Te iubesc, în secret.

Obstacole.

Ceea ce mi-a spus Blake ma pus serios pe gânduri. Mereu am fost foarte apropiați, dar el mereu a încercat să își nege sentimentele față de mine, investindu-le în alte relații. Cred că așa a ajuns să se îndrăgostească de sora lui Kevin, care l-a cunoscut în perioada cea mai critică a adolescenței sale, perioadă în care am încercat să mă îndepărtez de el, căci era un total alt Blake. 

Am lăsat apele să se mai calmeze și am încercat să uit toate cele spuse mai devreme ocupându-mi mintea cu pregătirea mesei pentru părinții săi. 

- Oare o să îi placă mamei tale pastele? spun puţin agitată adăugând ultimele ingrediente în sosul pastelor. 

- Cu siguranţă, mamei îi place mâncarea italienească. 

- Ok, o să mă duc să mă aranjez, doar nu pot arăta aşa, e lipsă de respect. Poţi pregăti tu masa? spun îmbrăţişând-ul și sărutându-l ușor pe frunte. 

- Desigur, dar grăbeşte-te mai avem 15 minute, îmi spune împingându-mă de la spate și oferindu-mi o palmă peste fund. 

Am urcat rapid în cameră unde telefon meu vibra insistent pe noptieră. Am luat curioasă telefonul fiindcă suna un număr necunoscut.

- Alo?! 

- Ar trebui să fugi, micuţă Amy, vin după tine şi nu cred că o să fie prea bine pentru tine, mă amenință persoana necunoscută și închide rapid telefonul lăsându-mă fără drept de replică. 

Am început involuntar să tremur, nu am mai avut parte de amenințări asupra vieții mele niciodată, iar corpul nu știa cum să reacționeze în astfel de situații. Am lăsat ținuta perfectă pe care o doream deoparte și am coborât în grabă scările, la baza cărora am dat nas în nas cu Blake. 

- Oh, Amy, ai grijă. Ce e cu graba asta? întreabă nedumerit de reacția mea.

- A sunat...,reușesc să șoptesc

- Cine a sunat? Calmează-te, scumpo, mă consolează mângâindu-mi ușor spatele.

- A sunat cineva cu un număr necunoscut şi mi-a zis că ar fi timpul să fug, atât.

Am izbucnit în plâns. Plângeam de frică, de nervi, nici eu nu știu sigur. Ce știu e că în sfârșit viața mea a ajuns în sfârșit așa cum mi-am dorit-o mereu și că nu îmi doresc să am parte de alte drame inutile.

- Haide să vorbim sus, au venit ai mei şi nu vreau să ne audă, îmi șoptește strângându-mă puternic în brațe pentru a mă calma.

Urcăm în dormitor și mă așez pe unul dintre fotolii cu picioarele strânse la piept. 

- Uite, o să luăm cina cu ai mei şi după trebuie să mergem undeva, ok? îmi explică Blake în timp ce se plimbă dintr-o parte în alta prin cameră, agitat.

- Unde?

- Ahm, nu contează, o să vezi, mă lasă cu încă un miliard de întrebări în minte. 

Nu am mai insistat fiindcă niciunul nu avea starea necesară pentru o ceartă banală. Am aprobat cele spuse, începând să mă pregătesc pentru cină, căci nu puteam să mă afișez plânsă și șifonată. Mi-am îmbrăcat rochia neagră cu buline şi am coborât în bucătărie unde Blake şi părinţii lui discutau la masă ca și cum nimic nu s-a întâmplat cu câteva clipe în urmă. 

- Bună seara, domnule şi doamnă Edwards, îi salut puţin emoţionată atunci când am făcut primii pași în bucătărie. 

Sentimente stranii îmi învăluiau stomacul şi nu ştiam dacă e de vină apelul de mai devreme sau faptul că voi lua cina cu părinţii lui Blake. În mod normal, ar fi fost o seară obişnuită având în vedere faptul că nu e prima oară când iau masa cu ei, dar acum e cu totul altceva. Eu sunt iubita fiului lor, şi sper ca ei să mă accepte în această postură .

- Amy, draga noastră, cât ne bucurăm să te vedem, ne-aţi lipsit foarte mult.

Mama lui Blake s-a apropiat de mine şi mi-a sărutat scurt obrajii după imbrăţișându-mă. Tot stresul acumulat dispăruse subit după ce ne-am aşezat la masă începând să discutăm. Blake m-a prezentat ca iubita lui şi am fost fericită că m-au primit cu braţele deschise. Pot spune că sunt puţin geloasă pe Blake, pe familia lui şi că are tot ceea ce eu mi-aş fi dorit vreodată. Habar nu am de tatăl meu de zile întregi, şi pentru prima oară sentimentul de dor îmi macină interiorul.

- Mâncarea e excelentă, glasul tatălui său îmi făcu să mă simt puțin mândră de mine. 

- Da, Amy se pricepe de minune în bucătărie, continuă Blake să îmi crească stima de sine, iar mici fiori îmi traversară şira spinării când iubitul meu mi-a capturat mâna într-a lui, ducând-o spre buze şi depunând un sărut umed şi cald în palma mea, i-am zâmbit drăgăstos, în limita bunului simţ şi apoi i-am răspuns complimentului.

- Vă mulţumesc, m-am străduit.

Toată perioada cinei a fost liniştită, am discutat despre Blake, iarel se simţea puţin jenat, dar adoram să povestesc despre el cu mama lui. Îmi arătase câteva poze haioase cu noi de când eram micuţi şi inima mi-se umplu de bucurie. Uitasem cât de frumos era încă de mic, şi după modul în care îl priveam în acele fotografii aş spune că mă încânta mult încă de pe atunci.

- Mamă, eu şi Amy o să plecăm într-o vacanţă, se apropie ziua ei de naştere şi am o surpiză, anunță Blake aproape făcându-mă să mă înec. 

- Oh dragule, ce frumos din partea ta. Sper să vă distraţi, ne urează mama s-a mângâindu-i drăgăstos mâna. 

Blake nu mi-a spus nimic de o vacanţă, a zis că trebuie să mergem undeva, dar nu mă gândeam chiar la asta. Gândul că el ar vrea să fugim pentru a prevenii raul ce avea să se întâmple îmi facea stomacul să se strângă, şi să înghit de repetate ori în sec. Înseamnă că s-a așteptat la tot acest tam-tam. 

Părinţii lui Blake au plecat destul de târziu de la noi şi îmi făceam griji, fiindcă nu e prea indicat să conducă noaptea. Am insistat să rămână la noi, dar au refuzat categoric, spunându-ne că avem nevoie de intimitate. 

După încă jumătate de oră în care doar am povestit cu iubitul meu, m-am hotărât să merg în cameră pentru a-mi lua pijamalele. Nu a durat foarte mult, iar când m-am întors în living Blake stătea pe canapea uitându-se la tv.

- A fost aşa frumos!spun trântindu-mă pe canapea lângă el.

- Da, părinţii mei chiar te iubesc, pe Lexi nici nu voiau să o vadă, spune chicotind.

Trăsnete, fulgere şi tot ce avea legătură cu o furtună îşi facuse loc în pieptul meu la auzul numelui ei. Mi-l furase pe Blake, îndepărtându-l de mine şi rănindu-mă, deşi pe o parte ar trebuii să îi mulţumesc. Dacă ea nu răspundea la telefonul lui Kevin continuam să păstrez distanţă faţă de băiatul pe care îl iubesc. Baiatul care acum îmi mângâie părul şi îmi sărută grijuliu creştetul capului.

Baiatul meu, universul meu.

- Înseamnă că și-au dat seama ce fel de scorpie e,spun într-un final cuibărindu-mă mai bine în braţele lui.

- Da, tu eşti minunată, mama chiar mi-a spus că abia aștepta să audă acest anunț din partea noastră.  

Artificii şi explozii aveau loc în inima mea la fiecare atingere a lui Blake, îl iubeam atât de mult, cum nu am mai iubit niciodată. Simplu gând că îl pot pierde din cauza nebuniei lui Kevin îmi provoacă fiori reci de teamă. Cum aş putea trăi fără universul meu? Cum poţi trăi ştiind că lumea ta dispare bucată cu bucată?

- De ce nu mi-ai spus nimic despre vacanţa ce o aveai în plan? întreb, înghițindu-mi nodul din gât, şi inspirându-i parfumul bărbătesc pentru a mă calma si a nu izbucnii în plâns. Nu ştiu cum i-aş putea explica motivul lacrimilor mele.

Nu țtiu cum voi putea lupta contra obstacolelor ce apar în calea fericirii noastre.

- Păi trebuia să fie o surpriză , dar acum că iarăşi s-a amestecat Kevin în planurile noastre ţi-am spus, fiindcă avem nişte treburi de rezolvat înainte.