Jace era o durere în fund.
Au trecut doar şapte zile de când am băut sângele de liliac,după cum a spus el,dar alăturarea mea în Pentagramă m-a făcut să realizez destule lucruri.
Unul dintre ele ar fi că el chiar e o durere în fund.
Am scâncit,suprimându-mi un ţipăt atunci când am simţit suprafaţa rece a podelei,sub mine.
-Prea înceată.Ca întotdeauna.
A pufnit,depărtându-se de mine.L-am privit pe sub gene cum mă lăsa baltă,la pământ,a mia oară pe săptămâna asta.S-a îndreptat spre şirul de saci de box agăţaţi de grindele tavanului.
Subsolul complexului în care ne antrenăm este destul de mare,dotat cu secţiuni care ne ajută să ne îmbunătăţim abilităţile de hibrizi.
M-am ridicat rapid de pe podeaua plină de praf şi m-am întors la unul dintre stâlpii pe care era amplasată o scară.Tayler,cel mai bătrân dintre noi,a apărut înainte să îmi pun piciorul pe bara din metal.
-A câta căzătură e asta,a zecea ?
A glumit,aruncându-mi o ţepuşă de lemn.
-Pe ziua de astăzi.
I-am răspuns,jucându-mă cu ţepuşa printre degete.
-Mă gândeam...
Vocea sa era răguşită,destul de joasă,iar asta nu era de bine.Ştiam ce avea să urmeze,aşa că m-am grăbit să urc pe treptele din fier.
Am apucat să ating doar primele trei trepte înainte ca vocea lui să mă oprească.
-Dacă nu ai treabă diseară,am putea să bem ceva ?
Mă simţeam de paisprezece ani,primind o invitaţie la o întâlnire în parc de la un băiat cu trei ani mai mic.
-De fapt...
-De fapt ea are treabă cu mine.
M-am răsucit,aproape să mă desprind de bara din metal pentru a-l putea privi în ochi pe cel care mi-a salvat fundul.
Dar ştiam că a fost o mişcare proastă deoarece,Jace,stătea la trei metri de noi,cu mâinile încrucişate la piept,mai neutru ca niciodată.
Tricoul alb,transpirat,i se lipea de corp neobişnuit de mult,scoţând în evidenţă mai mult decât aş fi vrut să văd.
De ce purta mereu tricouri albe la antrenament,iar în timpul liber se îmbrăca de parcă îşi ţinea propriul doliu ?
-Atunci o lăsăm pentru mâine, a rostit Tayler,rupându-mă din vraja gândurilor.
Ştiam jocul ăsta aşa că am zâmbit scurt şi am coborât de pe scara metalică.
-Nu avem nimic planificat în seara asta! La opt e bine ?
L-am privit pe Jace prin Tayler,cu ajutorul celui de-al treilea ochi.
Îi vedeam ochii scânteind.
-Foarte bine,ne vedem.
M-a sărutat pe obraz înainte să plece,iar aproape că am izbucnit în râs.
Toată sala a rămas goală,afundată într-o linişte ce mă speria şi pe mine.
Jace mă privea în ochi,fără a clipi.Analiza.
-Ai de gând să-mi faci morala tatălui protector ?
-Tayler nu e tocmai omul potrivit pentru o întâlnire.
-Şi tu ştii asta pentru că ?
-Pentru că îl cunosc mai bine de 100 de ani! El e fiul lui Belial,ai uitat ?
S-a apropiat de mine în timp ce rostea cuvintele uşor iritat.
-Îmi place să mă joc cu focul,rosteam cuvintele uşor,cu o voce senzuală,în timp ce mą apropiam de el.
Eram la câţiva centimetri de el când a dat drumul aerului din plămâni,aerul lovindu-mă din plin.
-Cine se joacă cu focul se arde.
S-a lipit imperceptibil de mine,şoptindu-mi aproape de ureche.M-am înfiorat la senzaţia pe care mi-a trimis-o în corp.
Feţele noastre s-au aliniat fiind mult prea aproape,iar când am crezut că vrea să mă sărute,alarma a răsunat în întreg subsolul.
În următoarea secundă,Jace se afla la panoul de control oprind alarma.
Asta anunţa prima noastră misiune.
După 6 ore
Mă simţeam umilită.
Mă simţeam murdară.
Mă simţeam ca dracu'.
Am fost un total eşec,am căzut din prima şi am fost umilită de nişte puştani de şaisprezece ani.
Jace a fost acolo în primele treizeci de minute,arătându-le tuturor cât de bun poate fi în mânuirea armelor,ţepuşelor şi a oamenilor,aparent.
Apoi,a plecat pe urmele căpeteniei lor şi s-a făcut nevăzut timp de două ore.
Două ore în care m-am gândit doar la el.La ce pericol e expus.La cum ar fi să nu se mai întoarcă.
Lăsând gândurile care nu ar trebui să-mi treacă prin minte deoparte,mi-am dezbrăcat hainele şi m-am lăsat afundată în apa fierbinte cu miros de vanilie.
În mai puţin de două ore,Tyler avea să ajungă,iar asta îmi crea un discomfort şi mai are.
Eram prea extenuată,dar o aventură era bine primită oricând,fie ea venită din partea unui hibrid de 300 de ani şi culoare ciocolatie.
Mi-am îmbrăcat rochia din dantelă neagră şi mi-am aranjat foarte puţin părul şi machiajul,ştiind cum avea să se termine noaptea.
Am zâmbit larg,clocotind de dorinţă, atunci când zgomotul soneriei mi-a inundat aparatul auditiv.
Am încercat să par relaxată,dar ,în definitiv,chiar aşa eram.
Uşa s-a deschis larg,dezvâluindu-mi trupul zvelt,postat într-o poziţie seducătoare şi intimidantă,un zâmbet jucăuş întrezărindu-mi-se pe faţă,ce a pălit odata cu dezvăluirea bărbatului din spatele uşii.
-Ce cauţi aici ? am mârâit îndreptându-mi spatele.
-Niciun bună,Jace,mă bucur că nu ai fost decapitat de acei vampiraşi fără creier ?
-Unde e Tayler ? am întrebat sceptică,analizându-l.
-Nu a putut ajunge.Asta înseamnă că suntem doar noi doi.
Acestea fiind spuse,s-a autoinvitat înăuntru şi m-a lăsat cu gura deschisă în faţa propriei mele uşi.
Eu.
Jace.
Singuri.
O să regret asta.
