Te iubesc, în secret.

Mi-ai lipsit

Încă o noapte în care somnul s-a decis să nu treacă pe la mine, cuvintele lui Blake răsună dureros în minte mea, iar și iar:

" Ai distrus totul! E numai vina ta! "

E al naibii de dureros, nici nu înţeleg de ce a mai venit la mine , vrea doar să înrăutăţească lucrurile, îi place la nebunie să mă vadă cum sufăr.

M-am aşezat pe fotoliu privind stelele ce mi-au atras atenţia.

- Oh, mamă .. ce mă fac? spun cu speranţa că o să îmi răspundă.

Îmi e foarte greu singură, mama nu mai e , tata e plecat mai mereu , Emma m-a părăsit, Blake m-a dat dracu, iar Kevin nu ştiu ce face atât la mama sa, poate m-a mințit doar ca să scape de mine. Am mai stat puţin să mă liniştesc din cauza că am plâns ore întregi şi m-am decis să îl sun pe Kevin, poate o să mă facă să mă simt mai bine. Am format numărul lui Kevin şi am apăsat încet butonul verde. 

După câteva minute de aşteptare a răspuns.

- Alo, cine e? o voce feminină foarte bine cunoscută mi-a făcut inima să bată mai tare.

- Lexi?! De ce naiba răspunzi la telefonul lui Kevin?

Când şi-a dat seama cine se află defapt la telefon a închis, lăsându-mă mai zăpăcită decât am fost când am apelat.Și așa singura persoană în care mai aveam încredere m-a trădat, minunat.

Mă plimb de nebună  prin casă căutându-mi în disperare geaca, am de gând să merg la Blake de bună voie, să mă arunc în gura lupului.Străziile sunt pustii, din când în când câte un lătrat de câine se aude de prin curţile oamenilor.

Ajunsă în faţa casei lui mi-am dat seama că nu e o idee bună să merg până acolo, dar sunt deja aici, iar corpul meu a pornit pe alee fără să îl mai pot controla. Am deschis uşor uşa încercând să nu fac prea mult zgomot.

- Blake .. eşti acasă? am spus atât de încet încât nu cred că m-ar fi auzit nici dacă eram lângă el.

Mă plimb prin living-ul spaţios încercând să văd ceva în bezna ce acoperă camera.Am reuşit să observ conturul corpului lui Blake întins pe canapea. M-am apropiat uşor de el, duhnea a alcool şi tutun, așa cum nu l-am simțit de obicei, dar totuşi se mai simte și  parfumul ce îl ador din totdeauna.M-am apropiat de el şi l-am mângâiat uşor pe faţa ce îi e udă, asta însemnând că a plâns. Nu am mai putut rezista aşa că m-am aşezat lângă el pe canapea cuprinzând-ul într-o îmbrăţişare care m-a făcut să simt din nou că trăiesc.A început să mă mângâie uşor pe spate, dând semne că s-a trezit.

- Mi-ai lipsit atât de mult, micuţă Amy,spune sărutându-mă tandru pe frunte.

Simt cum o lacrimă de a lui a cade pe faţa mea, plânge şi asta m-a făcut şi pe mine să dau frâu liber lacrimilor .

- Şi tu mi-ai lipsit enorm, Blake. Promite-mi că nu o să mă mai părăseşti niciodată. spun printre suspine.

- Nici dacă o să fiu nevoit să înfrunt iadul însuşi. Nimeni şi nimic nu mă va face să te părăsesc, te iubesc al dracului de mult.

L-am strâns atât de tare încât am impresia  că o să se sufoce, dar am nevoie să îl simt lângă mine, să îi simt inima bătând alături de a mea.Acesta a fost cel mai perfect moment din viaţa mea . După atâta suferinţă în sfârşit am parte de un strop de fericire absolută, pentru că nimic nu mă face mai fericită decât să îl simt lângă mine să îi simt căldura corpului său. 

Îl doresc, îl doresc din tot sufletul meu. Mă apropi uşor de el şi îl sărut scurt pe buze. Bucurându-mă de fiorii ce mă cuprind.

- Te iubesc, Blake...i-am soptit la ureche. Îmi pare rău pentru absolut to ce s-a întâmplat.

Nu a venit nici un răspuns din partea lui, ceea ce însemnă că a adormit.

M-am cuibărit în braţele lui şi am adormit destul de rapid, fiindcă mă simt în sfârşit protejată şi iubită. În sfârșit nu mai sunt singură.