6.

8 1 0
                                    

  
— Și când credeam că ai murit.

    I-am auzit vocea lui Jace.S-a apropiat de mine,lovindu-mă din nou în stomac.Respiram din ce în ce mai greu.M-am ridicat sprijinindu-mă cu spatele de ușa mașinii.

—Niciodată înaintea ta.

M-am năpustit asupra lui,punându-l la pământ.Pumnii mei îl loveau mecanic în timp ce el încerca să facă față.
A schimbat rolurile,acum eu fiind cea care se afla sub el.

—Trebuie să te controlezi !

—Despre ce vorbești ?

L-am împins cu toată puterea,proiectându-l în mașină.M-am ridicat de pe jos apăsându-mi pe rana din dreptul abdomenului care sângera.

—Oprește-te.

A început să tușeașcă sânge.Nu ar trebui să se vindece ?

—Încă o oră până la apus.

L-am informat apucând o piatră destul de ascuțită de pe jos.Mi-am apropiat fața de a lui ,astfel încât să-l pot privi mai îndeaproape în ochi.

Irișii lui reflectau durerea oglindită de dorință.

Vârful pietrei aproape că i-a atins fața,dar mâna sa m-a oprit.Ochii noștri rămăseseră conectați.

Nici măcar nu mai simțeam durerea din dreptul abdomenului.Nici lui părea că nu-i mai pasă de lovitura de la cap.

Buzele noastre s-au apropiat dureros de încet ,iar momentul inevitabil s-a întâmplat.Gura sa o frământa pe a mea într-un mod ce îmi făcea degetele de la picioare să se strângă.

Brațele sale m-au tras ușor în poala sa,adâncindu-și limba în gura mea.Încercam să-l posed plimbându-mi mâinile prin părul lui moale și încurcat,dar era evident că el era cel care mă posedă.

I-am simțit mâinile reci strecurându-se pe sub tricoul meu,ridicându-l până sub sâni.Am făcut și eu același lucru,înfigându-mi unghiile în mușchii abdomenului său.

A gemut luându-mi fesele în palme,lipindu-mă cu totul de el.Înainte ca Jace să-mi dea tricoul jos,m-am desprins din sărutul care mi-a luat respirația.

Scăpasem de efectul blestemului.

Jace realizase asta și a expirat ușurat trecându-și mâna prin păr de câteva ori.Ura pe care i-o purtam înainte se evaporase,dat fiind faptul că îi stăteam în poală.

—Cred că ar trebui să mergem.

Jace și-a așezat palmele pe șoldurile mele încercând să mă ridice din poala sa.L-am oprit,uimindu-l chiar și pe el.
I-am luat mâinile într-ale mele și mi-am așezat capul pe pieptul său.

Cele câteva minute în care am rămas în tăcere,m-au ajutat să reflect asupra a ceea ce vreau să fac mai departe.Nu-mi păsa că tatăl lui Jace îmi putea face rău.

Nu îmi păsa nici de ceea ce se întâmplase între mine și Jace de-a lungul timpului.Chiar și antrenamentele și ,,misiunile" pe care le aveam,aveam să le las din nou în spate.

Inima sa bătea puternic sub urechea mea.Mă neliniștea într-un fel,dar în același timp eram dependentă de vibrația și sunetul ei.

—Te rog,vreau să plecăm de aici.

Murmurasem cufundată cu nasul în tricoul ce-i purta mirosul de vanilie și mosc.

—Avem ceva de mers până acasă.

A spus mângâindu-mi ușor părul.

—Nu ! Du-mă altundeva.Doar noi doi.Pentru o noapte vreau să fim doar noi doi.

Nu știam ce se întâmpla cu mine.Deveneam vulnerabilă,inima începea să-mi bată în tandem cu a lui și palmele nu puteau să-mi fie mai transpirate de atât.

—Bine.

Spusese nesigur.Ezitant.De parcă nu mă credea nici pe mine ,nici pe el.
Mă ajutase să mă ridic și urcasem amândoi în mașină,nu înainte de a-mi deschide portiera.

Am zâmbit strâmb știind că totul e fals.Momentul.Sărutul.Noi.Tot ce avea să urmeze de acum era fals.Totul era consecința blestemului.

Tot drumul nu scosesem un sunet.La fel și el.A oprit după jumătate de oră în fața unui motel destul de vechi.

Vopseaua de culoare plumburie ce stătea să cadă,precum și tencuiala,nu mă încântau,dar am tăcut.L-am urmat înăuntru fără să scot un sunet,nici măcar atunci când m-a întrebat dacă vreau cameră separată.

Răspunsul era evident,poate doar voia să se asigure că nu mă răzgândisem.
În seara asta cunoscusem un alt Jace.Un Jace iubitor,grijuliu și atent.

Și cel mai important,fals.El era fals.Blestemul îl făcea să se comporte precum iubitul perfect cu mine.
Mă pierdusem atât de tare în gânduri încât nu realizasem că ajunsesem în fața ușii camerei de hotel.

Încăperea micuță,dar îngrijită mirosea a detergent și mentă.Patul de două persoane,destul de mic era frumos aranjat,iar singura sursă de lumină ce se afla lângă pat era stricată.

Lumina lunii ce intra pe geamul mare de lângă pat lumina îndeajuns de mult camera,făcând atmosfera mult mai tensionată decât era.

Rămăsesem lângă ușă în timp ce Jace s-a așezat pe pat încercând să aprindă televizorul.

—Se pare că vom dormi în seara asta,a glumit dezbrăcându-se de tricou.

M-am așezat pe pat și l-am sărutat.
L-am sărutat încet la început ,apoi el a  adâncit sărutul,preluând cu totul controlul.Mâinile sale au urcat pe abdomenul meu ,pe sub tricou,ridicându-l de această dată.

Mâinile sale reci se înfipseseră în talia mea atunci când s-a aplecat peste mine.Gura sa a coborât pe gâtul meu,mușcându-mă și sărutându-mă posesiv.

Când am vrut să-i desfac nasturii blugilor,m-a oprit.

—Ar trebui să ne oprim.

O vedeam în ochii lui.Negarea.Nu voia să ne oprim.Nici eu.

—Doar noi doi în seara asta.Îți amintești ?

A dat din cap sărutându-mă tandru.
Înainte să-i pot deschide un nasture,mai multe împușcături și țipete s-au auzit.

Jace a fost în mai puțin de o secundă în fața ușii,dar aceasta a zburat din balamale,aruncându-l în perete.

—Credeai că o să scapi atât de ușor de noi,Elena ?

The Walkers Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum