Răzbunarea-nimic nu e imposibil(+16)

capitolul 12- complicatii

Perspectiva lui Mike

-Dupa cum ziceam,am nevoie de o echipa de cativa oameni sa mergem dupa David si Jasper. Eu m-am gandit sa vine cu mine Jay,Alice,Noah si Mathias. Will,tu du- i pe restul inapoi la baza. E ok?
Toti aproba,apoi eu si mica mea echipa iesim la suprafata si mergem la pas alergător spre urmatoarea statie de unde se ia aceleasi metrou. Afara e groaznic de cald si simt ca ma topesc in echipamentul asta. Din fericire,urmatoarea statie e destul de aproape,trebuie doar sa trecem prin piata centrala ca sa ajungem. Dar piata e mereu plina,asta e nasol.
Oamenii se dau din drumul nostru cand ne vad,făcându-ne loc sa trecem rapid si sa coboram scarilede la metrou. E gol si aici. Sărim pe sine,aprindem lanternele si începem să alergam prin tunel. Ajungem in cateva minute la locul unde a avut loc explozia. David este intr-o balta de sânge,sub un bolovan. Sigur e mort. Dar Jasper e lipit de un perete. Ma apropii de el si imi dau seama ca mai respiră.
-Mathias,Jay,luati-l pe Jasper pe sus. Alice si Noah,ajutati-l le David. Trebuie sa il inmormantam la baza.
Ma întorc brusc,simtind pe cineva in spatele meu. Instant simt o durere insuportabilă la genunchi. Vad cum cineva mi-a înfipt un cutit direct in rotula. Ultimul lucru pe care il mai vad este cum Jay il ia la pumni,acesta căzând instant,exact cand totul devine negru si pentru mine.

Perspectiva lui tom

Imi vine sa ma urc pe pereti. Astept de trei ore aici,in camera Emmei si Mike tot nu a aparut. Bateria de la telefon s-a dus,iar Emma nu are încărcător ca al meu. Sunt putin îngrijorat pentru prietenul meu. Toate trupele s-a intors,inclusiv a lui. Doar el si inca 6 coechipieri lipsesc. Nu pot sa inteleg de ce.
-Crezi ca se întoarce ok?Ma intreaba Emma pentru a zecea oară.
-Sper.
Apoi auzim de fara ambulantă. Asta nu cred că e bine. Sar de pe pat ,ma incalt cu pereche de papuci cu care am plecat de la infirmerie. Emma isi pune o pereche de slapi si fugim jos,chiar daca sunt in pijamale. Ambulanta a parcat fix langa masina mea. Ma ascund cu Emma dupa un tufis la menirea lui Justin,insotit de cativa medici,care cară cu ei trei targi. Ambulantă deschide usile din spate si iese Alice,impreuna cu un doctor. Vorbesc ceva cu Justin,apoi il vad pe Mathias carand pe cineva pe umăr afara din ambulantă. Il recunosc imediat pe David. Ma trece un fior. Oare e mort?
Doctorii pun corpul lui David pe o tava,apoi Noah coboară si el,tinandu-l le brate pe Jasper. Nu se poate. Comandantul trupeleor de agenti secreti sa fie mort? Nu cred că e posibil.
Ii pun si lui Jasper corpul pe o targa,apoi din ambulantă iese Jay,cu un alt corp pe brate. Cand vad cine e,ma trece un fior pe sira spinării,iar Emma nu isi poate retine geamatul. Apoi vad o imagine pe care nu mi-am imaginat vreodata ca o sa o vad. Prietenul meu cel mai bun,Mike, este cărat pe o targa împinsă de un doctor,alaturi de Jasper si David. Nu se poate sa fi murit. Nu Mike.
Imediat ce pleaca toata lumea ma ridic din tufis si fug spre lift,urc la etaj si ma duc direct la infirmerie. La intrare il vad pe doctorul care m-a tratat si pe mine.
-Domnule Thomas,v-ati intors? Va simtiti iar rau?
-Nu,nu am eu nimic. Prietenul meu ,Mike,a fost adus pe targa aici. Voiam sa vad ce are si daca e ok.
-Imi pare foarte rau,dar nu va putem lasa sa intrati. Cei trei sunt in ala de operatie. Dar puteti sa stati jos. Si inca ceva,domnul Justin mi-a dat asta sa v-o dau.
Imi întinde cheia de la camera,apoi pleaca. Ma asez pe un scaun,langa Emma.
-Crezi ca e ok?rup eu tăcerea in cele din urmă.
-Sper. Nu imi vine sa cred.
-Nici mie.
Asa au trecut cinci ore,dar nu am primit nici-un semn. Doar un doctor care ne-a zis sa mergem la noi in camera.
-Tom,cred ca ar trebui sa mergem. Nu cred că o sa primim vesti prea curand. Trebuie sa dormi putin
-Cred ca ai dreptate. Mergem?
-Da .
Plecam de la infirmerie,îndreptându-ne spre camerele noastre. Descui usa si intru in camera. Camera e exact cum am lăsat-o. Imi iau din sifonierul meu o pijama noua si merg sa fac un dus,fara sa pot sa scap de gândul că prietenul meu cel mai bun,Mike,ar fi putut sa moara. Imi amintesc fiecare clipa petrecută impreuna.fiecare aventura trăită,fiecare dezamăgire la care am luat parte... Nu stiu ce as face daca ar muri. Probabil o sa raman cu un gol in mine,un gol care nu va putea fi acoperit de nimeni altcineva. Pentru mine,Mike a însemnat mai mult decat un prieten. A însemnat un frate,care a fost alaturi de mine orice s-a intamplat. Apoi imi vine in cap o intrebare: daca eu eram cu el,era aceeasi situatie? Gândul asta ma frământă si nu imi da pace,pana cand reusesc sa termin dusul care a durat incredibil de mult si sa adorm in patul meu,cu gândul imprastiat prin lume.