Te iubesc, în secret.

Testul de paternitate.

M-am trezit din nou într-unul din saloanele spitalului, privind absentă pereţii spălăciți. M-am ridicat în coate, învârtindu-mi privirea prin încăpere, în speranța că Blake îmi este din nou alături, dar mare mi-a fost dezamăgirea când pe scaunul din partea opusă nu se afla el, ci Kevin. Din nou aceeaşi durere apăsătoare îmi fulgeră întregul trup. Nu îl vreau aici, din cauza lui sunt în această situație nenorocită, din vina lui viața mea se năruie. 

Uşa salonului se deschisese cu un scârțâit insuportabil. Inima începu să îmi bată cu mai multă putere, îmi doresc din tot sufletul să fie Blake, să îmi demonstreze că eu încă mai am un loc micuț în inima sa. Dar nu, o asistentă minionă cu părul brunet tuns scurt, intră în încăpere oferindu-i un plic cenușiu lui Kevin, care se trezise la auzul scârțâitului.

- Rezultatul testului de paternitate, îi aduce la cunoștință, el oferindu-i niște bani în schimb. 

- Vă mulțumesc mult! îi spuse pe un ton grețos de prefăcut.

Femeia îi zâmbi și părăsi zgomotos salonul. Kevin se apropie de mine cu un zâmbet mult prea satisfăcut pe chip. 

- Kevin, am tot dreptul să deschid eu prima nenorocitul ăla de plic, îi spun întinzând mâna să îl apuc, dar fără succes.

- Draga mea, eu am plătit pentru el, acest drept mi se revendică mie. Haide să îl deschidem împreună, în familie lucrurile se fac împreună, spune mângâindu-mi pântecele.

- Termină, Kevin! țip exasperată de comportamentul lui penibil. 

- Dar ce am făcut iubito? întreabă afectat de ieșirea mea.

- Nu sunt iubita ta! 

- Ți-ai dori să fie copilul acelui idiot, nu-i așa Amy? mă întreabă cercetând atent plicul.

- Nu e treaba ta! continui să țip din cauza că hormonii mei o luaseră deja razna.

Am înșfăcat plicul din mâinile lui, de data aceasta nu s-a opus. L-am deschis rapid încercând să nu îl rup și am început să citesc , tremurând nebunește. Chiar era nevoie să mai citesc și de pe o foaie că e copilul lui Kevin?

" În baza rezultatului ADN sustras din pantecul mamei Amy Morgan, probabilitatea ca Kevin Miller să fie tatăl copilului nenăscut este în proporţie de 0.01 la sută "

Lacrimile au început să curgă şiroaie pe obraji, am citit de cel puțin cinci ori textul care m-a făcut mai fericită ca niciodată. Mi-am pus mâna pe pântec simțind pentru prima dată dragostea pe care am negat-o atâta timp, cea față de copilul meu, al meu și al lui Blake.

- Nu se poate! țipă Kevin, făcând paşi dea lungul salonului. E imposibil ca acesta să fie copilul lui!

- Ieşi afară Kevin, nu mai ai ce căuta aici! îi spun dur, fericită că în sfârșit pot scăpa de el. 

- Veţi plăti pentru asta, Amy. Nu veți avea parte de acel copil, vă promit! mă amenință cu maxilarul încordat la maxim.

I-am ignorat amenințările, nepermițându-i să îmi strice starea. Sunt din nou fericită. În sfârșit simt din nou că trăiesc, că m-am trezit dintr-un coșmar imposibil.  A părăsit violent camera, lăsându-mă să mă bucur în liniște. I-am făcut o poză hârtiei, trimițând fotografia lui Blake, tatăl copilului meu.

*Din perspectiva lui Blake *

Sunetul enervant produs de telefonul meu, îmi strică somnul pentru care m-am chinuit să am parte. L-am ridicat, aproape orbind la contactul cu luminozitatea maximă. Două mesaje de la Amy. Ce mai vrea?

L-am deschis plictisit așteptându-mă la un mesaj monoton, dar aproape mi-a stat inima atunci când am citit hârtia fotografiată.  Copilul e al meu. Voi fi tată! Lacrimile și-au făcut apariția pe chipul meu, cum nu s-a mai întâmplat de multă vreme. Am sărit ca ars din pat trăgând pe mine haine găsite pe jos. Trebuie să merg la ea. Trebuie să îmi cer scuze că am fost un nenorocit. Trebuie să devenim o familie! O iubesc, acum și mai mult, aceste sentimente nu au putu pierii în fața durerii. Amândoi, ea și copilul, sunt AI MEI!