Am rămas cu privirea în gol încercând să-i văd mai bine ochii,frica se instalase în tot corpul când l-am văzut apropiindu-se de mine ,acum era lângă mine schițând un zâmbet larg,dar parcă plin de ură :
-Ți-a fost dor de mine ? spune el cu un zâmbet diavolesc
-Jack..spun eu încercând să-mi stăpânesc lacrimile și furia
-Te superi dacă mă însoțești până afară ?
-Uite că mă supăr!
-Iubito,nu fi așa,am venit să lămurim ceva. spune el punându-și mâna peste a mea,acest gest făcându-mă să tresar,dar am ieșit imediat din strânsoarea mâinii lui îndreptându-mă spre ieșire.Acum eram în grădină admirând tabloul pe care noaptea mi-l afișa în fața ochilor :
-Elena,ce s-a întâmplat în seara aia a fost...spune Jack,dar îl întrerup
-O greșeală? Ști ,singura greșeală a fost că te-am lăsat să începi asta ,crezi că aș fi putut să mă culc cu tine ?!
-Nu cred,sunt sigur! spune cu hotărâre
-Poți să nu mai fi atât de arogant? Nu înțelegi,nu te iubesc,singura persoană pe care am iubit-o și o iubesc în continuare e Deven! spun vorbele fără să gândesc ,acum chiar regret că am gândit cu voce tare.
-O să vezi,o să te întorci la mine ,în genunchi,iar eu o să fiu acolo să te consolez și să te iubesc cum tu nu ai făcut-o.
Am rămas scârbită de ceea ce a spus,am decis să nu mai spun nimic lăsându-l să plece val-vârtej.
Simțeam cu lacrimi calde se scurg pe obrajii reci ,încălzindu-i făcându-mă să suspin ,deodată aud pași venind spre mine,atât tupeu are încât să vină din nou la mine :
-Jack,ți-am spus să pleci! spun nervoasă,suspinând
-Cred că ultima dată când am verificat mă chema Deven.
Deven,acest nume care pentru ceva timp a fost străin,dar acum e cel mai frumos cuvânt pe care l-am auzit.Inima a început să bată de o mie de ori mai tare ,palmele îmi transpirau și simțeam cum genunchii mi se înmoaie ,am decis să mă întorc și după atâta timp sã-i întâlnesc privirea ,dar nu era aceeași privirea ca prima dată,ochii lui erau mai întunecați ca de obicei și privirea lui era plină de ură :
-Deven..spun stergându-mi lacrimile,în momentul ăla îmi venea sã-i sar în brațe chiar și după toate câte s-au întâmplat,așa că nu am mai stat pe gânduri,chiar dacă știam cã o să regret,și m-am năpustit asupra lui,mă așteptam la două brațe mari și calde înconjurându-mi talia,dar în schimb mă trezisem împinsă cu putere de el.
Parcă totul se prăbușea în jurul meu și mă simțeam mai rău ca oricând,mă respinsese.
-Ce dracului crezi că faci ? îmi scuipă vorbele în față ,pe un ton batjocoritor
Ce se întâmpla cu el ? Nu mai era Deven de acum câteva săptămâni,trebuie să aflu ce se întâmplă :
-Mai bine zis ce e cu tine! spun iritată
-Nu e nimic cu mine,blondo!
Rămân surprinsă de apelativul pe care l-a folosit.
-Deven ,gata! se aude vocea Amandei din spatele lui Deven.
-Dar mă distram..
-Ți-am spus să vii să o faci să se simtă bine nu mai rău.
-Amanda,ce se întâmplă ?
După un moment în care nu a spus nimic ,am decis să sparg tăcerea :
-Amanda,ce se întâmplă ?
Spun hotărâtă
-Și-a oprit umanitatea,bine? spune într-un final ,iar eu rămân șocată,știu prea bine ce înseamnă asta.
-Ești nebun?! spun referindu-mă la Deven.
-Nu sunt eu cel care țipă pe aici!
-Dacă ai ști la ce mă gândesc acum ți-ai dori să nu te fi născut! spun nervoasă în timp ce Amanda pleacă
-Mă iubești! spune în timp ce se apropie de mine la câțiva centrimetri de fața mea
-Chiar dacă aș face-o,degeaba,tu nu mai iubi!
-Asta e adevărat!
După ce mi-a spus aceste vorbe fără remușcări ,a plecat.
2:03
Ora târzie mă făcea să mă simt mai rău decât înainte,eram eu Amanda și un tip care îi făcea avansuri, în toată sala aceea uriașă.
Nu după mult timp cei doi se îndreptau spre ieșire :
-Elena,te duce acasă Julian! spune Amanda printre săruturi
-Ce?
-Hai nu te mai smiorcăi ,grăbește-te! spune Deven apărând de nicăieri
Ne-am îndreptat spre mașină,oricât de mult îl uram,trebuia să ajung acasă,nu mai suportam tot calvarul.Drumul a fost liniștit ignorând faptul că Deven mergea cu o viteză uimitoare.
Am ajuns în fața casei,iar eu fără să scot o vorbă am ieșit din mașină și m-am îndreptat spre casă.După ce am închis ușa în urma mea ,m-am îndreptat spre camera mea,dar se pare că nu eram singură.
-Deven,ce cauți aici ? întreb speriată de apariția lui
-M-am gândit să te sperii puțin. spune schițând un zâmbet
-Nu mă sperie nimic acum!
-Dacă ești majoră asta nu înseamnă că nu mai ai temeri.
-Pentru mine asta înseamnă,de azi pot să fac tot ce doresc fără remușcări,fără temeri!
-Serios? spune apropiindu-se,din nou,la câțiva centimetri distanță de fața mea,iar eu înghit în sec.Atunci,hai să vedem ,dacă zici că ești majoră și faci totul fără temeri și remușcări...
-Culcă-te cu mine!
Whaaaattt???
