Nu puteam fi însărcinată.Cel puțin nu după ultima verificare.Acum un an mi s-ar fi părut imposibil,dar acum știu că totul se poate întâmpla chiar și într-o secundă în lumea noastră.
Minutele treceau ,iar Jace punea din ce în ce mai multe întrebări.La un moment dat îi țipasem practic să mă lase în pace.Chiar și atunci când mașina intrase pe aleea din fața complexului,întebările sale nu se răriseră.
Clarvăzătorii îmi spuseseră verde-n-față că sunt însărcinată,dar eu,pesimistă ca întotdeauna nu am crezut.Întrebările din capul meu se întețiseră în timp ce urcam scările complexului alături de Jace care își ținea protectiv mâna dreaptă în jurul taliei mele.
- Nu-ți mai bloca gândurile ! Devine frustrant.
Aproape că nici nu l-am auzit dacă nu mi-ar fi strâns destul de tare talia.
- Nu o fac,doar că nu mă gândesc la nimic.
Stiam că răspunsul meu era printre cele mai proaste.Jace o știa cel mai bine ,de aceea se oprise în mijlocul holului,chiar la doi pași de ușa mea.
- Nu ești gravidă.
Privirea sa era ciudată.Vedeam...speranță.
- Putem vorbi despre asta mâine dimineață ?
Am mimat o grimasă de supărare.Jace s-a apropiat de mine cât să mă poată privi în iriși.
- Ești blestemată,nu însărcinată.
Privirea i se muta în jos.Îmi face semn să mă întorc ,iar eu mă conformez.Deodată îmi simt bluza ridicându-se,un val rece îmbrățișându-mă.
- Ai înnebunit ?
Mă întorc șocată spre el.Nu citeam niciun sentiment în ochii săi,doar o răceală pe care o mai văzusem o dată.În ziua în care ne întâlnisem prima dată.Mâna sa a apucat-o pe-a mea în timp ce înainta pe holul întunecat spre camera sa.Am rămas tăcută în timp ce descuia,chiar și când și-a dezbrăcat jacheta și m-a condus în camera lui.
- Dă-ți hainele jos !
Mi-a ordonat pe un ton jos.
- Dacă ai făcut toată scena aia doar pentru sex,nu o să se întâmple.
- Nu e timp de astea.Te rog,dă-ți hainele alea jos.
Ochii săi mă implorau,iar fața lui inspira disperare.L-am ascultat și mi-am scos încet fiecare haină până când am rămas doar în chiloți și sutien.Îi auzisem respirația grea și l-am privit știind deja la ce se gândea.
Mi-a făcut din nou semn să mă întorc.Am tăcut în timp ce auzeam zgomotul aparatului de fotografiat.Când m-am întors,ecranul telefonului era în fața mea.Mi se deschisese gura de uimire.
Întreg spatele,împreună cu partea din spate a coapselor era într-un fel arsă.Semne de diferite forme și semnificații îmi umpleau corpul.Unele dintre ele îmi erau cunoscute ,dar una mi-a captat atenția.Era un toiag înconjurat de aripi.
- Însemnul familiei Walker.
A spus Jace înaintea mea.
- Fiul lui Deven nu a venit aici pentru o scrisoare tâmpită care a ars la o oră după ce ai citit-o...ți-a spus înainte să plece ?
Acum că adusese vorba,da.
- Ceva cuvinte în latină, cred.
Liniștea și tensiunea se lăsaseră din nou între noi până când Jace a aruncat telefonul în perete.S-a repezit spre mine,cuprinzându-mi fața în palmele sale reci.
- Mama mea a fost blestemată de același blestem.De străbunicul lui Deven.De aceea îi urăsc atât de mult.Dar de data asta, ție nu o să ți se întâmple nimic.
Cum puteau niște simple cuvinte,care în aparență nu însemnau nimic,să-mi facă inima să bată mai tare.
Gura sa s-a lipit de a mea într-un sărut care a început pasional,dar a continuat posesiv și plin de dorință.Mi-a mușcat buza puternic,încheiând sărutul.
- Ar trebui să te îmbraci.Aaron știe la cine să mergem.
