Te iubesc, în secret.

Aniversarea

  * După un an *

Sunt atât de fericită, inima îmi explodează din cauza emoţiilor, şi cu greu îmi abţin lacrimile. Astăzi micuţa Sophia face un anişor de când a venit pe lume. De când a apărut în viaţa noastră şi a înseninat-o alungând norii şi aducând soarele.

- E atât de frumoasă, îi şoptesc iubitului meu, privindu-mi fetiţa care e îmbrăcată într-o rochiţă din mătase roz.

- La fel de frumoasa ca tine iubito, chiar şi de la vârsta asta fragedă se vede că e bucăţică ruptă din tine, îmi răspunde mângâindu-mi obrazul. 

Am zâmbit cu gura la urechi, mă simt atât de mândră de mine. De modul în care îmi cresc copilul, iar cel mai frumos moment a fost să o aud zicând "mama" pentru prima dată. M-am lăudat zile la rând, deoarece acela fusese primul ei cuvânt.

- Creşte atât de repede, șoptesc din nou, cuibărindu-mă la pieptul soţului meu, căci Sophie stătea în braţele bunicului său.

- Tatăl tău o iubește! afirmă Blake entuziasmat, şi am chicotit uşor.

- Tata o adoră, spun, sărutându-i obrazul bărbatului iubit.

Viaţa noastră e precum în filmele cu final fericit, ne iubim mai mult ca niciodată, iar Sophia e bijuteria noastră cea mai de preţ. Blake e pur și simplu orbit de ea, şi sunt sigură că fetiţa mea va obţine ce îşi doreşte de la tatăl ei atunci când va creşte.

Telefonul a scos un vibrat scurt, şi l-am scos din buzunar cu încetinitorul. Inima mea s-a pentru câteva secunde la vederea numelui expeditorului, palmele îmi transpiraseră instant şi am făcut câţiva paşi în spate, ca Blake să nu citescă conţinutul mesajului.

" Tic-tac, tic-tac. Timpul tău e pe cale să se spulbere, micuţa Amy"

Am înghiţit în sec, sunt deja obişnuită cu acest gen de mesaje din partea lui Kevin. Însă de fiecare dată ameninţările sunt mult mai evidente. Știu că sunt ţinta lui, şi că mai devreme sau mai târziu va face ceva necugetat.

" Ce ai de gând să faci? "

I-am tastat cu mâinile tremurânde,  însă nu am primit nici un răspuns. Kevin se joacă cu mintea mea, iar eu îi permit asta. Frica circulându-mi prin vene.Nu îmi era frică pentru mine, ci pentru fiica şi soţul meu. Eu şi Blake ne-am căsătorit înainte ca fiica noastră să vină pe lume. Căsătoria noastră a fost una de vis. Eu şi Blake ne-am căsătorit în pădurea în care obişnuiam să ne petrecem timpul, şi deşi a fost o ceremonie restrânsă, nimic nu ar fi putut fi mai frumos.

Am fost înconjuraţi de prieteni şi de persoanele pe care le iubeam cândva. Am inceput să vorbesc din nou cu Emma şi prietenia noastră revenise la normal. Eram din nou apropiate şi mă ajuta de multe ori sfătuindu-mă la nevoie.

Blake e un tată exemplar şi un soţ iubitor, țin secret mesajele lui Kevin de teamă că ele ne-ar putea ruina relaţia. Mă tem pentru asta, Kevin a fost pe punctul de a ne distruge relaţia şi nu am să îi permit asta din nou.

- E timpul pentru cadouri! vocea lui Blake se auzi din nou, şi am zâmbit entuziasmată lăsând grijile ce mă macină la o parte.

Amintirea că am uitat cadoul fiicei mele în maşină m-a lovit precum un bolovan în moalele capului, memoria mea nu e prea satisfăcătoare.

- Iubitule, am uitat cadoul în maşina,îi şoptesc, agățându-mi braţele de gâtul lui.

- Rezolv eu, iubito, spune plimbându-și mâinile pe spatele meu.

- Nu, e în regulă, mă duc eu. Tu doar ai grijă de Sophie, te rog.

- Mereu voi avea grijă de ea.

- Blake, să nu uiţi că vă iubesc enorm, cuvintele mi-au ieşit involuntar printre buze, de parcă inima mea presimţea că potopul e aproape, m-am întors din nou spre Blake şi i-am sărutat buzele, am un sentiment ciudat în torace, de parcă o făceam pentru ultima oară.

Mi-am privit fiica cu ochii în lacrimi şi m-am apropiat de ea, mânuţele ei micuţe s-au ridicat în aer, dornică să o iau în braţe. Şi aşa am făcut, i-am luat trupul micuţ în braţele mele şi i-am sărutat apăsat obrajii, mi-am scos colierul de la gât cu iniţiala mea şi il-am dăruit ei, ca un cadou secundar. I-am înapoit-o tatălui meu şi i-am mulţumit pentru faptul că e lângă noi.

Am pornit spre aleea care ducea la maşină apăsând butonul telecomenzii care o debloca. M-am apropiat de uşă deschizând-o şi m-am întins peste scaunul şoferului pentru a ajunge la sacoşa de cadou.

Paşi apăsaţi au început să se audă în urma mea, apoi am simţit cum o palmă dură mi-a lovit posteriorul. Am şuierat de durere, întorcându-ma spre nesimţitul cu un tupeu prea mare.

Însă inima mea a îngheţat pentru câteva minute, buzele au început să îmi tremure involuntar şi abia mă mai ţineam pe picioarele care brusc deveniseră făcute din gelatină.

- Tic-tac, îmi spune pe acelaşi ton rece, ducându-și mâna la spate şi scoţând un pistol negru.

Am inceput să fac paşi mici în spate, însă maşina m-a împiedicat să fac mai mulți. Stăteam cu spatele lipit de caroseria maşinii privind cu ochii în lacrimi acel pistol.

- Kevin, nu face asta! Nu îmi priva copilul de a avea o mamă, te rog! îi spun printre suspine, iar râsul lui malefic îmi invadă timpanele.

Nu îl interesa! Nu îl interesa de faptul că va lasă un copil fără mamă sau că îmi va lua viaţa pe nedrept. Tot ceea ce își dorea era răzbunarea care îi luase mințile.

- A venit timpul să plătiți pentru tot, draga mea, îmi spune, iar apoi un sunet asurzitor s-a auzit. 

O durere de nedescris m-a cuprins în zona abdomenului şi am privit în jos, sângele se scurgea pe tricoul meu. Un urlet puternic îmi scăpă printre buze când Kevin apăsă încă odată pe trăgaci. Şi încă odată.

Până ce totul devenise negru.

Singura imagine din capul meu rămânând chipurile lui Blake și a lui Sophie.