Îmi simțeam ochii ușor obosiți ,lumina puternică a soarelui mă determina să-mi mișc genele voluminoase,neregulat.
Totul îmi e foarte străin,camera neagră îmbrăcată complet în piatră îmi transmitea fiori pe șira spinării,asta,dar și vântul rece ce-și făcea simțită prezența.
Mă ridic în fund,fiind așezată într-o cutie din lemn masiv de culoarea chihlimbarului.
Atunci când picioarele mele fac contact cu podeaua întunecată am simțit cum picioarele mele sunt fulgerate de mii de înțepături,iar în secunda următoare m-am prăbușit simțind cum îmi pierd controlul asupra corpului.
Încerc să mă ridic și îmi sprijin ambele mâini de masa unde se afla coșciugul.Mă îndrept cu greu spre ușa metalică,scăpându-mi la fiecare pas un mic scâncet de durere.
Mâna mea amorțită face contact cu fierul rece al clanței și apăs cât pot de tare pe ea,scoțând un scârțâit prelung în timp ce o deschid larg.
Aerul era ușor cald ,semn că era primăvara.Am ieșit din acea criptă și am înaintat spre pădurea plină cu copaci verzi,înalți și foarte bogați.
Un miros de hoit mi-a învăluit simțurile și am simțit cum o să-mi dau sufletul dacă mirosul o să persiste.M-am apropiat de sursa mirosului până am ajuns în mijlocul pădurii ,dând peste un bărbat de aceeași statură ca Deven.Era cu spatele la mine și nu-i puteam vedea fața,m-am apropiat ușor de el și i-am prins umărul.S-a încordat la atingerea mea și atunci s-a întors ,acum puteam să-i disting trăsăturile.Credeam că visez când acei ochi negri m-au fixat de parcă ar fi încercat să mă ucidă doar din priviri.
Am încercat să spun ceva ,dar cuvintele pur și simplu mi se opreau în gât.Deven a rânjit drăcește dezvăluind de la spate un topor de mărime medie.Ochii mi s-au mărit instant și nu înțelegeam de ce ținea un topor în mână,doar nu...
Gândurile mi-au fost întrerupte de lama ascuțită a toporului care a trecut milimetric pe lângă capul meu,eu reușind să mà feresc.
-Deven,ce dracu? spun involuntar aceste cuvinte făcând mici pași în spate.
-Vreau să vezi și tu cum e să doară,să-ți vezi propria viață scurgându-se din tine fără să poți face ceva.spune iar apropiindu-se de mine,de data aceasta nu apuc să mă feresc și lama ascuțită îmi trece de-a lungul abdomenului.Țipătul meu de durere a spart liniștea pădurii ,odată cu prăbușirea mea într-o baltă de sânge.
Asta simțeam,simțeam cum viața mi se scurge ușor ,din mine fără să pot face ceva.
Cu fiecare secundă care trecea ,corpul începea să-mi amorțească și ochii să mi se închidă,o stare de somnolență mă învăluiește imediat și imaginea devine neagră,ultimul lucru pe care l-am văzut a fost Deven ridicând toporul asupra mea.
M-am ridicat în șezut și am expirat zgomotos ,realizând că totul a fost un vis.
Dar ,e aceeași cameră și eu sunt în același coșciug,tresar când îmi aud numele.
-Elena! aud o voce masculină exclamând venind la mine.
Ce s-a întâmpla?De ce sunt aici și de ce e bărbatul ăsta atât de îngrijorat?
Întrebările mi se derulau în minte făcând un ecou în capul meu.
-Cine ești și ce caut eu aici? mă trezesc spunând și chiar pot să-i citesc pe chip ,confuzia și spaima.
