Te iubesc, în secret.

Blake era totul .

Mesajul de la Blake m-a dărâmat şi nu pot înţelege de ce a luat o asemenea decizie. Îmi doresc din tot sufletul să ştiu ce s-a intamplat cu el, poate aşa nu ar mai fi atât de dureros. oare sărutul să îl fi bulversat în aşa hal? Aş înţelege şi aş uita de tot ceea ce s-a întâmplat, iar totul ar revenii la normal. Căci mă simt pierdută fără el, simt că nu am nici un rost, că sunt un nimeni. Blake, era cel ce îmi insufla încredere în mine, iar acum mi-a răpit privilegiul de a-l avea aproape.

Am lăsat lacrimile să-mi coboare lin pe obraji în timp ce suspinele îmi părăseau involuntar gura.

—De ce Blake?  Şoptesc pentru mine şi îmi las capul să cadă pe pernele ce-i poartă mirosul. Voiam să îl urăsc pentru că a renunţat la mine fără ca măcar să îmi explice motivul. Dar ura, ura e pe departe ceea ce simt eu pentru el. Îl iubesc, îl iubesc atât de mult încât nimic nu mi-ar putea schimba sentimentele.

După ceva timp am ajuns la concluzia că trebuie să-i respect decizia, chiar dacă asta însemna să mă distrug cu mâna mea. Fericirea lui Blake e un lucru important pentru mine, nu contează dacă eu mă confrunt cu furtuna atâta timp cât el se bucură.             de soare.
Mi-am şters lacrimile cu dosul palmei, mi-am luat rucsacul şi am părăsit casa în care altădată eram bine venită. Nu m-ai puteam sta într-un loc în care prezenţa mea nu e dorită. 

"Micuţa Amy Morgan" urma să se schimbe, nu vreau să mai fiu tratată ca jucaria de pluş a unui copil. O îndrăgeşti un timp, apoi o arunci la gunoi,căci la naiba, sunt o fiinţă umană, trebuie să îmi recapăt singură încrederea în mine. O fată simplă,ce tocmai a decis să îşi schimbe viaţa.

Am urcat scările în grabă spre dormitorul meu, căci e deja şase dimineaţa, şi simt puţin nevoia să mă plimb pentru a-mi limpezii gândurile.
I-au  creionul negru de ochii în mâna pentru prima oară, şi început să îmi conturez ochii cât mai puternic, aşa cum am văzut la majoritatea fetelor din liceu. Îmi tai o pereche de pantalonii negri în genunchi, căci nu prea obişnuiesc să îmi cumpăr genul acesta de îmbrăcăminte.Și mi-am permis să împrumut jeacheta de piele care cândva a fost a mamei mele. Mi-am încălţat bocanci şi am zambit satisfăcută de imaginea pe care mi-o oferea oglinda.

Eram o nouă Amy, o Amy pe care nu o va interesa fericirea altora, ci doar fericirea ei.Căci, să-mi bag, merit asta!

Privirea îmi  rece şi pierdută, dându-mi impresia că aş putea sparge oglinda doar privind-o. E greu să trec peste faptul că Blake m-a lăsat baltă, rupându-mi inima în două şi transformandu-mă într-o versiune mai bună.

Mă plimb debusolată pe stradă,încercând să îmi limpezesc gsndurile.Vocile din capul meu fiind singurele ce răsună pe strada pustie.
Simt că plecarea lui mă va aduce aproape de delir şi încerc din răsputeri să neg acest sentiment de tristeţe ce m-a acaparat.
"Pot trăi şi fară el", e tot ce îmi repet în minte, în speranţa că până la urmă subconştientul meu o să accepte acest fapt.

Am de gând să renunţ la tot, la toate lucrurile ce altădată mă făceau fericită, căci vreau să încep altă viaţă, una în care să nu fiu dependentă de Blake, sau de vorbele lui.

O am pe Emma, şi sper ca ea să îmi rămână alături indiferent de schimbarea mea,pentru că ea şi tată sunt singurele persoane care mai fac parte din viaţa mea, totodată singurele cu care am de gând să rămân aceeaşi eu din todeauna.

Băi,și totuși nu pot să nu mă întreb ce e în mintea lui. Dacă a fost trist, speriat sau indiferent, când mi-a trimis mesajul. Dacă a simţit o urmă de remuşcare atunci când l-a recitit, dacă s-a mai gândit la mine după aceea.  Căci eu nu pot să îl scot din cap nici pentru o amărâtă de secundă.
Tot sper ca şi sentimentele mele să treacă, sau măcar să le pot abandona într-un colţişor întunecat al inimii, de unde să nu mai iasă vreodată la iveală.

Viaţa mea a luat brusc o întorsătură uriaşă, şi pentru prima oară, am să mă învârt odată cu ea. Sperând ca ameţeala să nu mă cuprindă şi să mă distrugă.

_____________________

Sper să vă placă. 💗