-Ce? întreb și simt că îmi țiuie urechile.
-Am spus că..
-Am auzit ce ai spus! îl întrerup.Dar nu înțeleg cât de nebun poți să fii să crezi că Elena se va căsători cu tine.
-Poate pentru cã mă iubește? completează Lestad afișând un zâmbet arogant.Spune-i,iubito! Mă iubești?
Un moment în care am putut auzi cum inima ei s-a oprit și a început să bată de o mie de ori mai tare.Emoția pe care mi-o transmitea nu era nici pe departe fiorul iubirii,era un sentiment de..vinovăție.
-Mai mult decât pe mine.sparge Elena tăcerea,fixându-l pe Lestad cu privirea.Îl privea direct în ochi și îi spunea că îl iubește ,dar cu sentimentul de vinovăție.
,,Darul" meu special,pentru viața de nemuritor pe care am primit-o,a fost simțul mult mai dezvoltat decât al celorlalți vampiri.Astfel ,eu știu perfect ceea ce ea simte,dar mă face în același timp confuz.
După un minut de tăcere,Amanda împreună cu Luke și Mary intră pe ușă,gata ,parcă,să bombardeze Franța ,nu să salveze pe cineva.
-Deven? întrebarea ei mă ia prin surprindere,dar în același timp mă amuza.Ce cauți tu aici ? Cum ai ajuns aici ?
-Mi-a șoptit o păsărică.
-Lasă glumele ,Deven.Și..Elena!spune și o strânge brațe.
Lestad..
-Amanda,întotdeauna o bucurie să te văd!
-Aș spune și eu același lucru,dar nu-mi stă în fire să mint.Acum,dacă nu te superi,aș vrea să plec,împreună cu Elena.
-Îmi pare rău,dar nu poți să-mi iei soția în cel mai important moment al vieții noastre!
-Soție? Despre ce tot vorbești?
-Eu și Elena ne vom căsători!
-Ce? Ai înnebunit?
-Hei,asta am spus și eu! spun amuzat de faptul că și eu reacționasem la fel.
-Deven,tu ești de acord cu asta?
-Haide,trebuie să ne pregătim pentru o nuntă! spun luând-o de umeri îndreptându-ne spre ieșire în timp ce ea spunea lucruri indescifrabile.
***
Sala decorată în stil vechi,mă dezgusta pur și simplu.Nici nu realizam ce făceam sau mai bine zis unde mă aflam.
Speram doar ca bănuielile și simțurile mele să nu fie înșelate ,altfel,trebuia să privesc cum ea își va împărți eternitatea cu însuși diavolul.
Liniștea s-a lăsat în sala plină de oameni necunoscuți,până cand muzica specifică a început.
Serios?Când credeam că nu o să vomit,a început muzica asta care pur și simplu îmi zgârie timpanele și îmi face urechile să sângereze!gandurile mi-au fost întrerupte de o voce rãgușită ,foarte înceată : Poți să faci asta,Elena!
Am zâmbit involuntar când am realizat ce tocmai se întâmplase.
Mulțimea s-a ridicat aplaudând în timp ce Elena,pășea timidă în spre altarul unde se afla Lestad.
Ajunsă acolo ,inima îi bãtea din ce în mai tare și am simțit frica ce o emana prin fiecare por,dar nu o arăta deloc.
Preotul a început să-și înșiruie vorbele plictisitoare,iar când momentul prielnic și mult așteptat în care amândoi trebuiau sã zică ,,da" ,Elena a vorbit.
-Vreau ca înainte să-i jur iubire veșnică bărbatului din fața mea ,aș vrea să-i ofer un sãrut,simbol al afecțiunii mele pentru el.spune toată un zâmbet.
Am crezut că toată sala avea să se dărâme când ea s-a apropiat ușor ,dar sigur de Lestad.
Buzele ei roz,pline stăteau la câțiva centimetri de Lestad,el fiind vrăjit de fata din fața lui.
-Dar cum fericirea veșnică nu există,măcar somnul tău să fie! spunând astea,îi înfige un țăruș frumos sculptat în pieptul lui acoperit de materialul alb al costumului.
Ochii lui s-au mărit instantaneu,ducandu-și mâna la piept,dar nu a durat mult până să se prăbușească .
-Asta-i fata mea! spun apropiindu-mă de ea,iar fața i se lumineazã când mă vede și îmi sare la propriu în brațe.
Îi răspund îmbrățisării cufundându-mi nasul în părul ei moale.
Am simțit un lucru pe care nu l-am mai simțit de mult,căldură.Era cald în sufletul meu,încercam să vindec răceala ce îmi pusese stăpânire pe inimă,dar nu realizasem că ea era medicamentul ce avea să-mi vindece sufletul.
Elena P.O.V
Căldura pe care o simțeam în tot corpul mă copleșea total,nu m-am putut abține,nu putea să nu mă afund în scobitura gâtului ,si să-i inspir parfumul bărbătesc.
Lacrimile au început să-și croiască un drum anevoios pe obrajii mei.
Mi-am ridicat cu greu capul,afundat în pieptul lui și i-am întâlnit privirea.Aceeași ochi,negrii,ca un abis nesfârșit în care ai vrea să te pierzi pentru totdeauna.
Nu am realizat până acum,dar eu am făcut-o.
Acum realizam cât de mult îl iubeam.Am tras aer în piept,am expirat și am încercat să scot cele două cuvinte pe gură,dar parcă mi se opreau în gât.
-Deven,te...
Ultimul cuvânt s-a oprit exact în gât.În următoarea secundă privirea mi s-a încețoșat și camera a devenit neagră.
Eva P.O.V
-Corpulus,megnus,fratinus.Corpulus,megnus,fratinus.Corpulus,megnus ,fratinus.
Vraja asta trebuia terminată cât mai repede,nu mai puteam trăi fără fiica mea.
Am fost distrasă din gândurile mele de un miros ciudat de ars și fum.
M-am grăbit să ajung în camera mea de unde provenea mirosul.
Pe masa din lemn negru ,Cartea Morților era deschisă și ardea.
Am citit printre fragmente ceea ce cartea dezvăluia,cine era următoarea victimă.
Îngerul ei a căzut,
Nu mai vine
Cenușa s-a scurs
S-a lăsat pe vine
I-a sărutat obrazul
Și i-a spus :
-O să te iubesc până-n ziua în care voi muri!
Astăzi cu tine,
Înger căzut
Cu o aripă ruptă
Draga mea,Elena!
-Elena?
E scurt și foarte plictisitor,dar am încercat să-l fac cât mai plin de acțiune ,fără prea multe detalii.Nu o să termin cartea până vineri,o să fiu plecatã o sãptãmână deci nu știu când voi posta.Pupici și mulțumesc pentru voturi și lecturi,ly❤
