— Băiețaș,asta e o bancă de sânge,fără minori !
Doamna îmbrăcată într-o cămașă albă,decoltată,îmi făcea cu ochiul.
Mesteca plictisită o gumă,privirea fiindu-i în permanență pe mine.
Știam ,la fel ca și tata,ce efect am asupra femeilor.
—Încă un an și te-aș putea seca pe tine de sânge.
I-am zâmbit strâmb aplecându-mă peste tejghea.
—Sau ai putea să o faci chiar acum.
Zâmbetul i s-a lărgit când și-a presat sânii de suprafața metalică,ajungând aproape de gâtul meu.
I-am admirat pentru câteva secunde sânii ce stăteau să iasă din sutienul mult prea mic și cămașa mult prea strâmtă.
—Tatăl meu m-a trimis.Deven Walker.
Speriată a apăsat butonul de sub tejghea mult mai încet decât mi-aș fi închipuit,dar înainte ca situația să devină prea dramatică,i-am sfârtecat gâtul.
— Viața e mult mai ușoară când ești hibrid.
† † †
—Cum credeți că vom ieși din asta ?
Cei șase stăteau în fața mea,ascultându-mă cu atenție,pentru prima dată de când eram aici.
—Inelul e ca și inexistent,darămite de găsit.
Aaron,din nou,emana superioritate și siguranță.Vocea îi era nesigură.
Știa că inelul acela ar putea ucide orice hibrid pe o rază de două sute de mile.
Implicit pe mine.
Implicit pe ei.
—Luke a venit,Jace I-a informat pe toți.
—Ultimul lucru de care ar trebui să ne îngrijorăm e venirea lui Deven.
Aproape că uitasem să respir când Sierra,singurul vârcolac din cameră,a vorbit.
—Peste cadavrul meu Deven și bastarzii lui vor lua inelul.
Aaron se ridicase.Vocea lui coborâse câteva octave.
—Dar asta nu înseamnă că șarada aceasta nu se va încheia cu vărsare de sânge.
Îmi veneau în minte prea multe scenarii pentru a-mi putea opri gândurile.Jace le-a captat imediat.
Privirea sa era blândă și într-un fel compătimitoare.Amândoi știam și eram conștienți că toată această conexiune se datorează blestemului.
Avea să treacă la următoarea lună plină care era în mai puțin de trei săptămâni.
—Suntem noi împotriva lor...
Aaron începuse să vorbească din nou.
—Deven e atât de previzibil încât va vrea ca războiul să se desfășoare în timpul eclipsei.
—Singura perioadă din an când toate puterile ne sunt anulate.
Tyler fusese cel care vorbise de această dată.
— Următoarea eclipsă e de abia peste șase luni.
—Deci până atunci vom fi lăsați în pace ?
Crezusem că întrebarea fusese doar în capul meu și doar Jace o poate auzi,dar se pare că o spusesem cu voce tare întrucât Jace mi-a răspuns atât de serios încât piele de pe mâini mi s-a făcut de gâină.
—Deven ne va face următoarele luni propriul iad.Ar fi în stare să ne omoare pe fiecare în parte pentru acel inel.
Și așa cum nu mă așteptam,următoarea săptămână fusese liniștită.Niciun Luke care să dea buzna peste noi.Niciun Deven care să încerce să ne omoare.
Pe partea cealaltă,Aaron a chemat din toate colțurile lumii vampiri,vârcolaci,hibrizi și vrăjitoare.Majoritatea,precum era de așteptat ,îl trădaseră pentru tabăra inamică.
Antrenamentele erau mult mai ample și mult mai diversificate,fiecare încercând să dea tot ce are mai bun.
În total eram cincizeci.Și creșteam.Dar nu cu mult.
Aveam mai puțin de șase luni să ne pregătim temeinic pentru eclipsă.Cum nu ne puteam folosi puterile,trebuia să învățăm să ne folosim atuurile de ființe umane temporare.
Iar eu și Jace,ei bine...am avut urcușuri și coborâșuri.Sâptămânile treceau,iar noi ne atrăgeam și ne respingeam încât devenisem periculoși unul pentru celălalt.
Trecuseră trei mai exact.Într-un timp relativ scurt realizasem că aveam să rămân conectată pe veci cu el.Și în momentul de față atracția mea pentru el era mai presus de orice.
Îl simțeam atât de puternic în mine încât nu credeam că o pot duce mai mult.Degetele sale le strângeau puternic pe ale mele,forțându-mă cu fiecare secundă care trecea să îmi suprim un țipăt.
—Dumnezeule !
Am țipat pentru ultima dată,afundându-mi capul între pernele reci.
—Ești atee,mi-a reproșat gâfâind.
Mi-a prins umerii ,trăgându-mă la pieptul său.Transpirația care îmi acoperea fruntea i-a curs pe piept,făcându-mă să zâmbesc.
Era de neimaginat cum în urmă cu aproape un an ne uram de moarte,iar acum împărțeam același pat.
Indexul său îmi trasa linii imaginare pe spatele gol în timp ce priveam pe geamul ce lăsa lumina lunii să ne îmbrace trupurile Într-o pătură de lumină incandescentă.
—Nu știu ce se va întâmpla...
Îmi citise gândurile.Răspunsul său mă făcea vulnerabilă.Voiam să-mi spună că va fi bine.Voiam să-mi spună că vom reuși și vom rămâne împreună.Dar nu a făcut-o.
Am rămas tăcuți.Respirând amândoi în același ritm.Inimile noastre bătând în același ritm.
Mi-am ridicat capul de pe pieptul său.Ochii lui scânteiau.
— Elena...
Trei bătăi puternice în ușă m-au trezit din transa produsă de frumusețea bărbatului de lângă mine.
—Du-te tu.
Mi-a spus cu o urmă de dezamăgire,acoperindu-și ochii cu încheietura.
—Nu știam că aștepți pe cineva la trei dimineața,am strigat înainte să deschid ușa.
Un băiat nu mai mare de optsprezece ani stătea rezemat cu umărul de tocul ușii.Ochii aceia ce mă priveau atât de dur m-au făcut să mă dau un pas în spate.Precum o rafală prea puternică de vânt.
—Tata avea dreptate.Ești cu siguranță o zeiță.
—Și cine mai e și tatăl tău ?
— Deven Walker.
