Capitolul 10

64 5 0
                                    

Sunetul puternic al picurilor ce lovesc geamul mare mă fac să deschid ochii și să privesc nedumerită în jur.
Nu eram în camera mea,eram într-o cameră mare,neagră plină de obiecte ciudate cu o formã complicată.
Capul mă doare destul de tare,iar singurul lucru pe care mi-l aduc aminte este că Jack m-a salvat.
Mă ridic și mă îndrept spre ușă ,dar mă opresc pentru că îl aud pe Jack vorbind la telefon lângă ușă :

-Da,e aici! spune Jack
...
-I-am dat ceaiul exact cum ai spus,sper că o să meargã!

Rămân lipită cu urechea de ușă când deodată ușa se deschide puternic și mă izbește cu capul de colțul patului.
Jack mă privește uimit și speriat în același timp .
Se apropie de mine și îmi mângâie ușor rana de la cap,iar eu scâncesc la contactul mâinii lui cu rana mea.
Își mușcă mâna și mi-o întinde,iar eu fãră să stau pe gânduri o apuc și beau din sângele lui.

Deven P.O.V

Nu știu unde e și ce face,a plecat fãră să mã lase să-i dau o explicație.
După tot ce am auzit de la Luke și Mary a plecat foarte speriată și acum mai mult ca sigur mă urãște.
Trebuie să o gãsesc cu orice preț și să-i spun tot,tot ce se întâmplă cu ea ,cu familia mea și mai ales trebuie să-i spun ce simt pentru ea .

-Iar ai fantezii cu Elena cum o legi de pat și i-o tragi până dimineața? întreabă Luck intrând voios pe ușă

-Nu,îmi imaginez cum îți scot inima cu cuțitul lui Lucifer și o dau de mâncare lupilor apoi îți tai corpul în bucățele și i le dau iubitei tale să le mănânce! spun cu un zâmbet triumfător
Știu că am o minte ciudată,uneori bolnavă.
Luke rămâne fără cuvinte cu o privire plină de dispreț iese din cameră.
Oricât de bine mă simt pentru replica dată,nu pot să nu mă gândesc la ea,dacă e cu...nu ,nu poate fi!E mort,sau asta cred din ce mi-a spus ta...Aaron.
În seara asta nu am chef de nimic,așa că o să merg la ,,locul" meu.

Elena P.O.V

-Jack? spun apropiindu-mă ușor de el.

-S-a întâmplat ceva ?

-Aș vrea să iau o gură de aer!

-E destul aer aici! spune și zâmbește sarcastic

-Vreau să ies ,stau aici de 3 zile

-Bine,dar nu vreau să mergi prea departe de casă.

-Stai calm!
Spun asta și mă îndrept cu un zâmbet larg spre ușă.
Vreau să merg la locul acela superb pe care Julian mi l-a arătat.
Casa lui Jack e aproape de pădure deci nu am mers mult și ...am ajuns.
Era același loc,neschimbat la fel de magic ce mă acaparează într-o secundă.
Priveam pierdută la peisaj ,dar liniștea mea este tulburată de niște pași greoi ce se îndreaptă spre mine.
Rămân nemișcată până o mână mare îmi atinge talia.
Apoi două mâini se pun în jurul taliei mele și mă trag lipindu-mã de un piept tare :

-Același parfum care îmi inundă nările și trezește în mine atâtea senzații! liniștea se sparge,aș putea recunoaște vocea asta dintr-o mie .
Era..

Hei,ursuleți panda! Am revenit cu un nou capitol,cam plictisitor ,dar ăsta e un mic intro la ceea ce urmează să vedeți.
Mi-au venit multe idei care o să vă lase mască,zic eu,și sper să vă placã❤

The Walkers Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum