-Ce vrei,Black ?
L-am întrebat scurt aşezându-mă confortabil pe canapea.
-Nu e evident ? Te scot în oraş.
Acum chiar râdeam.Tayler era cel care trebuia să mă scoată în oraş.
-Nu ştiu ce i-ai făcut lui Tayler,dar te asigur că eu nu-mi voi mişca fundul de pe canapeaua asta.
Faţa sa a căpătat un rânjet care nu prevestea nimic bine.
-Şi dacă ţi-aş spune că Tayler atârnă chiar acum de tavanul subsolului,legat cu funie îmbibată în verbină.
Am rămas cu gura deschisă.Apoi,m-am repezit spre uşă,dar Jace m-a ajuns dinainte,blocându-mi ieşirea.
-Jace...
L-am avertizat încercând să trec de el.
A schimbat rolurile fără a clipi,acum eu eram cea lipită de uşă.
-Numele meu de mai bine de cinci sute de ani.Altceva ?
S-a apropiat prea mult.Parfumul său îmi invadase spaţiul personal deja.
-Nu-ţi joc jocul.
-Nu ?
A vorbit,gura sa fiind la câţiva centimetri de a mea.Îmi închisesem ochii,poate doar aşa puteam ieşi din transa provocată de el.Buzele sale au trecut atât de fin peste ale mele încât aproape am sesizat.
-Cred că tocmai ai pierdut.
Mi-am deschis ochii,gata să-l plesnesc,dar nu mai era.
-Nenorocitul,l-am blestemat în gând plecând după Tayler.
JACE
-O am sub control.
-Ştiu.
Privirea sa glaciară nu prevestea nimic bun.
-Ce ?
Se ridicase tacticos din fotoliul său tapiţat şi şi-a turnat un pahar de bourbon pe care mi l-a întins mie.
-Nu vreau să o mai doară.Am urmărit-o din umbră toţi anii aceştia şi ceea ce a făcut...s-a oprit privind în altă parte,nici măcar eu nu am ajuns să fac şi nu cred că aş putea să fac fără vreo mustrare.
Micuţa şi fragila Elena era doar o prefăcută care încerca să fie un înger cu aripile frânte,controlată din spate de însuşi diavolul ?
-E un înger cu aripile frânte.
Mi-am privit tatăl bulversat şi am luat o gură mare din lichidul maroniu.
Două săptămâni mai târziu,era cu totul altă persoană.Toţi băieţii evitau contactul fizic ,sau vizual,cu ea,iar asta nu putea decât să mă bucure.
Tayler era singurul care încerca să îi atragă atenţia ,dar eşua lamentabil atunci când îl arunca în cealaltă parte a subsolului.
-Elena,am nevoie de tine şi Tayler.
Am informat-o privind cât de transpirată era.
-Nu cred că poate acum,a privit înspre peretele din spatele meu.
Tayler era ajutat de doi băieţi să se ridice.
-Cu cât mai puţini cu atât mai bine,am zâmbit ca pentru mine,îndreptându-se spre biroul tatălui meu.
Înainte să intrăm în biroul acestuia,Meda,servitoarea,ne-a întâmpinat cu două pahare cu sânge proaspăt.
-E una din zilele bune ale ei,am spus deschizând uşa masivă a biroului,având grijă să nu vărs paharul.
-Deci ce căutăm aici ?
Privirea i s-a plimbat prin cameră înainte să ia o gură mare din pahar.
Am urmat-o ,gustând cel mai bun sânge pe care am avut ocazia.
-Un inel destul de mare cu o piatră albastră.
-Şi de ce aveai nevoie de mine ?
-Pentru că tu,la fel ca şi mine,eşti pe jumătate vârcolac.Simţul olfactiv te ajută.
Începusem să caut prin sertarele bibliotecii din spatele biroului.Hârtii,lucruri vechi şi arme.
Brusc,mă cuprinsese o stare de fierbinţeală.Elena a venit spre mine atât de repede încât nici nu am văzut-o.Ochii ei scăldaţi în mrejele unui verde de jad şi buzele rozalii întredeschise făceau camera să se învârtă.
Voiam să-i rup hainele de pe ea.
Chiar aici.Chiar acum.
Mi-am lipit gura de a ei într-un sărut forţat ce a devenit imediat unul încurcat şi plin de dorinţă.I-am prins talia şi am ridicat-o pe biroul din spatele ei.Mâinile mele îi cutreierau întreg corpul,controlat parcă de altcineva.
Una dintre mâinile ei a alunecat sub tricoul meu,trasând linii de sus în jos cu unghiile.Aruncasem tot ce era pe masă cu o mână,iar cu cealaltă o ţintuiam pe Elena.Îi auzisem scâncetul când spatele ei a făcut contact cu suprafaţa rece a lemnului lăcuit.Bluza ei era undeva pe jos,la fel şi tricoul meu.Sutienul din dantelă neagră pur şi simplu m-a hipnotizat.
În aceeaşi manieră au zburat şi colanţii ,lăsând-o aproape goală pe biroul...unde eram ?
Sărutam.
Muşcam.
Şi sugeam.
Fiecare centimetru din corpul ei,iar ea fremăta sub atingerile mele.Înainte să-i pot smulge lenjeria,m-a împins cu toată puterea în bibliotecă,făcând acelaşi lucru pe care eu îl făcusem.
Auzisem în van o sticlă spartă ce îmi ajunsese pe pantofi,dar eram prea ocupat să desfac capsele sutienului dantelat.
Ajuns jos,am privit-o cum n-am mai privit pe nimeni.Avea un aer atât de senzual şi inocent.Iar apoi,am privit-o diferit.
Elena.Acea Elena.
Era goală în faţa mea ,iar eu eram excitat ca un adolescent cu probleme hormonale.
-Asta nu se întâmplă...
Am auzit-o în timp ce apuca un tricou de pe jos,acoperindu-şi goliciunea.
-Ce ai pus în paharele astea ?
Nervoasă,a venit spre mine cu una dintre ţepuşele antice ce tronau pe peretele biroului.
-Nimic.
M-am repezit,aruncându-i ţepuşa din mână.Şocat ,am privit în jos.Lichidul albastru ce se vărsase pe pantofii mei purta numele de dizolvant,dar cu siguranţă nu era unul obişnuit.
-Protheum Mortalis.
-Ce ?
-Blestemul dragostei sau aşa zisul blestemul morţii.
