Te iubesc, în secret.

Fetiţa noastră

Alerg ca un nebun pe holurile spitalului încercând să ajung cât mai repede la ea și aproape am distrus buchetul de flori din mâinile mele. Sentimentele au luat-o razna înăuntrul meu. Sunt dispus să o iert, dar simt că nu voi putea uita prea curând cele întâmplate. Pentru copilul meu fac orice sacrificiu. Am bătut puternic în ușa salonului și nici nu am mai așteptat să mi se dea permisiunea de a intra. 

- Iubito! șoptesc, alergând spre patul ei şi lipindu-mi fruntea de a sa.

Am zâmbit peste buzele lui Amy atunci când aceasta m-a prins într-un sărut tandru. Tremura sub mângâierea mea şi aş fi fost capabil să o fac din nou a mea, aici, doar că nu trebuie să uit faptul că încă ne aflăm într-un spital.

- Astea sunt pentru tine, îi spun întinzându-i trandafirii roşii şi lacrimile apărură ca prin minune din nou în ochi.

- Nu, Amy. Nu mai vreau să plângi, nu mai ai motiv să o faci! îi aduc la cunoștință  mângâindu-i chipul. 

Ea îmi luă mâna şi o așezase pe abdomenul său, acolo unde mişcările copilului nostru se simţeau. Un chicotit i-a părăsit buzele lui Amy când am început să râd şi să plâng ca un idiot în acelaşi timp.Pentru prima oară îmi simţeam copilul şi regret că nu am fost ălturi de el încă de la început. Mişcările lui veneau ca un pansament pentru sufletul meu rănit, parcă simte că sunt aici, lângă ei. Lângă persoanele pe care le iubesc şi nu le voi mai abandona, niciodată.Chiar dacă trebuie să le ţin lângă mine cu preţul vieţii mele.

- Sunt lacrimi de fericire, Blake, scuzându-se că plânge din nou.

Îmi mângâie tandru chipul şi m-am aplecat cât să depun un sărut pe locul mai umflat de pe burtica ei. Părea că copilul nostru şi-a găsit un punct fix, sub palma mea, căci nu mai pleca din acel loc şi rareori mai simţeam o mişcare bruscă.

- Cred că a adormit, îi şoptesc lui Amy şi un alt val de râsete răsună în încăpere.

- Mai uşor, iubito, o să îl trezeşti! o cert în joacă, în timp ce trasez cerculeţe de-a lungul pântecului său.

- Blake....

- Da, Amy?

- Eu am greşit, am greşit când am crezut ca te protejez de Kevin, tot ce am făcut a fost să te rănesc şi...

- Șhh! Nu mai contează. Suntem o familie acum, spun sărutând-o pe frunte.

- Da, suntem o familie acum, mă aprobă cu un zâmbet uriaș pe față.

- E fetiţa sau băiat? o întreb curios, continuând să mă joc cu degetele de-a lungul pielii sale.

- Nu ştiu, nu am vrut să ştiu, spune glasul ei fiind trist şi i-am intins mana mea pentru a o ajuta să se ridice.

- Atunci hai să vedem! 

                                                                      ***

 Doctorul ne întâmpină cu un zâmbet uriaș pe față și i-a făcut semn lui Amy să se așeze pe patul micuț din colțul încăperii întunecate. Mi-am privit iubita întinzându-se pe acel pătuţ şi ridicându-și bluza până deasupra sânilor. Burtica ei iese perfect în evidenţă, şi pentru prima oară sunt atât de mândru de mine. Mândru de faptul că voi fi tată.

Bătăile unei inimii micuţe mi-au întrerupt gândurile, am vazut-o pe Amy punându-și mâinile la gură şi plângând silenţios. Ochii ei sclipeau de mândrie, dându-mi de înţeles că acele lacrimi sunt de bucurie. Bucurie şi mândrie pentru copilaşul nostru.M-am apropiat de acel monitor, chiar dacă nu înţelegeam ce se află acolo. Doctorul încerca în zadar să îmi idice părţile corpului copilului, tot ce eram capabil să văd era o imagine de culoare gri.

- Ne puteți spune sexul copilului? întreb entuziasmat

- Sigur că da, răspunde doctorul aplicând mai mult gel pe abdomenul lui Amy.

Am inceput să îmi şterg palmele transpirate de materialul blugilor şi să îm abţin impulsul de a țipa la medic pentru modul lent în care se mişcă. Priveam în continuare acel ecran mai greu de descifrat decât codul unui seif.

- Aveţi o fetita, ne aduce la cunoștință făcându-mi inima să se oprească pentru o clipă.

- O va chema Amelia Sophie, reușesc să spun acesta fiind singurul gând ce-mi venii în minte.

- Mama, șoptește Amy lăsând alte câteva lacrimi să îi curgă pe obraz.

- Da, iubito, în memoria mamei tale.

Spun, prinzându-i mâna într-a mea. Totul are desprins din cel mai frumos vis al meu. Eu, Amy și micuța noastră, Sophie.

- Te iubesc, Blake.

- Vă iubesc, Amy, pe amândouă! spun așezându-mi protectiv mâna pe abdomenul său. 

----------------

Vreau să vă anunţ că în curând voi finaliza cartea.
Vă mulţumesc pentru tot sprijinul şi timpul acordat. 💓