-Culcă-te cu mine!
Pentru un moment am crezut că glumește și încercam din răsputeri să procesez cuvintele lui,dar nu puteam.
Știam cDeven nu era cel mai bun om,dar chiar și așa,nu mă gândeam la o asemenea propunere.
Încerc să spun ceva,dar parcă toate cuvintele mi se blochează în gât și respirația mi se taie ușor-ușor când el se apropie periculos de mine.
-Acum ți-e frică ? spune în timp ce mă sărută tandru pe gat ,trimițându-mi mii de fiori în întreg corpul.
-Nu.mă grăbesc să spun fără să realizez că mâna lui deja alunecase pe coapsa mea strângând-o
-Dar acum ? mă întreabă ridicându-mi rochia ,dar îl opresc împingându-l cu toată forța mea ,el rămănând surprins de gestul meu
-Ești așa un nesimțit! Cum poți crede că aș putea face asta? Dacă ai nevoie de puțină plăcere poți apela la o damă de companie,nu la mine! îi scuip vorbele în față mai nervoasă ca niciodată,iar pentru prima dată în această seară îi pot citi regretul în ochi,dar se risipește imediat fiind înlocuit de un zâmbet arogant.
-Mă gândeam că-mi ții tu companie,dar se pare că ești încă fetița lui mami!
Mami,cuvântul uitat de mult de mine îmi răscolește acum mii de sentimente ,m-a făcut să-mi aduc aminte de ea.Ființa care mi-a dat viață atât de greu,dar a ales să mă părăsească foarte ușor.
Flashback :
Lumina laptopului era singura sursă ce lumina camera întunecată,ochii mei erau ațintiți pe ecran.Așteptam cu nerăbdare ca părinții mei să ajungă acasă,voiam să le spun despre bursa pe care o primisem în urmă cu câteva ore .Așteptarea mea a luat sfârșit când ușa de la intrare s-a auzit.Am sărit fericită din pat grăbindu-mă să ajung jos pentru a-i putea întâmpina pe părinți.În mai puțin de un minut eram jos privindu-l pe tata în capătul scărilor ,cu ochii roșii de la plâns privindu-mă blând.
-Tatã,unde e mama? spun cu sufletul la gură.
-Elena,trebuie să vorbim! Haide! mă îndeamnă și ne apropiem de canapea,acum fiind unul lângă altul într-o liniște mormântală.
-Te ascult,tatã. spun simțind cum inima pare că-mi sare din piept,iar palmele îmi transpiră puternic.
-Mama ta..
-Când vine ? întreb puțin agitată
-N-nu vine. Abia scoțând cuvintele pe gură,iar inima mea se oprește pentru un moment,începând să bată cu putere ,din nou.
-Cum nu vine?
-Acolo unde e ,e mai bine! spune și îmi cuprinde umerii într-o îmbrățisare în care lacrimile mele îi udau bluza.
Realizam ,apoi,totul,nu era real,mama nu mai avea să vină acasă..
End flashback
-Ieși afară! țip ,iar el tresare surprins de tonul vocii mele.
Acum! fără sã mai spună ceva iese din cameră ,nu înainte să-mi transmită săgeți cu privirea,apoi să trântească ușa în urma sa.
~~***~~
Soarele încerca sã-și ascundă fața printre norii cenușii ,chiar dacă ceasul indica ora 12:30.
-Elena,în seara asta am de rezolvat ceva cu tata așa că vei rămâne singură. spune Amanda trezindu-mă din transa gândurilor.
-Sper să fie totul bine!
-Așa sper și eu,oricum,el m-a chemat,a spus că are să-mi comunice ceva foarte urgent.
-Păi nu te mai rețin,du-te! spun afișând un zâmbet,ca mai apoi să o privesc cum iese din încăpere mimând un pa!
Amanda P.O.V
Parchez mașina în fața depozitului și mă grăbesc să intru,ceasul indică 14:55 ,asta înseamnă că sunt în întârziere.
Nu după mult timp ajung în locul care avea loc mica noastră adunare.Eram toți acolo,Aaron,Luke,Mary,Jessica,sora lui Aaron,Kevin soțul Jessicăi,Carrie,clarvăzătoarea familiei și în cele din urmă,Deven.
-În sfârșit te-ai gândit să ni te alături! spune Aaron cu un zâmbet arogant și superior.
-E doar 15:20 ,nu am întârziat foarte mult! spun încrezătoare,așezându-mă la masa frumos aranjată.
-Lăsând asta la o parte,vreau mai întâi să mâncăm ceva ca mai apoi să discutăm lucruri serioase,ce ziceți?
Am dat toți afirmativ din cap ,iar în următoarea secundă câteva persoane au intrat în sală poziționându-se lângă fiecare.
-Ce vrea să însemne asta ? întreabă Jessica puțin indignată de situație
-M-am gândit să facem ceva puțin mai diferit,să aducem prada la noi,nu noi să mergem după pradă! spune Aaron afișand un zâmbet de învingător.Bon a petit! spune ,apoi își înfige colții în fata de lângă el urmat de Luke și restul în afară de Mary care nu este vampir.
După ce micul ,,ospăț" e gata și atmosfera revine la normal,plecăm spre sala cea mare sau cum îi place să-i spună Aaron, sala tronului,uneori e așa demodat!
Ceasul indică ora 17:30,iar noi suntem aliniați în fața lui încercând sã ne dăm seama de ce vrea să ne spună.
-În primul rând,mă bucur că mi-ați acceptat invitația și ați luat parte la cină,dar acum vin motivele importante pentru care v-am chemat aici!
Cu ajutorul lui Carrie,am aflat un lucru care m-a făcut puțin neliniștit.Fiind clarvăzătoare a văzut doar cine își va face apariția și ce va urma în primele zile,dar apoi totul s-a transformat în negru,semn că ceva tulbure se va întâmpla.
-Și cine va veni ? Luke întreabă
După un moment de liniște și câteva schimburi de priviri între Aaron și Carrie,Aaron își face curaj și spune
-Lestad!
Toți eram împietriți la auzul numelui,doar Deven zâmbea parcă punând ceva la cale.
Va veni după ea.Spune iar Deven își întoarce privirea imediat spre tatăl lui.
-Vrea să o transforme,apoi vrea să o facă într-un fel soția lui! Întotdeauna i-au plăcut femeile cu mult mai tinere.
Toți suntem șocați iar eu regret pentru un moment că mi-am lăsat cea mai bună prietenă acasă.
-Unde e Elena ? întreabă Aaron ușor nedumerit.
Amanda?
-Acasă..spun eu ,iar Aaron se apropie de mine
-Adu-o la mine acum,dacă Lestad o găsește,nu vom avea șansa să o mai vedem întreagă!
Elena P.O.V
Privesc de ore bune televizorul,schimb canale la întâmplare și nimic.Brusc,o senzație de foame mă cuprinde,era 20:09 ,iar frigiderul era gol,așa că m-am decis să merg să-mi cumpăr ceva.
Mi-am luat hanoracul de culoare neagră și m-am îndreptat spre ușă gata să o deschid,dar soneria ei m-a blocat lăsându-mă să mă gandesc cine ar putea fi la ora asta,Amanda astepta pe cineva?
Deschid ușa usor timid,iar în fața mea se afișează un bărbat în costum,cu părul ușor blond până la umeri ,căzându-i în niște valuri perfecte.
-Vă pot ajuta cu ceva ? întreb,încercând să par politicoasă
-O caut pe Elena Wattson! spune și afișează un zâmbet lăsând la iveală o dantură perfectă.
-Eu sunt..spun încet,cu un mic tremur în glas.
-Și mai bine..
