Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Petrecere cu probleme

           Bun, să vedem unde este bormaşina. îmi zic în gând căutând prin depozit. Am găsit-o destul de repede. Într-o zi frumoasă de sâmbătă eu reparam uşi că de parcă nu aveam altceva mai bun de făcut. Reparam de zor până când Jake îmi distrage atenţia.
           - Uhm..ce faci? zise el privindu-mă cum mă chinuiam.
           - Repar o uşa. Ce ţi se pare că fac?
           - De ce?
           - Pentru că nu aveam ceva mai bun de făcut azi. Acum poţi să pleci.
           - Lasă-mă să te ajut.
           - Nu mersi. Mă descurc.
           - Se vede. Nici nu ai pornit bormaşina. Vezi..are un buton aici care îţi permite să foloseşti tragaciul.
           - Ştiam.
           - Siguuurr..
           - Bine..nu ma crede.
           Am continuat să lucrez, dar Jake îmi stătea în cap. Se holba la mine cum reparam uşa. Într-o jumătate de oră totul era gata. M-am dus să mă schimb, căci mă murdărisem.
           După duş am coborât până jos să văd dacă au venit toţi. Fiecare făcea câte ceva. Mewina vine la mine şi mă îmbrăţişează.
           - Pentru ce a fost asta? o întreb nedumerit.
           - Nu ai picat pradă testului. Creatorul e un om bine calculat, iar acesta te-a încercat.
           - Mai ştie cineva?
           - Toţi. zise Chris.
           - De ce nu ne-ai chemat să te ajutăm cu demonii? întreabă Ysera. Tare aş fi vrut să lovesc nişte demoni.
           - Mike, sunt mândră de tine. spuse Cassie îmbrăţişându-mă.
           - Totul a fost foarte ciudat. Mai ales după ce mi-am dat puterea.
           - De asta nu ştim. afirmă Megan.
           - Serios? Hm..ciudat. Oricum totul era ca un vis. Tot ce trăisem cu voi până acum dispăruse. Ştiu că mă aflam în camera mea cu Jake care mă trezise şi eram foarte confuz. Nu mai înţelegeam nimic. Cristalul a apărut pe birou, iar Creatorul vorbea cu mine. După ce mi-am recăpătat puterile totul revenise.
           - Acum că îmi zici asta..parcă avusesem un vis mai devreme cu acest moment. spuse Jake gândindu-se.
           - Eu vă zic. Anul ăsta e mult mai dubios decât celălalt. le zic tuturor.
           - Ce-i drept, aşa e. aprobă Ysera.
           - Eu zic să nu ne mai gândim la ce poate Mike să facă. se bagă Adam peste noi. Imediat se termină anul. Mai sunt două zile. M-am gândit să organizăm o petrecere şi să ne chemăm prietenii.
            - Bună idee. zise Chris.
            Petrecerea va avea loc la mine acasă pentru că este spaţiu mai mare şi dacă vrea cineva să se întindă am camere destule. Ne-am împărţit pe grupe. Eu cu Cassie şi Lina făceam invitaţiile, Adam cu Chris şi Jake se ocupau de muzică, Megan, Ysera, Mewina şi Hygeia pregăteau câteva aperitive, iar restul aduceau mâncarea şi aranjau decoraţiunile.
            Când invitaţiile au fost gata, Edward le-a împărţit. I-am chemat pe Josh, Ashley, Julia şi Sam. Pe alticeva nu mai aveam. Ei erau prietenii noştri pământeni.
             Stau în camera mea privindu-mă în oglindă. În mintea mea era un dezastru halucinant. Nu mai înţelegeam ce e bine şi ce e rău. În ultimul timp mă tot gândesc la părinţii mei. S-au sacrificat pentru mine doar ca să pot trăi, aşa au facut toţi. Când mă gândesc că războiul încă nu s-a terminat mă îngrozesc. Întunericul e foarte imprevizibil, niciodată nu ştii ce se poate afla acolo. Un alt gând mă face să privesc stejarul de la marginea pădurii. Cineva stătea lângă trunchiul său privindu-mă. De frică mă întorc cu spatele. Mike, revino-ţi, nu era nimeni acolo doar ţi s-a părut. Privesc din nou stejarul, iar acea persoană nu mai era. Sper doar să nu fie un alt demon imperial că îi pun să-mi repare uşa.
           Întunericul se lăsase foarte repede. Jos începuse să bubuie muzica la boxe. În mare parte eram gata. Fiind o petrecere, nu eram îmbrăcat la costum, ci cu un tricou alb şi nişte jeanşi negri. Părul nici nu m-am sinchisit să-l aranjez că nu prea avea rost. Mai stau puţin să-mi pun ordine în gânduri când îi văd reflexia lui Jake în oglindă. Stătea în pragul uşii privindu-mă. Mă întorc spre el oferidu-i un zâmbet fals.
           - Te-am deranjat? întreabă acesta făcând doi paşi în spate.
           - Nu, e ok. Poţi intra.
           Vine şi se aşează pe marginea patului lângă măsuţa unde stăteam şi priveam în oglindă.
           - Putem vorbi? rupse tăcerea.
           - Sigur.
           - Mike, uhm..nici nu ştiu cu ce să încep.
           - Păi cu începutul.
           - Da..bine zis. Ok. Ştiu că în ultimul timp am fost cam distanţi şi că eu te-am alungat. Vreau să ştii ca-mi pare rău. Scuze pentru toate vorbele urâte pe care ţi le-am zis. Îmi era teamă că ai putea să ne distrugi pe toţi...
           - Jake, e ok. Am trecut peste. Te iert. îl întrerup pe băiat. Mai ai şi altceva de zis?
           - Cred că..încă te plac. *tuse*.
           - Ce drăguţ. zic oarecum sarcastic.
           - Ştiu că nu mai simţi ceva pentru mine. Înţeleg perfect. Eh..doar atât am vrut să-ţi spun. Ah şi vezi că au sosit invitaţii. spuse în timp ce se îndrepta spre uşă.
           - Jake, nu pleca.
           La auzul acestor vorbe s-a întors cu zâmbetul pe faţă.
           - Deci vrei să fim din nou un cuplu?
           - Ah nu. Am zis să nu pleci că ţi-ai lăsat telefonul în pat.
           - A..mersi. i-a picat faţa la faza asta.
           A ieşit din cameră închizând uşa în urma sa. Oare să-i mai dau o şeansă?  Nu ştiu ce să fac. Neah, mai bine încep anul singur. Cel mai bine. Verific dacă nu cumva acel om s-a întors. Afară era senin, iar luna aproape plină lumina tot în jur. Cineva chiar statea acolo şi mă privea. Din păcate nu i-am desluşit faţa, dar sigur e vreun psihopat care vrea să mă omoare ca acel doctor de astă vară. Îl ignor şi cobor la ceilalţi.
          Jos, muzica răsuna la maxim. Toată sala arăta super. Avantajul că aveam un conac mare şi vechi. Baloanele de diferite culori erau amplasate peste tot, pe o masă de lângă bibliotecă erau aşezate frumos aperitivele făcute de fete. Toată lumea dansa şi se distra, doar eu eram cel fără chef de viaţă. Ca să nu stric petrecerea m-am dus afară să iau o gură de aer. Era destul de răcoare. Doi ochi strălucitori mă priveau din afara perimetrului casei. Ce puii mei, omul ăla nu a plecat încă?! Mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus spre el. Cam pe la mijlocul curţii o durere de cap mă pune la pământ. Nu mai puteam continua. Mike..Mike..o voce cadaverică se auzea în capul meu. Persoana misterioasă se apropie de mine cu paşi lenți, parcă amplificând atmosfera de teamă. Am încercat să-mi revin. Îi puteam simţii suflarea morţii. Sângele mi-a îngheţat, eram paralizat. Mai rău a fost când a scos un lanţ de sub palton pe care l-a îndreptat spre mine. Până aici mi-a fost. Mike, luptă. vocea Creatorului se auzea iar. Poţi să-l alungi definitiv. Foloseşte-l.. Puteam simţi cum cristalul se mişcă prin corpul meu căutând un loc pe unde să se materializeze. Cu singurul strop de forţă din mine, am întins mâna în aer. Acesta şi-a făcut apariţia luminând totul în jur. Teama dispăruse, iar sângele curgea constant prin vene.
            - Mike!! Ce se întâmplă? îi aud vocea lui Megan.
            Nu am băgat-o în seamă. Eram prea concentrat. Acea creatură şi-a azvârlit lanţul asupra mâinii mele, înfăşurându-se. Lumina venită de la cristal a spulberat lanţul, căzând pe jos în mii de bucăți. Ochii mei aveau o strălucire albă. Fără să ştiu am rostit nişte cuvinte în limba veche: "Letéro metrax voltum. Aganasis mordum ferem."  La auzul acestor vorbe, creatura a gemut dispărând în întuneric. Când totul s-a terminat cristalul s-a întors la locul său, iar eu am căzut jos respirând greu.
           - Mike, ce au fost toate astea? întreabă Mewina.
           - Magie pură..cred. încerc să-i dau un răspuns plauzibil.
           - De ce nu ne-ai chemat? intervine Cassie.
           - Pentru că nu am vrut. Ai văzut ce i-am făcut acelui monstru? Sunt în stare de mai mult. De fiecare dată când sunt în pericol, creatorul mă îndrumă. A făcut-o şi acum. Cassie, pot să-l controlez.
           - Asta e bine, dar data viitoare anunţă-ne şi pe noi.
           - Gândeşte-te dacă aş fi avut toate elementele.
           - Nu vreau s-o fac. Mike, dacă le vei avea pe toate şi nu poţi să-ţi controlezi sentimentele, ne vei distruge pe toţi.
           - Cassandra, Mike are dreptate. se aude vocea lui Sauron.
           - Tu de unde ai mai apărut? îl întreb nedumerit.
           - Eram prin zonă.
           - Sper că nu ai ceva de-a face cu acel monstru.
           - Acea creatură este un Galymodon. O fiinţă a întunericului care poate controla minţile tuturor şi de ai paraliza, ca mai apoi să-i omoare. Bineînţeles că nu eu l-am adus. Nu ştiu dacă ştiţi, dar Batress a preluat conducerea. Oraşe şi sate întregi în carantină.
           - Sauron, eşti un personaj dubios. Nu prea am încredere în tine.
           - Dar eu da. îi i-a apărarea Adam. Mike, pot să-ţi spun dacă zice adevărul sau nu.
           L-a privit în ochi timp de câteva minute. După care se întoarce la mine şi spune:
           - E adevărat. Tata o fi el rău, dar nu uita că a fost de partea părinţiilor tăi cândva. El ne-ar putea aduce informaţii valoroase legate de ceea ce se petrece pe Pământul de Mijloc. Mike, ai încredere.
            - Ok, dar la singura lui abatere îl expulzez.
            - Bine. Acum hai să ne întoarcem la ale noastre.
            Am intrat toţi în casă la caldură. Chris era DJ-ul. Până la miezul nopţii am avut parte de multă distracţie. Numărătoarea inversă a început: 10..9..8..7..6.
5..4..3..2..1.. LA MULŢI ANI TUTUROR!!!
            A fost ciudat să ciocnesc cu Sauron, dar i-am acordat o şansă. El va fi cel care se infiltrează în baza inamică. Din curte au început să se audă bubuituri. Toţi am ieşit afară să vedem ce se întâmplă.
           - Artificiile! strigă Vall încântată.
           - Se pare că le-am programat greşit. Trebuiau să puşte la fix..eh asta e. zise Connor.
           Petrecerea a durat până în zori, fară vreo altă întrerupere. Toţi eram beţi. Jake m-a dus în braţe până în cameră unde m-a pus pe pat sărutându-mă.
           - Mike, mi-au lipsit săruturile tale.
           - Ah..Jake..te rog..nu o face.
           S-a dezbrăcat, arătându-şi pătrăţelele. Eu nu eram chiar atât de beat, mai mult amețit, dar foarte conştient de ceea ce făceam. Când a vrut să-mi de tricoul jos l-am oprit. Nu mai era ca înainte.
            - Jake, nu pot. Înţelege, între noi s-a terminat.
            - De ce pisoiaşul meu? Mă laşi aşa-i? Te fuţi cu altcineva.
            - Ce? Bă, ai băut prea mult.
            - Nu am băut mult. Sunt bine.
            - Mhm, aşa zic toţi.
            - Hai, sărută-mă. şi-şi ţuguie buzele.
            - No thx. m-am ridicat de lângă el şi am plecat.
            M-am dus să dorm în living. Am veirifcat pentru a treia oară uşile şi ferestrele. De la un timp am fobii cu monştri. Am mai privit încă o dată pe geam şi atunci i-am văzut. Sute de ochii mă priveau de dincolo de stejar. De frică am dormit cu becurile aprinse, chiar dacă mai era juma' de oră până la 7.