din lift la nivelul de mai jos,unde e un fel de teren de fotbal. Ne aliniem la dungă. Apoi vine in fata noastra chiar teroristul dupa care am venit eu si ne anunta ca are un cumpărător.
-Dupa cum ziceam,acest domn respectabil va cumpara vreo 10 dintre voi. Asa ca va rog sa stati drepte si sa asteptati.
Pe usa intra un alt tip la costum,inalt ,care arata al naibii de bine. Incepe sa se plimbe prin fata noastra ,alegând cateva fete,dintre care si colegele mele de celula,mai putin Zoey. Apoi vine spre mine.
-Pe tine parca te stiu de undeva...
-Nu, nu aveti cum.
-Hmmm... Cred ca ai dreptate. Oricum,nu esti destul de buna.
Nici nu stiu daca sa ma simt jicnita sau fericita ca am scapat.
Dupa vreo doua ore de stat în picioare,suntem trimise inapoi in celule,acum rămânând doar eu si Zoey in celula.
-Deci,chiar nu ai de gand sa imi spui ce faci tu aici si de unde te stiu toti?
-Ba da. Dar spune-mi tu intai. Ce cautai pe autostrada in ziua aia?
-Nu pot sa iti zic...
-Ba da,poti. Sunt prietena ta... Nu rad sau ceva...
-Ok,ok!Dar apoi imi zici si tu!
-Evident!confirm eu
-Pai,nu e mult de povestit. Cu o luna inainte sa ne întâlnim,mama a fost concediata,si avem si multe datorii. Asa ca aveam mare nevoie de bani. Sora mea mai mare s-a angajat,dar trebuia sa fac si eu ceva. Asa ca am zis ca poate pe autostrada se fac ceva bani... Nu am o poveste prea interesanta,sigur a ta e mai tare
-Am promis ca iti spun,dar te rog să nu spui nimanui!
-Promit
-Ok. Deci,mai stii acum doi ani cand toata presa explodase cu stirea aia cum ca 6 adolescenti au aruncat in aer vechea statie de telegondola,omorand si oamenii de acolo?
-Da,logic!
-Ei bine,eu eram una dintre ei! Dar nu e cum e scris in presa... De fapt,aia era baza unui terorist nebun,care ne-a omorât părintii...