Te iubesc, în secret.

M-am săturat de ea !

O altă dimineață mă face să-mi deschid ochii alene, nu am niciun chef de liceu, dar totuși trebuie să mă duc, măcar prin educaţie să mă remarc. Mă ridic buimacă de somn din pat şi mă îndrept cu pași mărunți spre baie.

După un duș revigorant, mă apropii în pași de dans de șifonier pentru a-mi alege ținuta, o bluză albă largă și o pereche de jeanși negri rupți în genunchi. Îmi arunc rucsacul pe umăr și părăsesc casa acum goală.
Tata cu siguranţă e la muncă, căci datorită mamei trebuie să facă ture-n plus pentru a mă putea menține la o școală bună și să-mi ofere tot ce am nevoie, ce e drept e că nu am simțit lipsa mamei după divorțul alor mei.

Tata a avut mereu grjă să primesc tot ceea ce îmi doresc și să mă facă fericită, muncește mult și știu că o face pentru mine, de asta pun şcoala pe unul din locurile prioritare în viaţa mea, îmi doresc ca el să fie mândru de mine și sper că într-o zi am să pot avea grijă de el așa cum are el de mine.

Am tresărit atunci când clanxonul mașinii lui Blake m-a luat prin surprindere, sărind de pe canapea aproape până la uşă.

-Bună dimineața! spun atunci când intru-n mașina neagră.

-Bună dimineața, rază de soare. Îmi spune afișându-și zâmbetul perfect iar eu deja simt cum mă topesc ușor sub privirea lui arzătoare.

-Și ce zici micuță Amy, vrei să-ți pierzi virginitatea cu mine? Am pufnit, din nou, aruncându-i o privire urâtă.

Nu știu de ce mă întreabă mereu asta, sau de ce zâmbește ca un prost atunci când evit să-i răspund. Probabil mă crede o virgină speriată, ceea ce și într-un fel sunt. Sau poate citeşte în ochii mei răspunsul la întrebare, acela fiind că dintre toţi băieţii de pe planetă cu el mi-aş dorii să îmi pierd virginitatea.

Restul drumului a decurs în liniște și asta mă sperie într-un fel, căci în general lui Blake niciodată nu îi tace gura și s-ar putea să se fi întâmplat ceva cu el. Întrebarea îmi stătea în vârful limbii, voiam să îl întreb ce s-a întâmplat cu el, dar Lexi mi-a stricat toate planurile când a venit într-un suflet la maşină când abia parcasem.

Mi-am dat ochii peste cap atunci când buzele ei au făcut contact cu ale lui și am plecat în fugă, fără să îi mai adresez nici măcar un salut. Am continuat să traversez curtea şi să îi urmăresc cu coada ochiului, până când am simţit o usturime pe fund, cu siguranţă generată de o palmă.

-Oare când își va da seama că-l placi? Mă întreabă Emma, înainte să mă pregătesc să îi întorc lovitura.

-Nu-l plac, termină! Poate te aude cineva. Șoptesc, dar până şi vocea mă dăduse de gol, iar ea chicotește ușor.

Totuşi recunosc că nu îl plac, ci sunt îndrăgostită nebunește de cel mai bun prieten al meu. Nu îmi e greu s-o recunosc pentru mine, dar lui nu cred că voi avea vreodată curajul să i-o spun și mă rog în sinea mea să nu afle. Căci nu mi-aș dori ca şi comportamentul său să se schimbe față de mine pentru un lucru atât de banal. Adică, eu Amy Morgan nu am nicio șansă cu popularul Blake Edwars, căci toate iubitele lui au fost ca şi decupate din revistă, iar eu nu sunt geloasă pe modul în care ele arată ci doar pe faptul că îl au pe el, chiar dacă şi pentru scurt timp.

Parcă încă îmi e imprimat pe buze acel sărut dulce ce m-a înnebunit încă de când eram copil, căci încă de pe atunci tânjeam să-i simt privirea asupra mea ,brațele în jurul meu și să îi las parfumul să îmi invadeze nările, atunci când se întâmplă să adorm „întâmplător" cu el pe canapea în seara filmelor.
Uneori îmi dădea impresia că și el simte ceva mai mult și inima creștea în mine, dar la fel de repede murea speranța când îmi spunea „ Doar ești prietena mea cea mai bună", şi mă ciufulea, iar tot ceea ce puteam face era să murmur un „ Așa e" cu un zâmbet fals pe buze.
Căci e greu să-ți iubești prietenul, e al naibii de greu să păstrezi toate aceste sentimente în tine, uneori am impresia că voi exploda și că vorbele vor curge din mine asemeni unei cascade, dar îmi amintesc că fără el, eu sunt un nimeni. Nimeni nu mă cunoaște cum o face el și nimeni nu îmi oferă siguranța pe care mi-o oferă Blake, şi chiar nu îmi doresc să pierd aceste lucruri. Şi de aceea aceste sentimente vor rămâne secrete, într-un colţ al inimii mele, până când poate altcineva va avea parte de ele.

M-am despărţit de Emma, deoarece avem ore diferite,ore la care mă mai pot concentra şi eu. Şi am pornit grăbită către clasa de chimie, până când tot cheful mi-a fost distrus de către Lexi şi cățelușele ei ce au apărut pe hol. Aş fi vrut din tot sufletul să le pot ocoli, dar din nefericire nu am găsit nici o cale de scăpare.

Așa că mi-am fixat privirea în pământ cu spernața că o să mă ignore așa cum o face când sunt în preajma lui Blake , dar din păcate planul meu a eşuat.

-Oh, micuţă Amy. Cât timp crezi că va mai dura joculeţul tău? spune cu vocea ei de vrăjitoare.

-Ce joc? spun aproape în şoaptă, evitându-i privirea de frică să nu mă transforme în stană de piatră.

-Nu fă pe proasta. Toată lumea ştie cât de mult îl placi pe Blake, şi cât de mult îţi doreşti să îşi bage mâna în chloțeii tăi. Dar sunt sigură că şti şi tu că el e Blake Edwards şi că nu se va uita vreodată la un nimic ca tine sau la chiloţeii tăi cu ursuleţi.Căci oricum stă cu tine doar din milă. Spune toate astea fără să respire măcar odată,în timp ce cățelușele ei chicoteau în spate.

-Nu, nu îl plac pe Blake. Și nu mi-aș dori ca el sau oricine altcineva să îmi bage mâna în "chiloței" aşa cum ți-a făcut ţie şi încă altor 100 de fete, aşa că nu te mai simţi atât de specială. Îmi este ca un frate mai mare şi nu aş lăsa nimic să schimbe asta. Căci fete ca tine a tot avut, l-am privit cum le schimbă ca pe ciorapi, deci bucură-te cât mai poţi. Acum, te rog scuză-mă, trebuie să ajung la oră.

Simt că o să leşin la cât de mult mi-am ţinut respiraţia în timp ce îi spuneam tot ce aveam pe suflet, dar se pare că a meritat, căci târfuliţa a rămas fără cuvinte. Nici nu ştiu cum am reuşit să mă gândesc la toate cele spuse, dar faptul că i le-am spus m-a impresionat până şi pe mine. În fine, acum asta contează cel mai puţin, ceea ce contează cu adevărat e că în sfârşit am redus-o la tăcere.

Nu am suportat-o niciodată şi sentimentul e reciproc, iar aşa o să fie mereu. Căci e foarte invidioasă pe relaţia mea de prietenie cu Blake, şi eu pe a ei, doar că lui Lexi îi este frică să îl piardă, şi nu din cauza că îl iubeşte, ci pentru că asta i-ar strica reputaţia. Faptul că ar părăsi-o pentru o tocilară neînsemnată, ar fi umilirea supremă