Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Sub același simbol

          - Ugh... Ce.. Ah.. se întâmplă?..zic amețit în timp ce Connor și Edward mă ridicau de pe jos.
          - Ai fost lovit de o creangă care a apărut din neant. îmi explică Lina.
          - Unde e Jake? întreb privind în jur.
          - A fugit cu Rhona spre sud. Kyle încearcă să le ia urma de ceva timp.
          Se pare că până la urmă Kyle a găsit ceva. Ținea în mână o bucată din haina lui Jake, acum îi putem lua urma. Băiatul adulmecă puțin, nuanța ochilor schimbându-se într-un galben strălucitor, după care o ia la fugă prin codru. Încercam să ținem pasul cu el, dar era prea rapid, l-am pierdut..
           - Și acum ce facem? întreabă Lina trăgându-și răsuflarea.
           Mă uit la Megan care stătea rezemată de un copac. Avea mâinile încrucișate și privea fără vlagă spre o tufă de la baza arborelui pe jumate ars. Merg lângă ea încercând să vorbesc despre orice altceva ca să uite de lipsa lui Kyle.
          - Mike, sunt ok. zise fără a ma privi și înainte ca eu să deschid gura.
          - Eu nu aș fi prea sigur. Ce s-a întâmplat între tine și Kyle? E ceva mai vechi asta-i clar, nu ai fi trista pentru că a luat-o înainte.
          - Nu e vorba doar de Kyle, ci de noi toți. Privește și tu, Lina și Edward abia se mai privesc, Kyle dispare, Mewina și Ysera parcă nu mai luptă pentru același scop, tu și Jake aveți probleme. Nu-mi place să văd cum echipa se destramă încet, vreau să fie exact cum era înainte când nu trebuia să fim tot pe fugă și să învingem inamicii.
           - Crede-mă că și eu îmi doresc asta. După ce se va încheia totul îți promit că veți fi toți fericiți cu o viață fără pericole. Stau nopți întregi gândindu-mă la cum ar fi fost dacă noi nu aveam aceste puteri, dacă aveam o simplă viață de licean. Cel mai rău lucru e că eu trebuie să mă revendic și cine știe ce se va mai întâmpla atunci, dar te asigur că odată încheiată misiunea vom fi liberi. Acum haide, trebuie să-l găsim pe Kyle, iar tu ești singura care-l poate depista, legătura dintre voi nu a dispărut încă, în schimb..dintre mine și Jake s-a dus demult.
          - Sunt sigură că se va reaprinde acea flacără într-o zi.
          - Să sperăm că ai dreptate.
          Ne-am dus lângă ceilalți încercând să găsim o soluție, dar în zadar. Mâna a început să mă usture îngrozitor, făcându-și aparțina o arsură la încheietură. Cassie a încercat să remedieze rana, dar cu cât încerca mai mult, cu atât se agrava. Arsura urca tot mai mult până ce ajunse spre inimă, după care leșin. Cădeam în gol trist, rănit și fără speranță de parcă lumea se destrăma odată cu sufletul meu. Auzeam voci neclare în jurul meu venite din neant, după care se opresc brusc la fel și eu. În fața ochilor apare o imagine neclară cu o femeie care țipa. Începe să se clarifice, observând o mama care plângea după copiii săi, doi copii frumoși, fată și băiat, plângeau împreună cu ea speriați de ceea ce se petrece, și-n jurul lor haos..totul luase foc în urma unui atac din partea trupelor lui Sauron. Apare tatăl lui Jake care o apară pe femeie cu ultimul strop de putere încercând să-i salveze, dar mama este omorâtă de o suliță ce-i străpunsese trupul. Bărbatul reușește să-și salveze fiul, însă fiica a fost prinsă și dusă pe Tărâmul Umbrelor.
           Imaginea dispare ca o ceață care se risipește în zori, iar eu mă trezesc cu o ușoară durere a corpului. Imediat după ce m-am trezit le-am povestit ceea ce văzusem, însă nici Mewina nu știa ce să zică în legătură cu asta. Îmi duc o mână la piept, atingând zona inimii și trezind niște sentimente care se scurg încet, golind jumătate din inimă. Preț de câteva minute rămân nemișcat privind în gol. Amintire după amintire dispare, ca și cum o parte din mine, partea bună și frumoasă, se risipea la fel ca nisipul care se scurge printre degete în bătaia vântului. Mewina mă observă, se așează lângă mine, îmi ia palma în palma ei zâmbindu-mi.
          - Totul va fi bine, promit. zise ea luându-mă în brațe.
          - De ce ești atât de sigură? Jake a plecat cu tipa aia, grupul se destramă încet, eu am probleme de comportament, Serpentiah domina peste cele doua lumi și-n curând peste întreg universul.
          - Mike, doar tu ești capabil să pui stop acestei harababuri. Creatorul te-a ales cu un scop. Destinul tău e să ne salvezi pe toți și sunt sigură ca poți s-o faci, doar trebuie să ai un start bun, restul vine de la sine.
           - Nu cred că voi reuși, nu știu cum să fac asta, am nevoie de voi..
           - Ai un dar special, prețuiește-l.
           - Dacă zici ca voi salva lumea, spune-mi ce va fi după? Se vor răscula niște spirite, ne va înghiți pământul, vom duce o viață fără puțină acțiune?
            - Cred că a treia variantă, nu știu, viitorul e foarte imprevizibil.
            M-am ridicat, încercând să-i ajung pe ceilalți din urmă. Nu mai vreau să aud de puterea mea minunată și ceea ce voi face eu.. Tot ce-mi doresc e să am o viață normală, o viață de muritor, fără să-mi pese de ce se va întâmpla mâine, să merg la liceu, să am un job, o familie și să mor în pace. Unii ar crede că viața de Elementar e ușoară, doar pocnești din degete și gata, totul e rezolvat.. Ei bine nu-i așa.
            I-am ajuns pe ceilalți la fix. Se pare ca Megan iar își încerca puterile de a construi o barcă. Trecem de Marea Vichingilor și ajungem în Bereliand de unde putem începe căutările. Aerul era destul de poluat, câte o creatură a mării plutea fără suflu în mișcarea lentă a valurilor, iar un stol de Gynx roia deasupra capetelor noastre. Păsările Gynx prevestesc moartea și totodată vin în locurile de unde se pot hrăni cu carne vie. De obicei nu se îndepărtau chiar atât de mult de Tărâmul Umbrelor.. Oricum mereu exista câte un lucru care să încalce legea naturii aici, până la urmă ajungi să te obișnuiești.
            După aproape două zile de călătorit am ajuns în Varda, capitala Bereliandului. Orașul arăta ca și pe vremea când Sauron aducea haosul.. Cum ziceam, nimic nu se schimbă.
            - Lina, noi ce facem aici? o întreab puțin confuz.
            - Păi..de aici vom porni căutările. Jake trebuie să fie în zonă, iar povestea ta se leagă de acest loc.
            - Povestea mea..
            - Da, îți amintești, ai avut un fel de viziune prin prisma trecutului legată de ce s-a întâmplat acum 14 ani aici.
            - Ah, da.. Îmi amintesc acum. deși sunt puțin nesigur de ceea ce-mi zice Lina.
            - Mike, ești ok?
            Îi arunc o privire neutră. Fața mea nu avea nicio expresie, iar privirea mea era pierdută.
            - Da, sunt bine, de ce întrebi? îi zic cu jumătate de gură.
            - Credeam că îți e rău. De când cu căderile tale bruște pe jos am devenit precauți.
            - Te rog nu începe și tu cu darul meu special.
            - Ok..dacă nu vrei sa discuți bine, îți las puțin spațiu.
            Se îndepărtează încet spre grup, eu rămân singur adâncit în gândurile mele. Decid totuși să mă plimb puțin prin pădure să-mi limpezesc mintea. În liniștea codrului, un foșnet de frunze uscate se aude de după niște copaci. Mă apropii încet, ascultând mai atent. Erau două persoane și părea că au o discuție foarte importantă.
             -...De aceea tata îl urăște pe Aquarion, vrea să se răzbune pentru că a încălcat legea.
             - Vrei să vorbesc cu Mike, el ne poate ajuta.
             - Nu am încredere în băiatul acela. Prezența lui mă stoarce de puteri.
             - E din cauza acelui cristal din Erydanus. Absoarbe toate puterile pe care le folosește după bunul plac. Eu nu cred că mai pot controla focul, cel puțin nu ca înainte, de aceea am zis că poate Mike ne ajută.
             - Dacă asta e singura șansă, fie.
             Cei doi se ridică, mă dau un pas în spate călcând pe o creangă care făcuse zgomot la rândul ei. Ceva mă ridică în aer, iar de după tufișuri apare Jake cu acea fată. Eram imobilizat de forța care mă înconjura.
             - Mike, ce faci aici? mă întreabă Jake nedumerit.
             - Te căutam. De ce ai plecat fără să anunți?
             - Jake nu trebuie să-ți dea raportul mereu. se răstește fata la mine.
             - Rhona, e în regulă, mă descurc. se uită la mine de parcă i-aș fi făcut rău, după care continuă. Mike, de azi încolo declar război între Ținutul Apei și cel al Focului.
             Am rămas șocat. Jake nu are voie să facă așa ceva, nu acum când totul e deja distrus. Îmi dreg glasul și-i spun:
             - Nu înțeleg de ce ai zis asta. Nu am încălcat niciun pact cu ținutul vostru.
             - Nu tu, dar tatăl tău da, iar pentru a scăpa de o luptă în care știa că va pierde, a decis să scufunde întreaga insulă. Am stat destul sub adâncul oceanului, e timpul să ne luăm înapoi locul de drept. mă face să înțeleg fata cu un temperament aprig.
             Înghit în sec ne mai spunând vreo vorbă. Acum am înțeles cu adevărat de ce Tărâmul Focului e sub apă.
             - Dacă readuc întreaga insulă la suprafață, nu va mai fi niciun razboi, iar Jake se întoarce cu noi, ok? încerc să ajung la un pact.
             - Jake rămâne cu mine atâta timp cât tu ești în viață.
             - De ce o asculți pe ea? mă întorc spre Jake.
             - Pentru că e sora mea, iar tu ești aici să faci doar rău. În loc să repari lucrurile, le-ai distrus mai tare. Mike, îmi e frică de tine.
             - Mâine în zori pe țărmul vestic al Bereliandului, să nu întârzii. mi-o aruncă Rhona.
             Cei doi dispar în adâncul codrului, eu fiind eliberat din strânsoare. Primul lucru a fost să mă întorc la ceilalți și să le spun tot. Între timp s-a întors și Kyle care era extenuat. Ca și anul trecut ne-am găsit adăpost la hotelul Madam Lora, un loc stilat cu un aer franțuzesc. Sper ca Jake să se întoarcă la noi cât mai repede și să nu mai existe ură între noi...
               Dimineața următoare i-am trezit pe toți pentru a pleca spre țărmul vestic. Era destul de răcoare, iar peisajul era deprimant. Cei doi ne așteptau pregătiți cu un sac plin cu diverse ingrediente.
               - Pentru ce e asta? o întreb pe Rhona, arătând spre sac.
               - Sunt niște lucruri care ne vor ajuta să readucem insula la suprafață.
               - Știi, eu nu am nevoie de acele ingrediente, mă descurc și singur.
               - Prea bine "specialule". și-și dă ochii peste cap.
               Încerc să adun forța necesară, dar Rhona tot face gălăgie. Îi arunc o privire iritantă, oprindu-se din a mai face zgomot. Mă concentrez asupra insulei, iar cu forța acumulată de la ceilalți încerc s-o ridic. Un cutremur făce ca valurile să se retragă, dezvăluind viața subacvatică. La orizont se ridică craterul unui vulcan semn că aproape am terminat. Încep să văd în ceață, iar corpul îmi ceda încet. Când totul e gata cad pe nisip respirând greu și tușind. Chris mă ajută să mă ridic stabilizându-mă încet. Stăteam toți pe nisip admirând insula în liniște.
               - Se pare că nu ești chiar atât de rău. sparge Rhona gheața.
               - Ți-am zis. Îmi pare rău pentru fapta tatălui meu, sper că totul e bine acum.
               - Razboiul e anulat, iar Jake poate să vină cu voi atâta timp cât o fac și eu.
               - Perfect atunci. îi zâmbesc.
               Pe drum spre Varda am rămas cu Rhona în spate. Aparent e chiar drăguță și de treabă.
               - Spune-mi, ce s-a întâmplat mai exact atunci?
               - Sauron începea să-și extindă teritoriul. Toți liderii s-au adunat în Varda pentru a găsi o soluție. În acea seară întunericul a ajuns la porțile orașului. Eram speriată, nu înțelegeam ce se petrece. Jake plângea, iar mama încerca să ne calmeze. Trupele sale au invadat orașul distrugând și luând ostatici. Elementarii au încercat să pună capăt terorii, dar au dat greș. Tata a reușit să-l salveze pe Jake, însă eu am fost luată și dusă în temnița lui Sauron. Timp de 13 ani am lucrat ca și mercenar și așa am ajuns în Wendlyn. Povestea cun că eu am fost exilată este o minciună scormonită de Consiliu. Multe din legende sunt false și e păcat că elevii trebuie să le învețe sau să aibă habar de ele. Între timp am format un clan, Rezistența. Eu împreună cu Mewina, Enzo și alții pe care nu cred că-i știți am încercat să ne salvăm oamenii, dar am dat greș. Când ați ajuns aici runa mea a început să ardă, semn că fratele meu s-a întors și de atunci nu am încetat din a-l căuta.
               - Se pare că ai avut o viață palpitantă pot spune. E ciudat, totuși, că părinții lui Jake când traiau nu au zis nimic de vreo fiică și nu am citit nicăieri de vreun clan anti-Sauron.
               - Pentru că am fost un grup secret. Mewina știa că la asta se va ajunge și am fost de comun acord să ne păstrăm identitatea secretă. În cele din urmă am distrus Consiliul și de atunci încercăm să reparăm erorile aduse. Mike, mi-ai arătat că pot avea încredere în tine, ești puternic, poate cel mai puternic dintre noi toți. Ajută-ne să readucem lumea așa cum era pe vremea când Elementarii erau uniți.
              - Voi încerca, dar îmi e teamă că voi distruge tot într-un final. Batress e pe Pământ cu Serpentiah, prințesa din Erydanus e dispărută și nu avem toate cheile să o salvăm, eu am probleme, iar grupul se destramă.
               - Cred că acest obiect o să fie de mare ajutor.
               Scoate din buzunar un săculeț roșu de catifea. În interior se afla Cheia Focului. Am rămas șocat când am văzut ce mi-a oferit.
               - De unde o ai?
               - Prințesa mi-a înmânat-o acum mult timp. Am jurat că o voi păstra până când ziua cea mare va sosi și cred ca acea zi a venit. Dacă ea poate să o alunge înapoi pe Batress, atunci trebuie să găsim și restul cheilor. Am fost o singură dată în Erydanus, vă pot călăuzi la momentul potrivit.
                - Excelent. zic cu zâmbetul pe buze. Acum mai avem nevoie doar de trei chei.
                - Atunci ce mai așteptăm, să mergem.