Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Ce e aia? partea 1

         Din nou la şcoală...yey. După incidentul de ieri toţi au început să vorbească cu noi şi cu noii noştri amici. Totul era perfect, frumos, până am dat de Josh şi gaşca sa.
         - Hey..tu, Mike! Hai puţin aici. îmi face Josh semn să mă aporpiu de el.
         - Ce vrei? îi zic eu scurt.
         - Uhm...baieţi, ne puteţi lăsa un minut? îi roagă pe amicii săi să plece, aceştia dau afirmativ din cap şi se îndepărteaza. Mike...nu ştiu cum să-ţi spun, dar îţi mulţumesc că mi-ai luat apărarea în faţa iubitului tău.
          - Nu mai e iubitul meu. Ne-am cam certat şi mno...am luat o pauză, probabil de aceea nu l-am putut stinge..conexiunea a dispărut.
          - Eu sunt pe lângă subiect...dar în fine. Mersi pentru ieri.
          - Nu-i nimic. Nu s-ar fi ajuns la asta dacă nu te luai de noi. Jake se înfurie destul de repede şi nu e bine să-l superi.
          - Da...mi-am cam dat seama. Hei...după şcoală ai vrea să vii cu mine la un film?
          - Uhm...nu ştiu...doar noi doi?
          - Da. Ce are?
          - Păi, nu are nimic doar că noi doi nu am prea avut despre ce vorbi şi nu cred că o vom face.
          - Ştiu că am început cu stângul, dar vreau să fim prieteni. Îmi dai măcar o şansă?
          - Bine...ai doar o şansă.
          - :)
          - Şi la ce film mergem?
          - Nu ştiu...alege tu. Sau cel mai bine, vedem atunci.
          - Ok.
          - Mi-a plăcut să stau de vorbă cu tine. si...nu cred..el mă îmbrăţişează.
          Clopoţelul a sunat începerea ultimului curs pe ziua de azi. Intru în clasă aşezându-mă lângă colegul meu de bancă, Jake. Doamna profesoară de chimie a sosit pe la jumătatea orei, din cauză că avusese o problemă de rezolvat. Fiind şi ultima oră ne-a dat drumul mai repede. Îmi iau lucrurile şi am plecat fără să-i mai aştept pe ceilalţi. Am auzit-o pe Ysera cum mă striga, dar nu am băgat-o în seamă. Voiam să văd până unde vrea să meargă Josh cu aşa zisa "prietenie". L-am zărit pe tip la intrare în curte.
          - Hey..până la urmă ai venit. îmi zice el zâmbind.
          - Păi..nu aveam de ales. În fine..mergem?
          - Haide!
          Mă ia de după gât şi mergem aşa până la cinema. De câteva ori am încercat să mă dau la o parte, dar cu cât mă zbătean cu atât mă ţinea mai strâns...ok...ce are de gând?
          Ajungem la cinema şi luam două bilete la... Suicide Squad. Yey!! Mereu am vrut să văd acest film. Intrăm în sala de proiecţie unde ne aşezăm cât mai în spate. Pe durata filmului Josh îmi atingea piciorul.
          - Josh...încetează! îi zic în şoaptă ca să nu-i deranjăm pe ceilalţi.
          - De ce? Parcă îţi plăcea când cineva te atinge pe corp.
          - Asta nu e problema ta. Termina. Devine prea ciudat. Ce e cu tine?
          - Sunt fericit.
          - Ce?
          - Ştii..de când te-am văzut pentru prima dată te-am vrut, am vrut să fii al meu, dar erai cu Jake. Iar...acum eşti singur.
          - Eşti ciung. Lasă-mă în pace. Am crezut că o să ne înţelegem bine şi c-o să fim doar prieteni.
          - Aşa am vrut la început. Dar m-am îndrăgostit de ochii tăi şi de tine în general. E ok dacă nu simţi la fel. O să...o să mai caut persoana care să-mi dea afecţiune şi iubire. zise el plecându-şi capul în jos.
          Mă uit la el, puţin trist. Nu ştiam că asta simte pentru mine. Nu-mi place să-l văd aşa. Atunci am acţionat. I-am luat faţa între palme, acum îl priveam în ochi, lăcrima, şi-n acel moment l-am sărutat. Avea nişte buze aşa moi şi dulci. Rup sărutul privindu-i chipul, era mai bine.
          - De ce ai făcut asta?
          - Am simţit nevoia s-o fac. Uite, Josh, nu vreau să fii trist din cauza mea. Ce ar fi dacă am deveni un cuplu sau prieteni cu sentimente?
           - Mi-ar plăcea. Mike, chiar ştii să faci oamenii să se simtă bine.
           - Csf şi eu. îi zâmbesc.
           Chiar în clipa în care am vrut să ne mai sărutăm odată, o vibraţie puternică m-a făcut să tresar.
           - Ce a fost asta? întreabă o fată de pe rândul din faţa noastră.
           - Cred că un cutremur. zise un băiat.
           A urmat o vibraţie mai puternică, care a adus panica în sală. Toţi ne-am ridicat de pe scaune îndreptându-ne spre ieşire. Talismanul meu pâlpâia, semn că era ceva rău. Am ieşit val-vârtej din cinema până pe stradă. Se pare că toată lumea alerga înspre noi. Adică în direcţia noastră. La început nu am înțeles de ce fug toţi până când am văzut că din cer coborau un fel de tentacule.
           - Ce e aia? întreabă Josh privind crăpătura din cer.
           - Sincer, habar nu am.
           Se pare că acele tentacule veneau de la un fel de navă extraterestră. Adică era un fel de bilă gigantică iar în centrul său avea un ochi mare şi roşu, iar braţele sale ieşeau din toate părţile adunând bucăţi din planetă.
           - Poţi să-l opreşti? întreabă băiatul care mă privea panicat.
           - Singur nu...am nevoie de ceilalţi. Unde sunt?
           - Ne cauţi? zise Mewina din spatele meu.
           - Hei...ce faceţi? încerc să evit întrebările lor legate de mine şi Josh.
           - Suntem bine. Cum a fost filmul? întreabă Hygeia încrucişându-şi braţele.
           - Uhm...uite...scuze că nu v-am zis, dar dacă o făceam aţi fi făcut ceva nesăbuit.
           - În fine. Discutăm după. Acum tre' să oprim chestia aia. intervine Jake.
           Toţi fugeau din calea acelei nave colectoare, iar noi mergeam în direcţia opusă...mişto. Acea navă era pe plajă, dar tentaculele sale ajungeam până în centrul oraşului şi chiar mai departe. Unul dintre braţe era să ne doboare în încercarea sa de a atrage maşinile. Ne aflam pe lângă barul cu sucuri..de afară se vedea că televizorul dinăuntru era pornit pe canalul de ştiri.
           - Ascultaţi! le zic eu.. Pare ceva interesant la tv.
           Am intrat toţi în local. Nu era nimeni. Ne uitam cu atenţie la reportajul de azi.
          "  Ţin să vă informez că apocalipsa a început. Sute de rachete spaţiale neidentificate au ajuns pe Pământ, toate la aceeaşi oră, stabilindu-se în toate colţurile lumii. Panică şi haos descriu locatarii. Dacă există cineva care ne-ar putea ajuta s-o facă acumm..." Transmisie întreruptă...
           - Am dat de dracu! zise Adam stingând televizorul.
           - Aţi văzut şi voi ce am văzut eu? întreabă Val.
           - Toată planeta este în pericol. îi răspunse Lina. Trebuie să facem ceva.
           - Ştiu...dar nu rezolvăm nimic dacă distrugem această navă...ea face parte din miile de sateliţi care disturg Pământul. Trebuie să existe un loc de unde vin acestea...un fel de panou de comandă. zise Chris gândindu-se la o soluţie.
            - Eu am văzut că aceasta a apărut dintr-o gaură din cer. le zic aşezându-mă pe un scaun.
            - Atunci...tre' să intrăm în acea gaură. aprobă Ysera. Şi mai exact...unde ai văzut locaţia?
            - Pe plajă. Chiar în locul unde a aterizat nava.
            - Ce mai aşteptăm?! Let's go. spuse ea, îndreptându-se spre ieşire.
            Am părăsit barul, mergând spre ţărm. Mai aveam puţin...se pare că acea gaură nu s-a închis..avem o şansă.
            - Repede. Acolo e!! le comunic.
            - Stai! Dacă zburăm o să ne vadă. Trebuie să găsim o soluţie să ajungem acolo sus fără să atragem atenția. spuse Ysera. Ce-ar fi dacă ne-am urca pe unul dintre aceste braţe...dar nu toţi, gen să creăm o diversiune, iar între timp ceilalţi să ajungă sus.
             - Cred că e o idee bună. Aprobă Chris. Eu mă ofer să merg la înaintare, mai vine cineva?
             - Vin eu. zic tare şi răspicat.
             - Ok. Să ne grabim. Voi restul pregatiţi-vă de zbor.
             Eu cu Chris am luat-o înainte sperând să găsim un tentacul. Am avut noroc, se pare că nava ne-a detectat prezenţa şi a trimis unul dintre braţe spre noi.
             - La trei. zise Chris. Unu...doi...trei!
             Alergăm pe braţul mobil până la baza sa. Ceilalţi şi-au luat zborul şi se îndreptau spre deschizătură. Ajunşi la bază...chiar dacă nu era în plan, am decis să distrugem satelitul. Punctul slab era acel ochi mare şi roşu. Eu am aruncat un jet de apa pe el, făcându-i scurt circuit, iar Chris l-a orbit cu lumina. Acum se pare că era vulnerabil..."Cu toată forţa înainte" zicând asta, amândoi ne-am combinat puterile doborând inamicul. Odata cu "moartea sa" şi gaura se închidea. Am băgat viteză, ajungând parcă într-o altă lume. Nici nu mi-am dat seama când am trecut dincolo. În urma mea gaura s-a închis definitiv.
            - Unde sunt ceilalţi? îl întreb pe Chris, privind în jur.
            - Trebuia să ne întâlnim aici. Poate ne-au luat-o înainte.
            Acest loc era aşa ciudat. Foarte..robotizat. Nu ştiu în ce lume paralelă ne aflam, dar am un sentiment naşpa că o să se termine urât de tot.