După 2 ani
Am iubit fiecare secundă măruntă petrecută cu ea,chiar și cea mai mică atingere a ei mă făcea să simt fiori în tot corpul așa cum o singură persoană a făcut-o ,acum foarte mult timp.Nu mai aveam nicio amintire cu ea pentru că mintea mea era plină de Elena.
Încercam să nu mă pierd ,nu voiam să-mi vadă cea mai mare slăbiciune,ea.
O priveam cu ardoare și voiam mai mult decât orice să fie a mea,să-i pot simți pielea ei catifelată cu miros de vanilie, contopindu-se cu a mea,sărutându-i fiecare părticică din corp,ducând-o dincolo de culmile lumii vii.
Dar...mereu există un dar.Fie un dar pe care să-l păstrezi în inima chiar și atunci când starea lui materială dispare,fie darul care îți pune bariera între fericire si tristețe.
Va fi mereu cu mine ,în inima mea,în ochii mei.Doar ea.
Nu pot să-i uit smaraldele ce străluceau în lumina lunii,în spatele cărora se află ei,demonii.
O iubesc,nu numai pentru modul cum mă face să mă simt,dar și pentru modul în care a dansat cu demonii mei reușind săcalmeze doar la auzul numelui ei.
-Tu ești apusul tristeții și răsăritul fericirii mele.spun șoptit sărutându-i fruntea palidă.Mă ridic cu greu de pe scaun și o privesc de parcă ar fi ultima dată,chiar dacă știu că nu e așa.
Într-o zi își va deschide ochii și zâmbetul ei va lumina întreaga lume.Lumea mea.
Deschid usa metalică a criptei ,lumina puternică a soarelui pătrunzând deloc timid înăuntru,dar la fel de repede cum intră ,așa iese,închizând ușa metalică ce scoate un scârțâit puternic.
E foarte târziuuu,am decis să fac un capitol scurt ,doar sper să nu vă fi băgat prea mult în ceață.
Nu am timp să postez pentru că se apropie un examen foarte important deci..
O să postez capitolul 21 joi sau vineri,un capitol destul de lung în care o să se lămurească multe.Până atunci ,enjoy this chapter❤
