Eva P.O.V
-Nemephis,insoullum,creatum,fraternis.
-Bine,calmează-te Eva, e doar o incantație făcută de zeci de ori în ultima sută de ani,poți s-o faci și acum! gândesc cu voce tare încercând să-mi adun toate forțele pentru această vrajã.E în joc viața fetei mele.De abia aștept s-o văd..
Pe mormântul ei încă mai sunt presărate florile ei preferate,trandafirii albi.
Dar acum,după mult timp este timpul ca ea să revină ,acum că Elena nu mai e,Julian va fi fericit să-și revadă soția.
Cele 12 lumânări ce înconjoară mormântul ard cu făclii de aur ,în timp ce, cenușa de pădure ține captiv pământul sacru.
Lumina lunii cade perfect pe piatra de mormânt,iar cântecul lupilor acompaniază ,completând perfect ritualul.Dar acum,finalizarea.
-Nemephis,insoullum,creatum,fraternis.Nemephis,insoullum,creatum,fraternis.
La rostirea ultimului cuvânt,lumânările au ars pentru ultima datã,stingându-se în bătaia unei brize reci.
-La dracu! Am dat greși ,din nou...spun oprindu-mi lacrimile ce doreau să iasă din ascunzătoare,ce nu le-am permis să iasă de mai bine de 50 de ani.
-Sau nu.o voce răgușită răsună spărgând liniștea cimitirului.
Mi-am întors capul în direcția sunetului.O siluetă feminină ,înaltă ,se apropia încet cu pași mărunți de mine.Părul lung ca abanosul îi cădea în valuri până la fese,iar ochii negrii ca tăciunele străluceau în lumina lunii.Era neschimbată,dar parcă mai frumoasă ca niciodată.
-Mamă..spune apropiindu-se de mine,luându-mi mâna întra sa .Știam că o să reușești.
-Aris,nici nu ști cât mă bucur să te văd! aproape că țip,trăgând-o într-o îmbrățișare sufocantă.
-Și eu mă bucur mamă,spune ieșind din îmbrățișarea mea de mamă-protectivă.
Deci,cum sunt ceilalți ,și prin ceilalți mă refer la Deven.Ce mai face ?
-E nerăbdător să te vadă.spun afișându-i un zâmbet cât se poate de sincer cu speranța că Deven va fi la fel de încântat ca și mine la vederea ei.
Deven P.O.V
-Amanda,unde e toată lumea ? spun surprins când intru în imensa casã și singura prezență din casă era doar Amanda.
-Ai uitat?Azi e înmormântarea lui Marry.
-Eh,nu prea mă interesează,spun nonșalant îndreptându-mă spre camera mea,aveam nevoie de puțină liniște,am o presimțire rea în legătură cu seara asta.Și da,Marry e moartă.Cățeaua,credea că e atât de puternicã încât să se transforme în hibrid,dar s-a înșelat amarnic.Fratele meu a fost un prost,a crezut că poate să existe ceva între ei,dar cel mai rău lucru este că el se simte vinovat pentru moartea ei.Nici pe departe ,a murit deoarece a fost prea slabă,singura femeie-hibrid din familia asta va fi Elena.
***
După câteva ore în care am meditat la tot ce s-a întâmplat în ultimul timp,am coborât ,pentru a vedea de unde provin râsetele și mai ales ,de la cine provin.
Am fost șocat când am ajuns la capătul scărilor și am privit în sufragerie.
Pe unul din fotolii stătea cea care m-a făcut să am o inimă de gheață .Până să o cunosc pe Elena,după ,asta s-a schimbat.
-Ce naiba se întâmplă aici ? mă trezesc spunând fără să gândesc ,primind la schimb priviri surprinse din partea unora și priviri pline de venin din partea Amandei.
-Deven,iubitule! țipă bruneta de pe fotoliu sărind în brațele mele.
Iubitule?!N-a fost clară ultima noastră discuție de acum 200 de ani ,discuția care i-a rănit orgoliul de fetiță înfumurată,dar în același timp ,sentimentele mele.
M-am retras din îmbrățisarea mult prea apropiată și am privit-o confuz.
-Noi o să vă lăsăm singuri,să discutați.spune Amanda uitându-se la mine cu subînțeles în timp ce părãsește camera cu restul.
-Nu te bucuri să mă vezi ? întrebarea ei făcându-mă să mă depărtez de ea,apropiindu-mă de canapea care brusc părea cea mai interesantă din cameră.
-Aris..nu apuc să-mi termin propoziția căci mă întrerupe.
-Nu are rost,știu! spune lipindu-și buzele de ale mele frământându-le ușor.
Îmi măresc instantaneu ochii în urma acțiunilor sale și o îndepărtez cât de repede pot.
Nu după mult timp îi întâlnesc privirea confuză.
-Aris,noi nu mai suntem împreună de foarte mult timp,sau ai uitat când ți-ai tras-o cu cel mai bun prieten al meu și m-ai mințit în legătură cu tot ce se întâmpla în jurul meu?
-Nu fi absurd,toate astea au trecut.spunea ea cu nonșalanță ,zâmbindu-mi ușor.
-Așa e ,au trecut,toate sentimentele mele pentru tine s-au evaporat așa cum ai făcut-o și tu când Lestad ți-a înfipt țărușul de lemn direct în inimă.
-Și tu nu ai făcut nimic în privința asta..spune cu o ușoară urmă de tristețe în glas.
-Așa e,nu am făcut,dar nu regret nimic!
La auzul vorbelor mele și-a mărit ochii instantaneu privindu-mă dezamăgită..sau scârbită.Nu-mi dădeam seama pentru că era o scorpie cu un amalgam de sentimente într-o singură stare.
-De ce? spune într-un final.
-Pentru că acum mă bucur de o fericire mult mai mare decât mi-o ofereai tu! spun în mintea mea rãsărind Elena,chiar dacă e într-un coșciug afurisit,ea tot e întreaga mea fericire.
-Bine Deven,ai jucat bine cărțile ,dar nu uita,am să-ți distrug fericirea! spune înaintând spre ușă,nu înainte de a-și lua la revedere de la Amanda care tocmai venea din bucătărie cu două căni în care era sânge,probabil pentru noi.
-Ce s-a întâmplat aici ? întreabă Amanda ocupând un loc pe canapea lângă mine.
-De parcă nu ai tras cu urechea,spun zâmbind ștrengărește știind deja că mi-a ascultat discuția cu Aris.
-Hei,tata a venit cu ideea!spune dandu-mi un cot în glumă.
-Bine,bine.
-A aflat de Elena,acum ce o să faci ?
-Nu știe de Elena,doar știe de cineva.Puteam să am și un câine care să-mi aducă fericire..la auzul vorbelor mele,Amanda râde ,dar îsi revine reluând o expresie serioasă.
-Nu trebuie să afle de Elena,dar cel mai important ,trebuie să se trezească.
-Și cum o să se trezească dacă singura vrăjitoare care vrea să ne ajute e chiar mama diavoliței?
-Atunci ,va trebui să ne descurcăm noi..
Aris P.O.V
-Mamă! țip intrând pe ușa din lemn masiv fără să bat.
-Aris,s-a întâmplat ceva ? mă întreabă mama îngrijorată ieșind din ,,ascunzătoarea " ei.
-Deven nu a fost deloc fericit să mă vadă,ba chiar mai mult,m-a respins.
-Poate are un moment mai vulnerabil.
-Nu și dacă are o fericire !
-Despre ce vorbești ?
-Mamă,vreau să știu cine e fericirea lui Deven! spun privind-o sfidător.În următoarea secundă am privit-o cum a înghițit în sec .
-Dragă..
-Nu mă lua cu dragă! Spune-mi cine e sau o să aibă de suferit multã lume,exact ca ultima dată.
-O cheamă Elena..
-Elena și mai cum ? am întrebat-o simțind cum încep ușor-ușor să fierb.
-Elena Wattson
Surprizăă,sau nu e surpriză,nu stiu,voi să-mi spuneți.Oricum,am postat mai repede pentru că am avut timp liber ,inspirație,zic eu.Este cel mai lung capitol al meu,de 1200 de cuvinte ,dar vor urma altele mult mai lungi ,sper că v-a plăcut ,următorul capitol va urma cât de curând.A și ,mai sunt doar 4 capitole până la sfârșitul cărții,gosh ce a trecut timpul,kisses💋
