După seara care mi-a marcat existența,nu mai mult decât experiența pe care nu o s-o uit niciodată când mama s-a sinucis,am decis să nu iau parte la această chestie care mă depășea total : vampirii.
În timp ce eram cufundată cu capul în perna udă de lacrimi,mă gândeam la momentul când Luke își scose-se colții ,iar ochii lui se înroșiseră prelingându-se în jos niște vene negre m-au făcut să tresar.Puteam să simt razele soarelui atingându-mi ușor pielea fină,dar asta nu mă oprea din a-mi continua șirul infinit de gânduri.
Totuși,un lucru îmi era puțin neclar,de ce plângeam atât de tare ? Poate pentru că puteam să-mi pierd viața ,poate pentru că aveam puțini prieteni și aceia să fie niște ,,copii ai nopții" .Când mama a murit și tata a plecat,nu am plâns,am încercat să fiu tare chiar dacă aveam aproape 14 ani.
După lucrurile întâmplate timp de 2 luni nu am mai mers la școală,am stat închisă în casă fără să dau niciun semn de viață,i-am spus lui Mary că sunt bolnavă ,așa am fost scutită de toate,chiar și când Deven și Amanda mă stresau cu mesaje și telefoane tot nu le răspundeam.
Venise acel moment profund al vieții mele când sufeream,sufeream și plângeam cum n-am mai făcut-o în 16 ani.
Deven P.O.V
Nu pot să cred că au trecut 2 luni și ea nu mai dă niciun semn de viață,cred că mă crede un monstru pentru că m-am comportat nepotrivit cu ea și am mințit-o,dar nu am avut de ales,sunt un vampir și...
Nu continui că sunt întrerupt de intrarea lui Luke ,cam fulgerătoare,pe ușă.
-În tot acest timp ai stat degeaba în loc să te asiguri că bestiuța nu ne va crea probleme și nu va spune nimănui nimic! zice Luke puțin agitat
-Am încredere în ea că nu va spune nimic!
-Cum poți să ai încredere atât de deplină într-o persoană pe care o cunoști de 3 luni ?
-Ști,nici eu nu știu cum ,dar atunci când am privit-o în ochi am simțit ceva ce nu am mai simțit niciodată,atunci când am sărutat-o am fost cuprins de un val de sentimente nemaîntâlnite până acum..chiar și când o ating simt fiori ,trebuie doar să o simt că se apropie și știu că va lumina camera cu zâmbetul ei ce mă face să fiu cu adevărat fericit,ea mă face cu adevărat fericit,dar în tăcere,fără să știe ea.
-O muritoare te-a făcut slab...
-Nu,nu m-a făcut,m-a făcut mai puternic..
Ies din cameră lasându-l pe Luke cu gura căscată,cum o fac eu de obicei
Elena P.O.V
Din păcate astăzi v-a trebui să merg la școală,să dau nas în nas cu Deven și Amanda.O zi perfectă ce pot spune..
E 7:20 ,deja sunt în întârziere așa că îmi fac toaleta ,îmi iau un tricou negru ,pantaloni negrii ,teneși negri îmi las părul meu lung ușor castaniu cu șuvițe blonde să curgă și să fie invitat la un vals cu vântul .
~La școală~
Chiar nu îmi venea să cred că pășesc din nou acolo,îmi doream să nu o mai fac ,dar se pare că așteptările mele erau la pământ .
Spre surprinderea mea toată lumea mă întreba ce s-a întâmplat cu mine iar eu încercam să scot un zâmbet și să spun că totul a fost bine.
Ajung la dulapul meu îmi caut cărțile,dar nenorocita de carte de chimie cade pe jos,mă aplec să o iau ,dar cineva mi-o ia înainte și mâinile noastre se ating,era o mână rece ,dar cu vene proeminente foarte masculine ieșite înafară.
Nu îndrăznesc să ridic privirea pentru că nu voiam să mă cufund în ochii lui căprui spre negru și să intru într-un fel de transă.
-Știi că pot să-ți aud bătăile inimii ,sunt asurzitoare pentru că bat din ce în ce mai tare cu fiecare cuvânt pe care îl rostesc! spune Deven îndreptându-și privirea spre mine
-Poți,te rog,să nu mai faci asta! îmi ridic privirea în sfârșit și mă pierd pentru o secundă în ochii lui,dar nu pentru mult timp.
Îmi ridic cartea de chimie ,îmi închid dulapul și plec grăbită spre oră.Deven vine după mine mă ia de mână și mă trage într-un loc foarte retras mă lipește de un perete și mă sărută,a fost un sărut lung și chiar dacă încercam să mă opun ,nu puteam.Mă eliberează din sărut și mă uit la el de parcă acum sunt gata să-l omorî chiar dacă în mintea mea se întâmpla exact opusul .
-Ce a fost asta ?spun eu ușor nervoasă
-Vrei să încercăm încă o dată? surâde puțin
-Nu!
-Au fost 2 luni grele,dar..
-Crezi că mă poți hipnotiza dacă mă aduci aici și mă săruți ?
-Am făcut-o deja precum și tu ai făcut-o deasemenea...
Mã uitam la el,tăcută fărã cuvinte,iar el zâmbește și pleacă lăsând în urmă aerul misterios cât și parfumul bărbătesc puternic ,dar ușor dulce.
Toată ziua m-am gândit numai la asta ,poate puteam să încerc să-i ofer o șansă să fim prieteni,nimic mai mult.
Înainte să ies din liceu o văd pe Amanda că stătea la poartă și mă aștepta ,m-am dus la ea și am luat-o în brațe ,mi-a fost dor de ea și ei la fel.
Am petrecut toată ziua cu ea ,am povestit multe,chiar și despre toată chestia cu vampirismul ,chiar dacă părea atât de înfricoșător nu era ,prea mult..
Seara m-am întors acasă,pe masa din sufragerie aveam un bilet de la Mary în care scria că a ieșit cu un prieten în club :
-Perfect,o seară doar pentru mine!exclam sarcastică
Mă duc în camera mea mă îmbrac în pijamale ,îmi pun căștile în urechi și ascult liniștită muzică,nu după mult timp,un vânt puternic trece prin camera mea lăsând un bilet pe biroul meu,dar și un miros de parfum bărbătesc tare puțin dulce.
Mă grăbesc să iau biletul și să-l citesc,îl desfac și încep să citesc :
Știu că nu e cea mai modernă manierã,dar am vrut să fie puțin mai unic și mai special ,dar fără să lungim vorba aș vrea să vii la acel loc minunat de unde poți privi întreg orașul,iubire..
Semnat J.W.
