Aventura continuă cu cei zece Elementari. Secretele trecutului îl macină pe Christopher, încă un război se așterne, de data asta între zei și Elementari.
Noi creaturi apar, mai crude și mai puternice, care ar face orice să le fure puterile celor zec...
Erydanus, un loc de vis unde totul ia naștere, dar totul ia o întorsătură groaznică când ei au apărut, Serpentiah, Batress și hibridul care îmi e fiu. Se pare că ne așteptau gata să pună mâna pe acele chei. - Măi, măi, măi... Uite ce a venit! spuse Serpentiah cu un zâmbet de psihopat. Asta da reuniune de familie! râde haotic. Eram gata să o fac praf. - Oh dar Mike, nu e nevoie să te superi așa, uite, ți l-am adus pe fiul tău. - Nu e fiul meu. Copilul meu nu a fost, nu e și nu va fi de partea întunecată! - Dar ăsta face parte din ADN-ul lui. Mike ai uitat că tu ești de partea întunericul? Ce păcat... - Nu mai spune asta, Mike nu e așa! se răstește Jake la ea. - Oh micuțul Jake, cățelușul amorezat a lui Mike. Cât mă bucur să te văd. - Serpentiah, e destul. intervine Choryn. - Bine, gata. Să trecem la chestii mai serioase. Am o propunere pentru voi și anume, vreau să-mi dați acele chei sau altfel Choryn o pățește. Ceva în mine voia ca acea creatură să dispară, însă nu puteam să-l las să moară, totuși e fiul meu... Stau pe gânduri, toți așteptau un răspuns, după care le zic: - Prea bine. Poftim cheile. Serpentiah zâmbește cu poftă privind săculețul din mâna mea. - Mike, nu! Nu o face. Nu-l bag în seamă pe Jake și îi dau săculețul pe care îl deschide imediat după aceea. Înțelegerea e înțelegere, noi l-am primit pe Choryn. Toți erau șocați și nervoși. Mă priveau cu dispreț. Cele două vrăjitoare s-au făcut nevăzute. - Mike ești cel mai mare idiot care a existat vreodată! îmi spune Megan pe un ton aspru. - Nu înțeleg de ce ai făcut asta. zise Lina încruntându-se. Nu am zis nimic. Îi priveam în gol după care îmi iau fiul în brațe. - Mersi Mike, mersi că m-ai eliberat din ghearele acelor bestii. - Orice pentru fiul meu. Nimeni nu mai înțelegea nimic. Toți erau confuzi. Însă noroc cu Lyra care m-a ajutat cu niște informații. Deși am rămas cu buza umflată, am decis să ne îndreptăm spre templul din Erydanus. Amicii mei nu se lăsau fără o luptă. Am străbătut tot tărâmul până la templul care era înconjurat de zece statui. - Gardienii elementelor! exclamă Mewina privind acele stane de piatră. - Deci așa arata Gardienii. Cam prăfuiți. spune Jake râzând. - Shh, îi vei supăra! îl lovește Mewina peste cap. Chiar dacă sunt doar niște statui, ele tot te pot auzi. În plus cheile trebuie băgate în spatele lor pentru a îi activa. și îi arata o broască cu diferite încovoituri în spatele uneia dintre statui. Poarta templului era imensa, având sculptate povestea conceperii Elementarilor. În interior totul era derutant. Uși dupa uși, holuri, scări în diferite poziții, unele se mai și roteau. Nu știam pe unde s-o luăm, cert era că trebuie să ajungem sus în sala Elementarilor. Intrăm într-o cameră cu diferite creații din fier, de la cele mai nesemnificative până la cele mai imense. - Camera Fierului. spune Mewina. Tot ceea ce e făcut din fier pleacă de aici, iar dacă sunteți atenți deasupra ușii puteți vedea un simbol. Fiecare astfel de încăpere are un simbol specific provenit de la câte un Elementar. Înainte ca Ei să aibă un destin eroic și-au creat mai multe încăperi unde puteau modela orice voiau, iar dacă Creatorului îi plăcea acesta transpunea creația într-o idee și era trimisă oriunde în univers. De aceea pe Pământ exista Turnul Eiffel ca de exemplu. - Ce tare! exclamă Megan încântată. - Ultimele creații au fost Gardienii. O dată cu plecarea Elementarilor din templu, trebuia cineva să se ocupe de liniștea și siguranța sanctuarului. În timp ce Mewina ne spunea încă o parte din istoria noastră, treceam dintr-o camera într-alta. Am văzut chestii pe care nu credeam că le voi vedea vreodată. Ce mi-a atras atenția a fost Camera Stelelor. În centrul ei se afla statuia unei creaturi jumate șarpe jumate dragon. - Mewina, ce creatură este asta? - Șragonul, animalul de companie al Creatorului. A fost prima creație a Sa, iar din el s-au născut Elementarii. După cum poți vedea, culorile sale coincid cu cele ale talismanelor voastre. Creatorul ia luat esența, iar ceea ce a rămas din Șragon a fost folosit la crearea stelelor. În onoarea sa, Creatorul ia făcut propria constelație formata din zece stele - Constelația Șragonului, care poate fi observată din vârful templui și în timpul zilei. Am mai privit încă o dată acea statuie și-L aud. "Mike, Șragonul este cheia distrugerii universului!" . După ce mi-a spus acest lucru o aud pe Mewina zicând ceva despre univers. - Ce e cu universul? - Acum spuneam că Erydanus e inima universului și totodată cheia distrugerii acesteia. Am preferat să nu-i spun ce mi-a comunicat Creatorul. Mai bine să nu știe toată lumea. Următoarea cameră era o biblioteca imensă, acum pot spune că am intrat în labirint căci tot ceea ce vedeam erau rafturi cu cărți. 3578, 3579, 3570...toate erau numerotate nimic altceva, fără titlu, fără autor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Mewina, ce e cu aceste cărți? - Sunt Cărțile Izgonite sau Duplicatele. La fel ca și în celelalte camere, tot ce a existat, exista și va exista scris pornește de aici. Aici este toata cunoasterea universului de la alfa până la omega. Dar nu avem timp, să ne grăbim. Nu vreau ca acele vrăjitoare să pună mâna pe esența voastră. - Ce vrei să spui? - În sala Elementarilor exista, din câte îmi aduc aminte, chiar în mijlocul sălii o construcție din piatră în care se afla zecw sfere, câte una pentru fiecare dintre voi, conectate între ele prin diferite simboluri și linii, iar in centrul lor e un spațiu gol în formă de cerc prin care poți să vezi de partea cealaltă a construcției. În sferele alea se afla esența voastră, iar dacă ele sunt distruse, nu mai puteți face nimic, veți fi doar niște simpli muritori. Așa că haideți mai repede! Am urcat niște scări în spirală până la următoarele etaje, iar într-un final am ajuns la ultimul. Serpentiah și Batress erau deja acolo încercând să-și dea seama cum se folosesc acele sfere. - Eklevius! strig vraja de expulzare, doar că nu s-a întâmplat nimic. E o cursa!! le atrag atenția. Era un simplu miraj. În secunda următoare se aude cu ecou râsul acela sâcât al Serpentiei. După care negru...
Ne-am trezit imobilizați pe jos. Mâinile și picioarele ne erau legate cu sfoară din Darduin, sfoară ce nu poate fi dezlegată. Le văd pe cele două cu rânjetul pe față, acel zâmbet de învingător, însă ele nu știu cu cine s-au pus. - În sfârșit! Elementarii au fost prinși și fără vreo putere. - Mike, ce ne facem? mă întreabă Lina speriată. - Am o idee, doar că o să vă doară mai tare decât pe mine. A înțeles la ce mă gândeam. Pentru început aveam nevoie de o diversiune. Choryn le-a atras atenția. - Stăpână, acum că planul a funcționat, te rog dezleagă-mă. Vreau să îl privesc în ochi pe așa zisul erou. - Hm.., având în vedere că mi-ai fost loial și de încredere...prea bine. și-l dezleagă. Choryn s-a poziționat în fața mea, blocând-ui câmpul vizual al Serpentiei. După câteva secunde se aude vocea ei răgușită. - Ai terminat de admirat? - Încă două secunde. Timp în care cele două și-au văzut de treabă, întoarse cu spatele. - Gata. le anunță. - Prea bine, acum hai și ajută-ne să deslușim cum funcționează aceste sfere. Săculețul se afla la cureau lui Batress. Aveam ochii fixați pe el până când am dat semnalul. - Acum! Toți Elementarii și-au dat esența care a fost absorbită de către cristalul din mine. Ochii și-au schimbat culoarea, venele străluceau, iar lumina cristalului zgâria întunericul. Cele două nu știau cum să reacționeze, când și-au revenit în simțiri eu aveam deja săculețul cu cele zece chei și coroana. - Cum e posibil?! strigă Serpentiah ca din gura de șarpe. Privește mai bine, iar Choryn era încă legat, acesta îi aruncă un zâmbet ironic. - Am făcut schimb de corpuri. Păcăliciul a fost păcălit. Cu o rotire a încheieturii le-am expulzat pe cele două în afara templului, după care le dau înapoi esența prietenilor mei. Istovit de atât putere, cad la pământ respirând greu. - Mike, ești bine? mă întreabă Cassie îngrijorată. Mi-am privit mâna care se făcuse și mai neagră semn ca nu mai e mult și mă transform complet. - Da... încerc să mă ridic de pe jos. Haideți să-i trezim pe gardieni. le zic mergând amețit spre ieșire.
