Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Dezastru

          .....iar câstigătorul din această seară este trupa Starbump!!!! Aplauze vă rog pentru aceşti tineri.
          Dânsa le-a înmânat băieţilor trofeul şi diploma. Josh îi cere microfonul doamnei profesoare pentru a spune câteva cuvinte.
          - Bună tuturor! Uhm..vreau să vă spun că sunt nespus de fericit că am reuşit să câştigăm, dar ştiţi ce..aici nu e vorba de cine câştigă şi cine pierde. Noi am venit să ne distrăm, să ne simţim bine pe scenă. La început nu m-am gândit că vom câştiga, am luat-o ca fiind doar un concurs. Iar acest trofeu, împreună cu diploma asta le vom oferi celor de la Electro-hydra. Voi meritaţi mai mult acest premiu decât noi. Mulţumesc!
           Am rămas şocat. Josh chiar a făcut acest lucru din inimă. Ne-am urcat pe scenă alături de ceilalţi pentru a primi premiul. Nu mai aveam cuvinte. Josh se apropie de urechea mea şi-mi şopteşte:
          - Am făcut-o pentru tine dulceaţă. îmi zâmbeşte dulce şi totodată pervers.
          - Josh, nu trebuia. Voi aţi câştigat pe merit.
          - Da, aşa e, însă..voi aţi fost mult mai buni şi chiar sunteţi talentaţi. Te rog, acceptă acest premiu.
          - Ok. Îl accept doar pentru că eşti simpatic.
          - Doar atât?
          - Şi inteligent, amuzant, grijului, romantic..etc.
          - Aşa mai merge.
          Acum că s-au cam inversat rolurile, am fost nevoiţi să cântăm cam toată seara. Am decis să introducem în repertoriu diverse cântece. Prima melodie a cântat-o Lina, iar noi o acompaniam.



            Era atât de frumos. În timpul dansului mă tot uitam la Josh şi el la mine. Cred că m-am cam înroşit. I-am zâmbit scurt după care am încercat să mă concentrez.
            Următoarea piesă era un duet între Kyle şi Megan. Chiar se potrivesc ca voce şi ca şi cuplu.



          Atmosfera era mai relaxantă, aşa că nu trebuia să-i ajutăm în vreun fel. Să zicem că noi ceilalţi am luat o mică pauză. Mă duc puţin afară să iau aer. M-am aşezat pe o băncuţă privind stelele şi luna. În seara asta era lună plină, iar Kyle nu s-a transformat. Privesc clădirea liceului şi o strălucire de la etajul trei îmi atrage atenţia. Mă uit mai atent..părea a fi un om, dar era aproape invizibil. Cred că am halucinaţii, fantomele nu există pe pământ. Mă ridic ca să intru înapoi în sală şi rămân fără aer când văd nişte fiinţe care intră fără grijă în curtea liceului. Se mişcau clătinat, scoţând nişte gemete şi urlete înfiorătoare, nu mai vorbesc de mirosul de mortăciune care se simţea de la zece metri. Zombie.. îmi spun în minte. Fug repede în sală să-i alarmez pe ceilalţi.
          - TOATĂ LUMEA SĂ FUGĂ!!! strig cât se poate de tare.
          Toţi mă priveau nedumeriţi. Cassie vine la mine să mă întrebe ce am.
          - Mike, e totul bine?
          - Nu.. afară sunt nişte...zo...zz..zombie!
          - Cum? Aici? E imposibil.
          - I-am văzut. Plus fantoma de la etajul trei.
          - Mă duc să le spun şi celorlalţi. Tu du-te şi reţine-i!
          - Eu? Dar de ce eu? Mi-e frică de zombie.
          - Mike, du-te!
          Înghit cu greu. Nu aveam încotro. Trebuia să-i ţin la distanţă până ce Cassie îi anunţă pe restu. Se apropiau din ce în ce mai mult, iar fantoma a dispărut.
Fuck my life. O să mor aici. Mike, concentrează-te! Acei zombie sunt uşor de doborât. Calmează furtuna. Ok..sunt sută la sută sigur că nu am zis eu asta. Vocea îmi părea foarte familiară, dar nu o puteam distinge. A zis să mă concentrez..ok..mă concentrez, dar nu-mi iese. Închid din nou ochii gândindu-mă la ceva frumos. Tata, mama, bunica, Jake, Josh, Cassie, a doua lume, puterile mele...puterile. Deschid ochii şi ies afară să le ţin piept acelor morţi care se pare că..nu prea le place să doarmă în coşciuge. Frigo! strig aruncând un jet de geaţă asupra picioarelor lor pentru ai încetini.
           Acum..unde e fantoma. Leviotatum corpulis. Mă înalţ în aer, îndreptându-mă spre etajul trei. Nimic..a dispărut. Dau să mă întorc, dar nişte mâini cadaverice reci ca gheaţa mă trag înapoi. Fac o rotație a corpului eliberându-mă din strânsoare. În apropierea geamului mi se arată o fată cu păr negru şi ochi albi. Gura îi era cusută, iar mâinile pătate cu sânge. Vrea să atace din nou, însă sunt mai rapid decât ea. Rostesc cu voce tare Spiritum amorté. Aceasta rămâne nemişcată preţ de câteva clipe după dispare în neant.
           Mă întorc la ceilalţi. Se pare că au reuşi să-i calmeze pe unii dintre elevii care au văzut scena de afară.
            - Mike, e totul în regulă? mă întreabă Chris.
            - Da..i-am încetinit pe zombie şi am alungat fantoma.
            Un nor negru apare în sală zburând dezorientat, iar când se apropia de vreun bec acesta puşca scoţând scântei. Din greşeală, lumina lunii i-a atras atenţia lui Kyle care nu s-a mai putut controla, transformându-se în vârcolac.
             - Megan, atenţie la Kyle! o avertizez.
             - Mă ocup. zise în timp ce-l fugărea pe lupul scăpat de sub control.
             Acel nor luase formă umană. Nu ne venea să credem cine stătea în faţa noastră. Kyle începuse să mârâie, iar Mewina şi Ysera erau gata să lupte.
            - Nu se poate! zise Jake.
            - Dar cum?..am crezut că a murit.
            - Şi mai rău e că s-a aliat cu Batress.
            - Măi, măi, măi... ce avem noi aici? Copiii mei preferaţi. Mike, am auzit că ai petrecut ceva timp în lumea umbrelor. Cum de ai reuşit să stai atât într-un astfel de loc?
            - Uite că am putut şi mi-a prins chiar foarte bine.
            - Am observat. Pe zi ce trece devi tot mai puternic. Mă întreb, după ce vei dobândi întreaga putere..ce ai să faci cu ea?
            - Am să te distrug odată..pentru totdeauna.
            - Haha..eşti atât de amuzant. Of, of Mike. Tu chiar nu ştii ce se va întâmpla cu tine huh?
            - La ce te referi?
            - Vezi tu.. elementele sunt diversificate, însă ele provin dintr-o singură sursă. Toate elementele au fost concepute ca fiind una singură, sub forma unui cristal pur, ca cel din templu.
            - Şi ce legătură are asta cu mine?
            - Lasă-mă să termin. Deci, acest cristal pur a fost faurit în Erydanus, tărâmul creaţiei şi al înţelepciunii. Această piatră a dispărut cu foarte mult timp în urmă, pe când planeta asta era în formare. Se spune că această piatră ar fi avut puterea de a se materializa în orice îşi dorea.
           - Bine, bine.. dar ce legătură are asta cu mine că tot nu mi-ai spus.
           - Mike, tu eşti cristalul pur al Erydanusului. Acesta se va activa doar atunci când îţi vei finaliza abilităţile şi îşi va recupera puterile pierdute, adică puterile prietenilor tăi.
           - Este o prostie! zise Jake revoltat. Mike, doar nu ai de gând să-l crezi?
           - Jake..trebuie. are dreptate.
           - Poftim?
           - Timpul petrecut în ţinutul umbrelor mi-a oferit abilităţi noi, mi-a ascuţit toate simţurile şi m-a făcut mai neînfricat. Are dreptate, acel cristal se afla chiar în interiorul meu. Şi..totul se va finaliza când mă voi întoarce din lumea zeilor.
           - Foarte bine, Mike! Ai mult potenţial. Semeni cu mine în tinereţe.
           - Sauron. Îţi spun un lucru. Noi doi nu semănăm şi nu avem vreo legătură unul cu celălalt. Clar?!
           - Mă faci să râd când te înfurii. :))
           În sală s-a pornit o rafală de vânt, iar luna a fost acoperită de nori de furtună. Ochii mei au început să-şi schimbe culoarea. Pe corp mi-au apărut diverse simboluri care îmi ardeau pielea. Tot din jur se zguduia, iar eu mă ridic în aer.
            - Mike, ce faci? îi aud vocea Mewinei.
            - Ceea ce trebuia să fac de mult. Antero centrum vectra malis. 
            Patru bile de diferite culori levitau în jurul meu. Prima avea culoarea albastră. O arunc catre Sauron şi Batress, dar nu i-am nimerit. A doua era roșie. Atunci îl aud pe Jake cum pare că se sufocă. Din nou rateu. A treia era verde, iar a patra albă. Cele doua îi nimeresc făcându-i să dispară. Mă las încet jos, stors de puteri. Când îmi revin, Jake, Megan şi Lina au făcut-o la fel.
           - Mike, ce pisici ai făcut? sare Ysera cu gura pe mine.
           - Habar nu am. Tot ce știu e că puteam controla şi alte elemente. Simţeam cum le absorb.
           - Şi noi am simţit asta. zise Megan revoltată.
           - Prieteni, îmi pare rău. Sunt un pericol pentru noi toţi.
           - Nu e aşa. Doar că trebuie să ai grijă cu furia. îmi explică Mewina. Puteai să-ţi omori prieteni. Dacă te concentrezi mai mult poţi să controlozi toate elementele şi cine ştie ce puteri vei avea atunci. Magia a devenit foarte vulnerabilă în ultimul timp. Data viitoare ai grija, ok?
           - Ok.
           Când Sauron şi Batress au plecat, am auzit un mic zdrăngănit. O cheie micuţă cu diverse ramificaţii se afla pe podea, chiar în locul unde au stat ei. O iau în mână examinând-o. Nu părea de pe Pământ. O pun în buzunar s-o verific altădată.
           - Hei, Mike! Ce au fost toate astea? mă întreabă Josh.
           - Uhm..efecte speciale?..mint.
           - Efecte speciale?! Mă iei drept un prost sau ce?
           - Nu, doar că e complicat. Nu te pot implica şi pe tine în asta şi aşa suntem prea mulţi.
           - Ok. Cum vrei, dar până nu-mi spui ce tocmai s-a întâmplat noi doi nu mai avem ce vorbi. Pa!
           - Josh, stai!
           - Mike, lasă-l. îmi zise Jake.
           Totul mergea atât de bine până acum. L-am alungat pe Josh, era să-mi omor cei mai buni prieteni, sunt ca o gaură neagră care absoarbe tot ceea ce e frumos. De ce toate mi se ruinează? Ăsta e mersul lucrurilor, Mike. Nu te poţi împotrivi. Iar acea voce familiară. Mă întreb a cui i-o fi. Lasă..mă gândesc altădată că sunt prea obosit. Sper totuşi să repar situaţia asta cumva.