— Are un fiu.
Priveam pierdută pe geamul mașinii.
Știam că trecuseră optsprezece ani.Știam că acela era cu adevărat fiul lui pentru că avea aceeași privire pe care el a avut-o în ziua în care s-a lovit de mine.
— La fel de maniac precum el.
Jace a virat la dreapta brusc,lipindu-mi capul de geam.Am închis ochii reamintindu-mi noaptea trecută.
— Tata are un mesaj pentru tine.
Mi-a întins o foaie împăturită.
Am analizat câteva secunde situația și am apucat hârtia.
Mâinile îmi tremurau atât de tare încât abia am putut să o deschid.
Mai ai timp să-ți alegi tabăra.
Erau cuvintele scrise cu sânge ale lui Deven.
M-am înfiorat.
— Aici e.
Jace a coborât din mașină pentru a-mi deschide portiera.
Drăguț.
O rafală de vânt puternică m-a lovit în față.Mi-am înfășurat mâinile în jurul toracelui și l-am urmat pe Jace.
Aaron ne lăsase pe noi să-i anunțăm pe Clarvăzători despre luptă.Casa în care trăiau era la fel de neobișnuită ca ei.
Trei ochi și o piele mult prea galbenă,dar o putere incredibilă de a controla mințile oamenilor.
Ușa din fier avea patru găuri de dimensiunea unor ochi.Jace mă avertizase că așa își recunosc aliații.După culoarea ochilor.
— Știm.Șase dintre noi s-au alăturat lui.
Atât de departe ajunsese Deven.
Cuta de pe fruntea lui Jace nu prevestea nimic bun.
Pulsul i s-a mărit.Știam pentru că și mie mi se mărise.
— E imposibil ! Cum ați putut să ne faceți asta ? După tot ce am făcut pentru voi.
Ridicase tonul prea mult.Acum doar șase dintre ei ne mai puteau ajuta.
— Viitorul e cel mai important.Dă-mi mâna.
Unul dintre ei mi-a apucat mâna mea,iar celălalt pe a lui Jace.
Cu toții și-au unit mâinile,la fel făcând și eu,chiar dacă brunetul de lângă mine era sceptic.Mi-o transmisese.
Mâinile au început să strălucească slab ,ajungând să se transforme într-o explozie de lumină.
Mă trezisem cu o durere de cap imensă.Eram în mijlocul unui câmp marcat în mijloc cu o țepușă.
Înainte să mă pot ridica ,cineva ,sau ceva,m-a apucat de picior,aruncându-mă la pământ.
Razele soarelui mă împiedicau să-l privesc,dar vocea sa era familiară.
— Slabă ca în prima zi.
M-am ridicat,acum având ocazia să-l privesc în ochi.Străluceau precum un brad de Crăciun.Erau albaștrii precum un coral.Mult mai puternic și mai pur.
— Nu am avut ocazia să pun ceva pe mine.
Glumisem, încercând să-l lovesc.Jocul era simplu.Trebuia să ne luptăm cu persoana cu care ne era cel mai frică să ne luptăm.Până la moarte.
Dacă câștig.Noi pierdem.
Dacă Jace câștigă.Ei pierd.
— Știi că nu despre asta vorbeam.
S-a repezit asupra mea lovindu-mă.Când l-am lovit înapoi,s-a întors,mult prea repede și m-a aruncat la pământ.
Stătea deasupra mea,cu o bucată de metal ce îmi presa pielea gâtului.
— Te-a uitat complet.
Vocea lui era de nerecunoscut.
Vorbea de Deven.
— Iar acum nu te va mai putea avea niciodată.
Durerea a devenit brusc asurzitoarea,dar s-a oprit mult mai repede decât am crezut.
Eu murisem sau așa crezusem.
— Ce s-a întâmplat ?
Am întrebat când m-am trezit pe podea.
— Nu putem continua testul.
Unul dintre ei a vorbit,speriat.
— De ce nu ?
Cu toții se priveau între ei în timp ce Jace era încă inconștient lângă mine.
— Ce se întâmplă ?
După un minut întreg în care am simțit că îmi pierd controlul,unul dintre ei a vorbit.
— Ești însărcinată.
