Capitolul 10

7 0 0
                                    


— Când fiul tău cel chipeș îți spune că a mers,ia-o în serios.

— Fac asta de cinci ani încoace și încă nu i-am văzut capul lui Aaron în dormitorul meu.

— Cât de curând ,tată.Cât de curând.

A închis înainte să mai pot spune ceva.

— Tăticul te sună mereu din oră în oră ?

Bruneta de lângă mine s-a întors descoperindu-și piciorul mult prea alb pentru o muritoare.

— Când nu sfâșie pe cineva de viu,da.

— Poftim ?!

Frica din ochii ei a pălit odata cu suflarea.
Pielea îi era atât de fină,iar sângele pur și simplu fierbea sub atingerea colților mei.
Am auzit sunetul ușii trântindu-se.

— Credeam că ai terminat până acum.

Sorbeam liniștit,ignorându-l pe bărbatul care tocmai intrase.
Gustul amar m-a făcut să-i dau drumul brunetei pentru a-l privi pe spărgătorul de petreceri .

— Grăbește-te.Aaron tocmai ce a sunat.Are nevoie de ajutorul meu.

Râsetele noastre umpleau liniștea camerei ,iar eu nu îmi puteam ascunde extazul.
În timp ce zâmbetul mi-a pălit,mi-am șters sângele cu dosul palmei.Am căutat în rucsac sticluța pe care tata mi-o dăduse.

— Nu uita,câteva picături din veninul și toata sticluța asta în venele lui Aaron.

— Și cum crezi că ar trebui să-i injectez asta în vene fratelui meu ?

Mă enerva tonul pe care-l folosea.Se credea mai deștept.

— Ei bine,v-a trebui să-l muști.

— În niciun caz nu beau chestia asta.

— E o vrajă care merge doar pe Aaron.Nu o să pățești nimic.

Maxilarul i se încleștase de nervi.Mila îi plutea pe chipul nebărbierit,iar gândurile îi erau mai încurcate ca niciodata.
Jackson își iubea fratele ,dar puterea îl orbea.
I-am aruncat sticluța dându-i de înțeles că vreau să plece.

— O să-l doară ?

M-a întrebat înainte de a părăsi camera.Încercam din răsputeri să mă controlez și să nu-i zbor capul.

— Doar pleacă !

Imediat ce am rămas singur,mi-am strâns lucrurile din camera de hotel ,asigurându-mă înainte de a pleca că bruneta era cât se poate de mutilată .
Aveam nevoie de puțină atenție din partea polițiștilor.

***

Mi-am mărit pașii văzând cum roșcata din fața mea înainta grăbită prin mulțimea de oameni.Nu-i puteam capta niciun gând,iar asta îmi stârnise interesul și curiozitatea în privința ei.

Pentru o secundă crezusem că o pierdusem ,dar parfumul ei puternic de citrice m-a condus într-o clădire de birouri.
Paznicul obosit nici nu mi-a remarcat prezența atunci când am intrat val-vârtej pe ușa dublă.

Roșcata luase liftul ,obligându-mă să mă mișc mai repede.Înainte ca ușile să se închidă ,am intrat,lovindu-mă de aceasta.
O pereche de ochi negrii m-a lovit.Mi-a zâmbit șiret înainte să mă împingă în ușile liftului.Gura ei s-a lipit de a mea surprinzându-mă de câtă putere dădea dovadă.

Mâinile mele erau peste tot,cercetându-i fiecare curbură prin materialul hainelor.Pentru câteva momente uitasem de ce eram aici.Limba ei o domina pe a mea ,până când am schimbat rolurile.Ea fiind acum cea lipită de ușile liftului.

Am ajutat-o să scape de jachetă,mâinile ei ajungând sub tricoul meu.În următoarele secunde ,tricoul meu și bluza ei erau ,iar eu uitasem din nou de ce sunt aici.

Înainte ca sutienul ei să cadă ,am revenit cu picioarele pe pământ rupând sărutul sufocant.Mi-am mutat buzele pe pielea gâtului ce mirosea puternic a citrice.Vena plină cu sânge cald pulsa sub mușcăturile mele ușoare.

M-am lipit mai mult de ea ,simțind că trebuie să închei mai repede seara înainte să o aduc la celălalt nivel.Colții i-au străpuns pielea gâtului,iar scâncetul ei m-a făcut să continui.

Cumva,ireal și inconștient,mă aflam lipit de podeaua rece a liftului cu o zeiță roșcată pe jumătate goală deasupra mea,presând o țepușă din stejar alb de pieptul meu.

— Nu și de data asta ,Blade.

The Walkers Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum