Răzbunarea-nimic nu e imposibil(+16)

Capitolul 6-barlogul dusmanului

După ceva timp de coborât,ating in sfârșit cu picioarele podeaua rece din canalizare. Ma aflu intr-o canalizare exact ca in filme,cu doua alei înguste lângă pereți,iar pe mijloc apa murdara. Cele trei fete care au coborât înaintea mea sunt atent supravegheate de doi gardieni. Ma duc si eu lângă ele, simțind ca mor de frig. Pana la urma,am doar o fusta scurta si un sutien pe mine,dar se putea si mai rău.
In final,coboară si tipul care ne-a adus aici.
-OK,acum ca am ajuns aici, va rog sa veniți după mine!
Deschide cu cheia usa din perete,apoi ne conduce printr-un coridor îngust,slab luminat,la capătul căruia e un lift. Intram in ascensor,cu cei trei gardieni inca supraveghindu-ne atent. Coboram inca un etaj,apoi ieșim din lift. Când văd unde ma aflu,ma sperii. Ma aflu la capătul unui coridor lung,pe ambele părți ale coridorului fiind celule,ocupate de fete,trei -patru in fiecare celula.Pe fiecare celula este scrisă o data. Observ in timp ce sunt condusă spre capătul coridorului ca toate fetele sunt îmbrăcate sumar. Oare toate astea au intrat aici exact cum am intrat si eu?
La capătul coridorului e o celula goală,pe care este scrisă data de astăzi. Suntem împinse înăuntru de gardieni,apoi usa de metal se Închide ,fiind pus si lacăt. Sar la usa si încep sa lovesc cât de tare pot bările de metal,chiar daca nu are nici-un sens.
-Hei,nu are nici-un rost. Suntem închise aici.imi zice una dintre partenerele mele de celula,in timp ce imi pune mâna pe umăr.
Ma întorc cu spatele la bare,ma las încet in jos si încep sa plâng. In loc sa găsesc informatii,am ajuns blocată intr-o celula. I-am dezamăgit pe Mike si pe Tom. Nu sunt buna de nimic!
-Nu mai plânge! O sa găsim noi o modalitate sa iesim de aici!
-Tu nu stii cine detine locul asta. Daca afla ca sunt aici ma omoară.
-Atunci nu o sa afle. Dar de ce vrea sa te omoare? Si daca stiai asta,de ce ai mai venit atunci?
-Nu conteaza.
-Nu ai incredere in mine,este? E ok,inteleg. Dar a fost o zi lunga pentru toate. Hai sa ne culcăm intai si apoi vedem maine ce e de facut.
Abea acum observ cum arata celula asta. Sunt doua paturi suprapuse si atat. Ma urc pe un pat de deasupra,iar sub mine se pune blonda cu care am vorbit mai devreme.

Perspectiva lui Tom

-Mike,unde e Emma?
- Dupa cum imi arata pe GPS,e intr-un canal.
-Ok. Ar trebui sa o contactam cumva
-Da frate,dar e tarziu. Nu crezi ca ar trebui sa ne ocupam de asta maine dimineata? Emma sigur e bine, dar tu sigur nu esti. Hai la un KFC,apoi la baza. Vedem maine ce facem cu Emma.
Mike are dreptate. Chiar nu mai pot de somn. Ar trebui sa mergem acasă!
Pornesc masina si ma îndrept spre baza,desi eu aproape adorm.
Ajungem dupa mult timp si la baza,apoi in camera,unde adorm instant.
- Tom,esti ok?
Nici nu realizez ca deja e dimineata. Deschid ochii,dar simt cum imi explodează capul.
-Tom,esti ok frate?
-Nu. Ma doare foarte tare capul. Si burta.
-Ok,te duc la infirmerie. Haide.
Ma ajuta sa ma ridic din pat si pornim încet spre infirmerie.
-Stai calm frate,te rezolvăm noi. Maine sigur mergem dupa Emma.
-Ai dreptate
Apoi simt ca ametesc,simt cum capul mi se învârte si cum picioarele nu ma mai tin,apoi pământul se apropie din ce in ce mai tare,apoi negru.