ELENA
-Ea e responsabilă pentru toate astea ?
-Tu ai sărit pe mine,deci sunt cam confuz.
L-am lovit cu pumnul în piept pe înfumuratul care îmi râdea în față pentru scena de mai devreme.
Purtam un tricou măricel,al cărui proprietar stătea în fața mea,cu un altul ,dar de data aceasta de culoare albă.
Nici măcar lipsa sutienului nu mă stânjenea mai tare decât minutele în care fusesem cuprinsă de o vrajă sexuală.Cu Jace.
-Kassera e vrăjitoarea familiei.Ne va ajuta.
L-am auzit pe Jace în van în timp ce mă jucam cu marginea tricoului.
-Vii sau ce faci ?
Mi-am ridicat privirea brusc spre el.
-Da,dar mai întâi merg să mă schimb,am murmurat.
-Nu mă deranjează dacă mergi așa.
Comentariul său mi-a făcut pulsul să accelereze.Nu i-am aruncat nici măcar un pumn sau o privire urâtă.Am tras aer în piept și mi-am văzut de drum.
***
O oră mai târziu,ne aflam în mijlocul unei păduri pline de stejari.Casa Kasserei,vrăjitoarea familiei Morgan,era într-unul dintre cei mai groși și bătrâni stejari.
Înainte ca Jace să bată la ușă,mica bucată de lemn s-a clintit,dezvăluind o femeie cocoșată cu ten ridat și haine ponosite.
-Era și timpul să vii pentru un avort,a spus cu vocea-i răgușită.
M-am uitat uimită la Jace,iar expresia feței lui arăta că îmi citise gândurile,la propriu,și nici măcar nu voia să-mi vadă reacția.
-Kassera,avem o urgență.Nu un avort.
A intrat având grijă la cap,la fel făcând și eu,urmându-l în scorbura întunecată.
Ne-am așezat la o masă din lemn cioplit când a început să vorbească.
-Credem că servitoarea e de vină.E de negăsit după ce s-a întâmplat.
Stai puțin.
-Cum de știi ce s-a întâmplat ?
-Kassera are cel de-al treilea ochi.Poate vedea trecutul, prezentul și viitorul.
-Deci cum rezolvăm asta ?
-Nu știu.Am așteptat ani să dau peste acest blestem și iată-vă aici.
Am rămas perplexă ,iar Jace mai că exploda.Îi simțeam furia lui pulsându-mi în vene.
-Știi prea bine ce înseamnă un al doilea blestem asupra unor hibrizi.
Jace a mârâit,strângându-și pumnul pe masă.
Simțeam nevoia să-l țin de mână și să-i amintesc că suntem împreună în asta.Și așa am făcut.
Pumnul său încordat s-a relaxat sub atingerea palmei mele.Simțeam o căldură ciudată,dar plăcută traversându-mi corpul.
-Amândoi priveau mâinile noastre ciudat ,iar Kassera a zâmbit.
Când îmi dădusem seama de ce făcusem era prea târziu.Mi-am retras mâna brusc.
-O flacără aprinsă trebuie stinsă,deci terminați ce ați început.
Cred că glumești.
-Trebuie să fie o altă modalitate.
Jace mă privea de parcă aș fi comis o crimă.
-Flacăra se poate stinge în multe feluri,dar nu uitați,trebuie stinsă până la apus,altfel...
-...ne vom omorî reciproc precum zicala : ,,până când moartea ne va despărți ''.
Rămăsesem fără cuvinte.
Jace s-a ridicat brusc,îndreptându-se spre ușă.L-am urmat ,nu înainte de a-i mulțumi Kasserei pentru micul ajutor.
Jace mă aștepta în mașină.Am intrat încet și l-am privit.Nu s-a uitat la mine nici măcar o clipă ,ci a pornit mașina ,călcând pedala de accelerație mult prea mult de cât era indicat.
-Mai e o oră până la apus,l-am informat privind pe geamul mașinii.
Mă simțeam slăbită și fără ajutor.Nu credeam că după atâta timp puteam să plâng din nimic.
-Nu credeam că ești atât de deșteaptă încât să-ți dai seama.
Mi-a scuipat vorbele pline cu venin în față.
Nici măcar nu eram nervoasă.Eram vulnerabilă.
Lacrimile calde îmi udau obrajii reci.Eram precum într-o menghină.
Ce se întâmplă cu mine ?
Jace a oprit brusc mașina,luându-mi fața în palmele sale.Buricele degetelor sale îmi ștergeau lacrimile.
-Nu suport să te văd plângând,a murmurat privindu-mi buzele întredeschise.
Pentru o secundă păruse real.
-Blestemul ne face asta,am spus.
-Nu-mi pasă,a spus privindu-mi îndelung buzele.
Și-a apropiat buzele de ale mele ,dar înainte să mă sărute,pumnul meu a făcut contact cu obrazul lui.
Puteam să-i rup gâtul și m-aș fi simțit precum un copil într-o cofetărie.
