Rămân nemișcată,ușor paralizatã,îi simt respirația caldă în ceafa mea,iar asta mă face să tremur și să simt fiori reci pe șira spinării.
Nu reacționez în vreun fel,verbal,căci pe plan sentimental simt că o să explodez de fericire că sunt atât de aproape de el,dar ,totuși,atât de departe.
După un moment de gândire,timp în care niciunul din noi nu a scos un cuvânt,mã îndepãrtez ușor de el,cu sufletul sfâșiat gata să izbucnesc într-un plâns isteric,nici eu nu știu de ce și mă întorc.
Ochii aceia negrii ,pătrunzători erau luminați de lumina lunii ce-i cădea pe fața lui palidă.Când privirile noastre s-au intersectat,am rămas pentru un minut bun,pierdută în ochii lui care mă priveau cu atâta blândețe și în același timp îngrijorare.
Niciunul nu spune nimic ,doar ne sorbim din priviri,apoi el decide să spargă tãcerea :
-Elena..eu..nici nu știu cu ce să încep..
Eram blocatã,se citea pe fața lui tristețea și sinceritatea
-Nu știu dacă o să mă crezi,mă îndoiesc că o s-o faci,dar vreau să-ți spun că nu am știut de toatã chestia pe care Aaron a încercat să o facă împreună cu mica gloată de hibrizi în devenire,când am auzit tot ce s-a întâmplat mi-aș fi dorit ca Luke să fie mort.
-Jack s-a comportat frumos cu mine...murmur parcă pentru mine,știind că mă aude.
-Poftim!? spune Deven vizibil nervos,dar încercând sã rămânã calm
-Jack s-a comportat frumos cu mine! scot cuvintele pe gură fãrã să gandesc.
Deven mă privește furios ,dar în același timp încordat gata să-i rupă capul cuiva.
-Spune-mi, te rog,că nu s-a atins de tine,îți jur că..
Nu apucă să termine fraza cãci este întrerupt de mine
-Că o sã-i scoți inima din piept ,o s-o faci bucățele și o sã le dai lui Mary,da am înțeles.
-Ce e cu tine ?
-Unde ai fost când am avut nevoie de tine ,când eram gata să fiu omorâtă de fratele tău și de tatăl tău ,huh? Îți spun eu,probabil cu vreo târfuliță,gata să fie secată de sânge după ce ai regulat-o! vorbele ieșeau pe gura mea fãră să gândesc ,dar pe cine păcãlesc,eu nu mai gândesc bine de câteva minute de când el a apărut și mi-a tulburat gândurile.
-Tu te auzi ce spui ? țipă Deven foarte nervos.
-Mă aud foarte bine,dar tu mă auzi mult mai bine!
Deci e oficial,constiința mea a luat-o razna și vorbește fără acordul meu.Gatâ conștință ,taci,nu vreau să ajung aruncată de pe dealul acesta,chiar dacă asta nu se va întâmpla.
-Jack nu e ceea ce crezi tu!
-Așa e,nu e ,Deven! Nu e un nesimțit ca tine!
-De ajuns! țipă și își ridică palma gata să mã lovească.
-Când credeam că poți fi mai porc de atât,mi-ai demonstrat contrariul!
După ce îi scuip vorbele în față,trec pe lângă el ,dar nu fac mulți pași că liniștea e spartã de vocea lui surprinzător de calmã :
-Dacă pleci acum ,tu nu o să mai exiști pentru mine ,iar eu o să-mi opresc umanitatea!
Rãmân uimitã de vorbele lui,și simt cum lacrimi încep să se scurgă din ochii mei tulburi,dar singurul lucru pe care îl consider sigur este să fac ceva ce poate o să regret :
-Pa,Deven!
