-Eva,mă bucur să te văd! spune Luke sarcastic
-Și eu mă bucur să te revăd!
Ce vânt vă aduce pe aici ?
-Avem nevoie de ajutorul tău..e urgent.spune Luke
-Ultima dată când am oferit ajutor familiei voastre ,s-a terminat urât! spune Eva uitându-se cu subînțeles la mine.
-Eva,e vorba de Elena!
-Puștoaica aia ar trebui să încerce să nu se mai bage în belele ,nu o să fiți mereu acolo să-i salvați fundul! spune Eva îndreptându-se spre o ușă din lemn masiv.
A deschis-o nu înainte să ne invite și pe noi.
Când am intrat ,am simțit un fior rece pe șira spinării,camera era plină cu obiecte vodoo,și lucruri ,,magice" semn că asta era camera Evei.
-Aici e Cartea Morților! spune trântind pe masa o carte din piele foarte veche,prăfuită.
-Cum ne va ajuta o carte stupidă să o salvăm pe Elena! spune Mary amuzată de situație
-Asta nu e doar o carte,e un fel de portal către o altă lume.
În fiecare zi în carte apare povestea ființelor muritoare,dacă la apusul soarelui pagina arde,asta înseamnă că persoana a murit,iar dacă nu arde ,asta înseamnă că persoana e în viață.
Acum,va trebui să găsim pagina Elenei și să vedem unde e.
*După două ore*
-E imposibil! spjne Eva închizând cartea nervoasă.
-Nu e nimic acolo! Se pare că această carte s-a înșelat!spune Mary nervoasă părăsind camera.
-Îmi pare rău ,dar mai mult nu vă pot ajuta!
-Dar..
-E timpul să plecați! spune Eva rece.
Am ieșit pe ușă debusolată,aveam să merg înapoi acasă,mâine trebuia să o găsesc pe Elena.
***
Ziua începuse cum nu se putea mai rău.
Orașul era îngrozit de animalul care a ucis peste 20 de persoane într-o noapte,iar eu deja știam că Deven era vinovatul.Nu știu de ce,dar după ce Elena a dispărut Deven a luat-o razna,la propriu.
Elena P.O.V
-Nu înțeleg,ce vrei de la mine ? spun printre suspine încercând să-mi eliberez mâinile.
-Nici nu ști cât de specială ești.spune și îmi mângâie blând obrazul.
Mă privește direct în ochi,eu rămănând hipnotizată de verdele închis al ochilor săi.
Amanda P.O.V
-Luke ?
-Ce e Amanda,ce e? întreabă exasperat de întrebările mele constante.
-O s-o găsim pe Elena ?
-Nu știu..
-Au trecut 5 zile..
-La naiba! strigă nervos lovind volanul mașinii puternic.
-Ce s-a întâmplat ?
-Cum de nu ne-am gândit la asta.Singurul care probabil știe unde e Elena e Jack.
-Jack? spun eu mirată.Nu o să apelăm la el.
-Ba da! spune întorcând de volan brusc.
-Ce faci ?
-Mergem să o salvăm pe Elena!
***
După două ore de mers cu mașina,surprinzător,dar Luke știa unde locuiește Jack.
Casa lui era destul de impunătoare și la fel de sobră ca el.
Am înaintat până la ușa neagră din lemn masiv și am bătut scurt la ușă.
În mai puțin de 30 de secunde,Jack a deschis ușa întâmpinându-ne cu un zâmbet arogant.
-Pot să vă ajut cu ceva ?spune sarcastic,chiar amuzat de situație.
-Lasă prostiile Jackson,avem nevoie de ajutorul tău! spune Luke într-un târziu.
-Voi Amanda și Luke Walker,ați venit să-mi cereți mie ajutorul ? E o onoare,dar nu vă pot onora! spune și închide ușa nu înainte ca Luke să o blocheze cu piciorul.
-Cred că ești interesat de faptul că Lestad a revenit..și o are pe Elena!
Se pare că eu și Luke i-am captat atenția,pentru că a deschis ușa și ne-a invitat înăuntru.
După ce i-am spus toată povestea ,el nu ne-a oferit prea multe informații în legătură cu locul în care ar putea fi pentru că nu-l mai văzuse pe Lestad de mai bine de 100 de ani.
Ne-am îndreptat spre casă dezamăgiți ,și de această dată am eșuat.Timpul trecea ,iar răbdarea lui Aaron dispărea precum șansele Elenei să fie în viață.
-Nici nu știu de ce o căutăm atât.spune Luke exasperat spărgând liniștea din mașină.
-În primul rând,este singura noastră prietenă adevărată și în al doilea rând,datorită ei noi suntem în viață,viețile noastre atârnă de viața ei,așa că ar trebui să fii recunoscător că trăiești!
*După o săptămână*
Simțeam că-mi pierd răbdarea,drumul devenea din ce în ce mai lung,în sfârșit după atâta timp am aflat unde e Elena.
Chiar dacă a fost nevoie de mulți oameni omorâți,mulți alții constrânși sau torturați,a meritat.Elena astăzi se va întoarce acasă! îmi spun în sinea mea accelerând.
Deven P.O.V
Ascultasem convorbirea telefonică a Amandei în legătură cu locul unde Elena se afla,așa că n-am mai stat pe gânduri si am plecat fiind cu un pas înaintea ei.
Drumul a fost destul de lung ,dar asta nu m-a oprit.Chiar dacă setea de sânge pusese stăpânire pe mine ,trebuia să mă abțin.
Prins în gândurile mele,nu realizasem că trecusem pe lângă casa în care era Elena.
Nici nu a fost nevoie să fiu invitat în casă,Lestad își ieșise din mână în ultimele sute de ani sau asta era o capcană.
Am pășit pe un hol întunecat,simțeam un miros familiar care mă amețea,dar în acelasi timp mă făcea să mă gândesc la ea.
În următoarea secundă am deschis ușa acoperită cu catifea roșie și mare mi-a fost mirarea când am văzut-o pe Elena ,îmbrăcată într-o rochie albă ,vaporoasă frumos coafată și machiată,stătea pe pat privind în gol,parcă era în transă.
-Elena..spun înaintând spre ea.
-Și-a ridicat privirea pierdută și atunci am realizat cât de mult se schimbase în trei săptămâni,sau poate era faptul că eu nu o mai văzusem de atunci.
-Te-am găsit! Haide trebuie să plecăm înainte ca..
-Înainte să apar eu ? mă întrerupe Lestad,eu rămănând stană de piatră,dar îmi revin repede fulgerându-l cu privirea.
-Nu știu ce joc murdar ai încercat să faci ,dar noi plecăm! spun și o iau de mână,dar ea rămâne neclintită.
-Elena,haide! mă răstesc la ea,privirea ei era neutră.
-Tu pleci,eu rămân ,Deven!spune rece.
Am auzit eu prost sau ea a zis cumva că rămâne ?!
-N-avem timp de prostii,haide! O trag de mână ,dar ea rămâne pe loc.
-Iubitule,spune-i să plece! spune blonda privindu-l pe Lestad speriată.
-Iubit?! Ai înnebunit ? țip rămănând șocat de ceea ce se întâmplă.
-Iubito,dar face parte din familie,iar familia trebuie să fie prezentă la cel mai important moment din viața noastră.
-Ce dracu vrei să spui cu asta?
-Eu și Elena ne căsătorim în această seară!
