Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Încă o victorie

          - Încă puțin și am ajuns! Haideți.. le spun alergând.
          Am iesit din templu la timp, Serpentiah și Batress erau prea departe să ne oprească. Gura m-a luat pe dinainte, căci eram imobilizat.
          - Mewina, ce se întâmplă?! strig panicat.
          - Ce ai pățit?
          - Nu mă mai pot mișca, ajută-mă!
          S-a uitat în zare spre locul unde ar fi putut fi cele două vrăjitoare după care își duce o mână la gură.
          - Au găsit fântână dorințelor.
          - Și ce facem acum? întreabă Chris îngrijorat.
          - Dacă Mike nu se poate deplasa, Gardienii nu se pot trezi.
          - Mike, nu te mai poți schimba cu Chory? întreabă Ysera.
          Am încercat doar că esența mea nu îmi mai putea părăsi corpul.
          - Mergeți fără mine, sunt chiar în față.
          - Vrăji poți face?
          - Nu pot să fac nimic decât să vorbesc. Mergeți mai departe!
          S-au îndepărtat de mine încet. Mi-am închis ochii cu speranța de a reuși să-l contactez pe Creator. "Creatorule, ești acolo?"
          - Mike, ascultă-mă cu atenție. se aude vocea blândă a Lui. Poți să te conectezi la celelalte elemente folosește-te de cristal pentru asta!
          - Dar nu pot folosi nicio vrajă, da mite să activez acel cristal.
          - Nu e capăt de linie. Doar concentrează-te, poți să-i comanzi cristalului ce să facă, tu ești stăpânul lui, nu el ție. Adună-te, Mike!
          Vocea lui dispăruse. Mi-am deschis ochii gândindu-mă la ce era de făcut. Mi-am golit mintea, încercând să activez sfera. Ceilalți erau aproape, când esența lor a venit la mine. Au întrat în pieptul meu la cristal, activându-l. Venele au început să prindă culori strălucitoare, ochii mi s-au schimbat, iar cristalul lumina prin mine. "Aperio angelica fylitus" niște aripi mi-au apărut în spate ridicându-mă de la sol spre statuile ce înconjurau templul. Ceilalți se uitau la mine cu mândrie căci am găsit o soluție. 
            Doi nori negri se îndreptau spre mine rapid, erau Batress și Serpentiah. Eu m-am îndreptat spre ele preschimbându-mă în Esența Alfa, un nor de culoare alb pur cu tente de culoare ca și cele ale elementelor.
          Sa iscat o bătălie în cer. Norii s-au adunat, aruncând fulgere puternice pe pământ, vântul se întețise, ploua puternic, iar tunetele făceau ca pământ să se miște puțin. Restul priveau lupta ca pe un meci de fotbal. S-au aruncat cele mai puternice vrăji în acea bătălie. Chiar dacă ele erau două, eu făceam cât zece, le-am lăsat să obosească, iar apoi dintr-un pocnet din degete le-am imobilizat de pământ.
          Cobor și eu, redându-le esența celorlalți. Întunericul a pus stăpânire pe mai bine de jumătate din braț, eram tot mai slăbit.
          Ne-am poziționat fiecare în spatele gardianul său, cu cheia în mână. La semnalul Mewinei am introdus cheia în broasca din spatele statuilor rotind spre dreapta. Modelul din jurul lăcătului s-a aprins, iar lumina s-a îndreptat prin fiecare vena înconjurând statuia. Am făcut un pas în spate, iar cele zece statui au început să se miște, gemând, după care și-au folosit puterile pentru a ridica un scut dea lungul templului protejându-l.
            Bariera le împiedica pe cele două să mai pătrundă înăuntru. Nici cea mai puternica armata nu era în stare să doboare scutul. După ce au terminat, Gardienii ne priveau în tăcere de parcă așteptau noi ordine.
             - Acum că cei zece Gardieni s-au trezit, prințesa din Erydanus se poate întoarce. spuse Mewina cu seninătate în glas.
             În sala Elementarilor am pus așezat coroana și cele zece chei în fața sferelor. Eu am făcut onorurile. "Erydanus majestia, ascolta glascitus é venire. Creias Elementarum aspecto contro Dyademus unque partem solitum. Fryo hremos ajertum belliche!" Trupul meu s-a înălțat în aer împreună cu coroana aproape reparata. Când cele zece chei s-au unit o explozie de lumină a învăluit întreaga cameră. O dată ce totul revenise, în fața mea stătea însuși prințesa din Erydanus la încoronare.
           Toți am făcut o plecăciune, iar ea, cu glasul ei dulce ne-a spus:
           - Bravi Elementari, vă mulțumesc că ați îndeplinit misiunea mea, vă sunt etern recunoscătoare.
           - Suntem încântați de prezența dumneavoastră. spuse Ysera privind-o în ochii chihlimbarii.
           - Eu ar trebui să fiu, căci fără voi nu m-aș mai fi putut întoarce.
           - Majestate, îmi permiteți. spun ridicându-mă de jos. Batress și Serpentiah sunt afară au reușit să otrăvească Pământul și întreg Pământul de Mijloc, trebuie să facem ceva.
           - Mike, îți înțeleg dorința, dar nu eu sunt cea care trebuie să o izgonească ci tu.
           - Dar... Creatorul, legenda. eram confuz.
           - Creatorul și cu mine am aranjat totul. A trebuit să-ți descoperi abilitățile și să poți controla toate cele zece elemente.
           - Nu am fost în stare să le opresc definitiv.
           - Pentru că nu ai găsit ultima piesa din puzzle.
           Toți eram confuzi acum. Nimeni nu zicea nimic. Ce voia să zică prin ultima piesă din puzzle? O priveam atent pe prințesă, după care am realizat la ce se referea de fapt...Cristalul din Erydanus. M-am îndreptat spre Altarul Elementelor unde cum a spus și Mewina în centru era un loc liber. Am întins mâna canalizându-mi energia de a activa cristalul pe care l-am așezat la locul său. În acel moment acesta s-a aprins, conectând celelalte zece sfere care la rândul lor au început să lumineze. Razele colorate s-au împrăștiat în întreg ținutul. Mii de linii din încăpere s-au conectat cu esența suprema ca și cum ar curge apa prin niște conducte, doar că aceste conducte duceau în tot universu. Când totul s-a terminat prietenii mei mă priveau cu uimire.
            - Elementarul Alfa! spune Mewina șocată.
            Atât energie, puteam simți tot, fiecare mișcare, sunet, briză, rază, val, piatră, tot ce exista era controlat de mine.
           - Felicitări tinere Elementar, ți-ai îndeplinit profeția. se aude vocea prințesei cu bucurie.
           - Mă simt diferit. îi spun uitându-mă la mine.
           - Pentru că acum poți să-ți controlezi adevărata natură fără a-i răni pe ceilalți.
           Toți m-au îmbrățișat, nu m-am mai simțit așa de mult. Un gând mi-a sărit în minte și anume Batress.
           Am ieșit cu toții afară, unde le-am văzut pe cele două vrăjitoare stând în fața barierei. Când m-au văzut au făcut un pas înapoi.
            - Imposibil! strigă Serpentiah.
            - Nu e adevărat! completează Batress.
            Se citea frica pe chipul lor.
            - Te rugăm, nu ne face rău, îți vom fi alături. Poți să ne faci servitoarele tale, doar nu ne omorî. mă implorau cele două în genunchi.
            - Nu ține. le spun cu un aer de superioritate.
            Atunci au acționat, aruncând cele mai puternice vrăji. Doar printr-o simpla ridicare a palmei le-am contracarat, după care am acționat eu. Le-am legat de pământ în smoală, mai apoi cu o mișcare a brațului le-am biciuit cu Biciul lui Flaymo. Cereau iertare și milă, însă văzându-le în acea postură m-am bucurat atât de tare încât pe Serpentiah am arso cu Focul Zeilor. Din ea a mai rămas doar cenușa care a fost înghițită de către Gardieni. M-am întors spre Batress care plângea cu sânge. Am întins palma în față suflând-o, aceasta s-a risipit ca și nisipul în aer dispărând definitiv.
            - Acum că cele două nu mai există ne putem întoarce pe Pământ.

            Ajunși acasă totul era arată exact la fel când am fugit. Toți oamenii erau morți din cauza ciumei.
            Mi-am împreunat palmele deastea capului, închizându-mi ochii. O gaură în cer s-a deschis aspirând tot ce aerul acela toxic. În același timp m-am ridicat în aer, iar când am fost sigur că totul e în regulă, cele zece elemente împreună cu cristalului au readus totul la normal. Ne-am luat rămas bun de la prințesa care mai apoi s-a întors în Erydanus căci cei de acolo aveau nevoie de un lider.

           Au trecut două luni de când am salvat planeta. Toți ne mulțumeau de fiecare dată când ieseam din casă, nu mai suntem văzuți ca niște ciudați. Însă nu totul e roz. Starea mea se agravează tot mai mult, iar când am crezut că am terminat definitiv cu aventura apar Ei din neant...

                         Va urma...