Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Ashley

         Iată-mă în drum spre şcoală. Ploua şi bătea vântul cu putere. Parcă afară era mai cald decât în sufletul meu. Semaforul se făcuse verde. Treceam pe lângă mulţimea de oameni ca umbra unei fiinţe uitată de lume.
         În clasă era gălăgie, nimic nou. Nu intenţionam să mă uit la prietenii mei, ţinând capul aplecat. Mă aşez în bancă fără a-l băga pe Jake în seamă. Profesorul de istorie venise destul de repede.
          După oră am stat cuminte în bancă. Ashley se aşeză pe scaunul lui Jake privindu-mă.
          - Bună Mike! zise aceasta în cele din urmă.
          - Hei. o salut zâmbindu-i.
          Ashley e una dintre colegele mele de clasă. Are cam aceeaşi înălţime cu mine, păr castaniu cu şuviţe blonde natural, ochi albaştri ca marea de zici că poartă lentile de contact. Poartă ochelari, dar nu vrea să-i ţină la ochi. Mereu se îmbracă la modă cu haine de firmă. E o fată deşteaptă, printre premiantele din clasă. Pe lângă asta are un simţ al umorului bine dezvoltat şi un caracter de aventurieră. Singura dată când am mai vorbit cu ea a fost atunci când am întrebat-o cât e ceasul.
          - De ce stai singur? zise ea.
          - Nu stau singur. Uhm..am cartea de istorie şi prietenul ei caietul. în cerc să fac o glumă, dar nu-mi prea iese.
          - Interesant, pot să mă alătur? zâmbeşte văzându-i-se aparatul dentar.
          - Desigur. Şi, cum de ai venit să mă saluţi? o întreb direct.
          - Păi, te-am văzut singur şi am zis să te salut. De obicei stăteai cu Jake şi Cassie.
          - Da..nu o să prea mai stau cu ei. Ne-am certat.
          - Are legătură cu ce s-a întâmplat la bal?
          - Oarecum da. Sunt un pericol pentru ei.
          - Înţeleg..ce bine că eu sunt om. :))
          - Ai noroc. Gândeşte-te ce trebuie să facem noi acum. E foarte obositor să fi Elementar. E ca şi cum ai fi preşedinte.
          - Nasol. Uhm..mă întrebam dacă nu ai vrea să stai cu mine în bancă. Julia lipseşte săptămâna asta şi nu-mi place să stau singură.
          - Desigur. Oricum se pare că nu mai sunt bine venit în grupul meu.
          M-am mutat cu Ashley în bancă, dar se pare ca lu' Jake nu i-a convenit. Vine la banca noastră ofticat.
          - De ce te-ai mutat?
          - Ah, uite cine şi-a adus aminte de existenţa mea. zic sarcastic.
          - Răspunde la întrebare!
          - Nu am de ce să-ţi dau ţie explicaţii. Aşa că poţi să pleci şi să mă laşi în pace.
          - Mike, nu mai fii încăpăţânat şi zii odată!!
          M-a împins uşor pe umăr. Am zis gata, îl bat. Mă întorc spre el cu ochii înflăcăraţi. De teamă a facut un pas în spate. Cărţile şi caietele au început să plutească în aer. Îmi îndrept mâna spre pieptul lui expulzându-l la el în bancă.
          - Mike, opreşte-te!! strigă Cassie.
         Mă întorc spre ea atacând-o. A încercat să se ferească, dar eram de zece ori mai puternic. Niciodată nu am mai simţit atâta forţă în corpul meu. Din păcate Cassie a căzut pe jos lovindu-se la umăr. Totul a încetat. Puterea se scurgea din mine lăsându-mă pradă leşinului.
         După zece minute mă trezesc auzind-o pe Ashley cum mă strigă. Profesoara nu a sosit încă. Cât timp am fost înconştient parcă totul a revenit cum era înainte. Mă aşez în bancă aruncându-le câte o privire lui Jake şi Cassandrei. Ziua a contiunat normal. În pauze am stat de vorbă cu noua me prietenă, care a rămas şocată după acel incident. Se pare că eu şi cu Ashley avem destul de multe în comun.
           Orele s-au terminat acun cinci minute. Am dat o tură de teren pentru a-mi face ordine în gânduri. Încă auzeam întrebarea lui Jake şi strigătul Cassandrei. Devenisem mai puternic când a apărut şi ea. Mă întreb cum ar fi fost dacă erau toţi acolo. Direct..apocalipsa. Îl văd pe Josh la poarta liceului. Trebuia să vorbesc cu el neapărat.
           - Hei! îi spun sfios şi cu un zâmbet de îmi pare rău.
           Nu mi-a răspuns la salut, încercând să evite contactul vizual.
          - Uite, ştiu că am făcut o greşeală pentru că nu ţi-am spus tot despre mine, dar am vrut să te protejez.
          - De ce anume să mă protejezi? zise în cele din urmă.
          - Te-aş fi pus în pericol. Forţele malefice ar fi venit după tine. Te rog, iartă-mă. Promit c-o să-ţi spun tot de acum încolo.
          - Sper. Şi, totuşi, ce a fost cu toată chestia de la bal şi de azi?
          - Sunt Elementar. Am puteri magice şi pot contra apa. Eu şi cu prietenii mei nu suntem de pe Pământ. Stai..ai aflat de faza de azi?
          - Da..veştile circulă destul de repede.
          - Aha. Păi, am aflat că sunt un fel de bombă, un pericol pentru amicii mei. Există zece elemente, care formează un fel de cristal pur. Din acesta au izvorât toată magia şi se pare că acel cristal se află în mine. Dacă mă enervez el poate absorbi celelalte puteri făcându-mă mai puternic. Grupul s-a destrămat.
          - Wow. Mersi pentru sinceritate şi îmi pare rău pentru cele petrecute. Uhm..te-am iertat, iar acum trebuie să plec. A venit mama după mine. arată spre o maşină neagră din faţa liceului.
          - Ok. Ne vedem mâine?
          - Sigur. Pa!
          - Pa!
          Se pare că lucrurile ajung din nou pe linia de plutire. Totuşi, tre' să fac ceva cu grupul. Îmi pare rău pentru cele întâmplate. Chiar nu mă aşteptam să se întâmple asta. Sper că mâine totul va fi bine.