Te iubesc, în secret.

Nu îmi pasă .

  Deja au trecut trei nenorocite de ore de când mă plimb de nebună pe străzile pustii. Arăt groaznic,de zici că am ieşit din morgă, dar cui îi pasă? Simt că nimic din jurul meu nu mai contează. Vreau doar să uit de tot, măcar pentru câteva clipe aşa că intru în cel mai apropiat bar, căci am văzut prin seriale că ajută la uitare temporară.
E un local micuţ şi pare destul de vechi şi neîngrijit, dar nu îmi păsa de cum arată, vreau doar să beau ceva, pentru că mă simt mai veche şi neîngrijită decât el.
M-am aşezat la masă aşteptând ca chelneriţa cu fustă scurtă să observe că am venit, ceea ce nu cred că ar fi  prea greu deoarece sunt doar doi clienţi pe lângă mine. După câteva minute bune de aşteptare în care m-am gândit de trei ori că nu prea e o idee bună, şi-a dat şi ea seama că am apărut.

—Bună, ce doreşti ? Mă întreabă puţin mirată de prezenţa mea, căci nu prea par genul obişnuit de clientelă a localului

—Orice cu vodcă, spun încercând să îmi feresc privirea ruşinată.

— Ok, spune puţin amuzată de cum arătam .

Nu îmi prea pasă de ceea ce îmi aducea, atâta timp cât conţinea alcool căci nu mă am cu băuturile. La dracu, în acest moment nu imi păsa de nimic, nici de tata care probabil e îngrijorat.

După prima băutură deja încep să mă simt mai bine şi să prind mai multă încredere în mine. De la primul până la al şaselea pahar nu a fost o mare durată de timp, dar deja îmi simt gâtul arzând, restul corpului amorţit, iar capul foarte greu. Am băut mult, mai mult decât am băut vreodată şi nu mă simt deloc mai bine.

Acum am puterea şi simt nevoia să vorbesc cu cineva,iar Emma e singura persoană cu care pot să vorbesc, aşa că trebuie să sun. Cu ceva efort am reuşit să îmi scot telefonul din buzunar şi să formez numărul de telefon al prietenei mele cele mai bune şi din fericire Emma a răspuns imediat.

—Da, Amy? Spune şi îi spun panica în voce, parcă simte că s-a întâmplat ceva.

—Ce faci? Spun cu un oarecare suspin.

—Dormeam, eşti ok?

—Posibil. Spun ştiind că nu sunt absolut deloc bine.

—Amy, ce naiba s-a întâmplat?!

—M-a dat dracu.. spun în timp ce lacrimile şi-au făcut apariţia pe faţa mea.

—Cine?Amy, mă sperii.

- ...el.

 Atât am mai avut putere sa spun şi am închis. Se pare că nu sunt în stare să vorbesc cu nimeni despre el, nici măcar cu Emma,cel puţin nu acum Doar când mă gânndesc la el simt un gol uriaş în stomac şi nu e doar din cauza că nu am mâncat nimic şi a m băut o grămadă. Şi oricât aş încerca să trec peste, nu pot. Îl iubesc, al naibii de mult şi nu pot arunca sentimentele la gunoi,așa pur şi simplu, fiindcă sunt prea intense.
Şi când mă gândesc că în acest moment trebuia să fiu la el acasă, în braţele lui, admirându-i fiecare părticică din corpul său perfect. Ascultându-i repiraţia, precum o obsedată ce sunt. Dar, eu sunt aici într-un bar micuţ de la periferia oraşului, beată şi arătând patetic.La dracu cu tot! Îl urăsc, dar defapt îl iubesc din tot sufletul şi asta mă omoară încet.

Trebuie nepărat să merg acasă, fiindcă nu îmi doresc să mă vadă toţi cum plâng, m-am făcut destul de râs pentru o zi.Îi plătesc chelneriţei care strâmbă din nas când vede că nu i-am lăsat bacşiş. Şi în momentul în care m-am ridicat mi-am dat seama că mersul până acasă o să fie cam dificil. Şi am reuşit să ajung cu bine până în staţia de autobuz, şi am surprinzătorul noroc ca autobuzul să fie aproape gol, căci nu am nevoie să mă vadă mai multă lume în starea asta deplorabilă în care mă aflu.

Deschid telefonul să văd ce oră e şi nu am rămas deloc surpinsă când mi-au apărut pe ecran notificări de la cele 15 apeluri pierdute şi celelalte 2 mesaje .
10 apeluri sunt de la Emma,pe care se pare că am panicat-o,iar 5 de la tata. Sun speriaţi şi îngrijoraţi. Dar ceea ce îmi atrage cu adevărat atenţia e unul dintre mesaje, primit de la un număr necunoscut.

" - Oh, biată Amy. Ţi-am spus că nu însemni nimic pentru Blake ? Nu însemni nimic pentru nimeni. "

  Sigur e scârbă de Lexi, şi fix de mesajul ei nenorocit mai am nevoie în această situaţie. Îmi doresc să o pot vedea cum moare în cele mai groaznice chinuri, să îi aud strigătele disperate de ajutor şi să râd până nu mai am aer. Am o minte tare malefică în contact cu alcoolul, dar vrăjitoarea chiar o merită.

Am ajuns acasă şi spre fericirea mea am găsit un mesaj de la tata pe frigider în care mă anunţă că ajunge abia mâine acasă. Perfect, am 24 de ore întregi pentru a-mi plânge de milă 
Primul lucru ce îl fac după ce citesc mesajul evl să mănânc ceva fiindcă simt că o să leşin de foame şi vreau neapărat să scap de gustul ee vodcă din gură şi de usturimea din gât.
  Cât îmi înfulec sendvişul le trimit câte un mesaj Emmei şi tatei anuntându-i că sunt bine şi că am nevoie doar de somn. Mi-aş dorii ca un somn să le rezolve pe toate..
 
 Ajunsă în cameră mă pus în pat fără să mă dezbrac şi fără să fac duş, pur şi simplu nu mai am putere să fac nimic, am obosit psihic şi fizic în aşa hal că nici nu îmi dau seama cum am adormit atât de rapid.