Te iubesc, în secret.

Rezistă , iubito..

   Îmi e absolut imposibil să adorm, nu pot nicidecum să îmi iau gândul de la tot ce s-a întâmplat şi ce se va întâmpla în continuare. Nu pot să accept că Blake va avea de suferit din cauza mea,  nu suport ideea că e posibil să ajungă să mă urască.  Doar gândul la acest lucru m-a făcut să izbucnesc într-o criză de plâns. 

Mi-am pus perna pe faţă încercând să nu scot vreun sunet,  dar fără nici un rezultat.  Un ţipăt scurt mi-a părăsit buzele făcându-l pe Blake să tresară. 

- Amy,  ce s-a întâmplat? s-a ridicat buimac.  

A mers orbecăind până la întrerupător, lumina aproape orbindu-mă. Blake s-a apropiat de mine cercetându-mi chipul pentru a descoperii ce e în neregulă.

- Amy, ce e cu tine?! continuă să insiste.

- ... nu am nimic, mă fofilez pentru a nu-mi descoperii minciuna în privire.  

- Nu ai nimic pe naiba,  Amy,  eşti aşa de câteva zile şi m-am săturat să mă minţi mereu că  nu ai nimic, spune făcându-mi povara și mai grea.

- Nu contează, Blake,  lasă-mă să dorm! spun încercând să maschez faptul că  încă suspinam. 

- Nu,  nu o să dormi până nu o să îmi spui ce naiba ai!  spune trăgând pătura de pe faţa mea. 

Simt că explodez, lacrimile şi-au făcut apariţia din nou pe faţa mea. Nu îi pot spune,  nu pot să îi privesc dezamăgirea de pe faţa lui la auzul acelor cuvinte. 

- Nu pot , Blake.  Nu vreau să te pierd, iar adevărul ar duce la distrugerea noastră, spune cuibărindu-mă la pieptul său. 

- Dragostea mea, nimeni și nimic nu m-ar convinge să ajung la acest deznodămând. Nimic, Amy! spune lăsându-mi un sărut scurt pe frunte. 

Durerea se amplifică în fiecare secundă, nu ştiau cum să îi spun,  fiindcă nu ar înțelege oricum i-aș explica, nu e un lucru pe care îl asimilezi cu ușurință. L-am îmbrăţişat puternic,  căci până la urmă trebuie  să îi spun şi vreau să îl mai simt pentru câteva secunde aproape de mine. M-am îndepărtat uşor de el , încercând să îl privesc în ochi.  Se uita speriat şi tensionat la mine,  la fel ca la un copil  .

- Of,  Blake.. eu..  am făcut cea mai mare prostie,  dar am făcut-o pentru a ne salva,  din păcate am reuşit să ne distrugem mai rău,  îmi pare atât de rău, spun printre mare de lacrimi ce a izvorât deodată pe chipul meu. 

Blake mă privea speriat, îngrijorat, dar și confuz. Toate în același timp. 

- Ce s-a întâmplat Amy? mă întreabă mângâindu-mă uşor pe obraz. 

M-am retras fiindcă fiecare atingere a sa mă ardea și mă făcea să renunț din a-i spune adevărul. 

- M-am culcat cu Kevin..  mi-a promis că ne va lăsa în pace,  dar a filmat totul şi a spus că îţi va arăta video-ul când îţi va fi viaţa mai dragă..şi..., spun pe nerăsuflate oprindu-mă atunci când mi-am îndreptat privirea spre fața palidă și scârbită a iubitului meu. 

- Şi...ce? mă îndeamnă să continui vorbele ce mă macină pe dinăuntru.

- Am rămas însărcinată cu el,  Blake!  La naiba cu ea viaţă! spun și părăsesc în grabă încăperea.

M-am îndreptat rapid spre baie, blocând ușa în urma mea, pur și simplu în aceste momente nu îl pot simții aproape de mine. El încerca să deschidă ușsa violent.

- Amy..deschide, îmi ordonă printre suspine. 

Plânge, iar gândul că eu l-am adus în această stare mă făcea să mă urăsc din ce în ce mai mult. El nu merită așa ceva, e un om prea bun, mult prea bun. Iar eu nu sunt mai mult decât o scârbă ușuratică. Până și reflexia din oglindă îmi confirma toate cele gândite. Am luat paharul în care se află periuţele de dinţi şi am început să lovesc haotic bucata de sticlă din faţa mea.
Ultima lovitură mi-a fost letală,  unul dintre cioburi a sarit lăsându-mi o tăietură destul de adâncă la încheietură.  Lichidul roşu ce îşi făcu apariţia destul de agresiv m-a făcut să scot un ţipat puternic ce l-a făcut pe Blake să împingă puternic uşa şi să strige. 

- Amy,  ce s-a întâmplat?! Nu ma fă nici o mişcare, intru acum! țipă exasperat. 

Singurul lucru pe care  l-am mai văzut înainte să îmi pierd cunoştinţa a fost Blake care a smuls uşa din lemn, pentru a ajunge la mine. 

                                                                                           ***

* Din perspectiva lui Blake *

Am împins uşa masivă din lemn reuşind să o smulg în cele din urmă, doar că ceea ce se afla în spatele ei mă cutremură. Nu am mai aşteptat nici o secundă , am căutat bandajele pentru ai putea opri sângerarea. Parcă discuția de acum câteva momente nici nu avusese loc, totul s-a întâmplat prea rapid.  Am bandajat-o preventiv şi am luat-o rapid în braţe îndreptându-mă spre maşină pentru a ajunge cât mai rapid la spital.  

Conduceam ca un nebun pe străzile pustii.  Nu îmi mai păsa de absolut nici o lege, de nici un Kevin, de nimic,  viaţa iubitei mele e mai importantă decât absolut orice. După câteva minute bune, ce au părut o veșnicie, de condus nebun am ajuns la spital.  Am luat-o pe Amy în braţe şi am alergat panicat în salonul de urgenţe. 

- Am nevoie urgentă de un doctor,  acum!  am început să țip în încăperea aproape goală.

Un medic urmat de câţiva asistenţi îşi făcură apariţia în cele din urmă, luându-mi corpul moale din mâini. 

- Ce s-a întâmplat ? spune doctorul privindu-mă speriat.

- S-a tăiat cu un ciob şi sângerează foarte tare.  Grăbiţi-vă,  a pierdut o grămadă de sânge, le aduc la cunoștință.

 Priveam corpul inert al iubitei mele așezat pe targă, imaginându-mi că nu e ea femeia frumoasă aflată acolo, luptând între viață și moarte. 

- Rezistă,  iubito, o să fie bine, spun lăsându-i un mic sărut pe frunte,  înainte ca asistenţii să părăsească grăbiţi camera.