Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Hibridul

      Imediat după ce am făcut rost de Cheia Muzicii a apărut el, în carne și oase. Zâmbetul său ironic și plin de ură te neliniștea, iar ochii săi băgau spaima în tine. L-am privit cu o oarecare durere în suflet căci în ciuda aparențelor, era totuși copilul meu chiar dacă nu mă așteptam să fie așa înfricoșător. Acum am înțeles de ce elementele opuse nu trebuie să aibă vreun contact.
        Lyra s-a dat un pas în spate, pe chip i se citea frica. El se îndrepta cu pași lenți spre ea parcă înghițind-o din priviri. M-am pus între cei doi privind bestia în ochi. Se uita la mine, iar zâmbetul său se lărgi și mai mult descoperind-ui dinții ascuțiți ca de rechin.
       - Măi, măi, măi. spuse cu un glas răgușit. Se pare că am ajuns la timp pentru o reuniune de familie. Cum ar trebui să-ți zic, mamă sau tată?
       - Nu e nevoie să-mi zici în niciunul fel. Copilul meu nu ar fi niciodată atât de întunecat.
       - Oh, dar eu zic să te mai gândești.
       - Mike, ce vrea să spună? intervine Lina.
       Toți mă priveau curioși așteptând un răspuns. Îi arunc o privire disprețuitoare așa zisului fiu. Nu aveam nicio portiță de scăpare, trebuie să afle adevărul.
        - Mai e un lucru pe care l-am omis despre scopul meu în viața aceasta, despre ce s-a întâmplat pe Tărâmul Umbrelor. Perioada aceea m-a afectat într-un fel, faptul că am stat singur hoinărind prin întuneric mi-a luat puritatea, înlocuind-o cu ură și întuneric. Singura modalitate de a evita transformarea în cea mai rea ființă care a existat vreodată a fost iubirea pentru Jake, dar cu timpul a pălit și sunt foarte aproape de a deveni stăpânul întunericului.
       - Dacă iubirea alungă acest blestem, înseamnă că trebuie să te îndrăgostești din nou. spuse Cassie cu seninătate în glas.
       - Nu! Uită-te în jur, iubirea pălește pe zi ce trece, Val și Chris abia se mai suporta, Ysera și Mewina nu-și mai vorbesc, eu îl resping pe Jake, grupul se destramă puțin câte puțin, totul se năruie încet și nu pot opri asta, nu știu cum.
        - Trebuie să lupți, toți am trecut prin multe, dar am învățat să trecem peste și să mergem mai departe. Mike, tu ne-ai reunit o dată, poți s-o faci și acum. Cred în tine. zise Megan cu toată speranța.
        - Ascult-o Mike, fata știe ce zice. zise hibridul cu acel zâmbet ironic.
        - Știi ce nu înțeleg, cum ai devenit tu întunecat din moment ce te-am conceput înainte de călătoria mea?
        - Mike, tu ai avut întunericul în tine, îți curgea prin sânge în tot acest timp, doar că tu nu știai. Iar când m-ai conceput, întunericul și-a găsit o portiță de scăpare și așa am apărut eu.
        - Păcat că trebuie să dispări!
        - Păcat că nu ști cum să mă faci să dispar.
        - Poate că el nu, dar eu știu cum. intervine Jake cât de serios poate.
        Hibridul a început să râdă haotic.
        - Ah, tu trebui să fi papà. Acum știu de unde am moștenit această atitudine aprigă, dar tot dezamăgit sunt, puteai mai bine de atât. Eu o să mă retrag acum, pe curând dragii mei părinți. dispare printr-un nor cenușiu, lăsându-ne să ne întrebăm unde s-a dus și ce planuri are.
          Toți se uitau puțin îngrijorați la mine. Eu tot nu înțeleg care e menirea mea până la urmă. Am întunericul în vene, dar Elementarul e apa. Lyra mi-a văzut privirea pierdută așa că ne-a invitat la un ceai de levănțică, spune că alungă gândurile rele.
         După vreo trei cești de ceai am putut să ma gândesc și la altceva, cum ar fi, ultima cheie și la felul cum vom reîntregi coroana. Mă uitam în jur, camera în care ne aflam era mai primitoare și mai luminată, pereții de un mov pal se asortau cu canapeaua pe care stăteam și cu cele două fotolii de o parte și de alta a acestuia. Măsuța de cafea era plină cu ceșcuțe de ceai și o vază cu flori. Mă simțeam în largul meu acum, de parcă aș fi fost acasă alături de ai mei, dar după acest gând, am realizat că ei nu mai erau și nu ma puteam întoarce, nu până când Batress și Serpentiah nu vor plăti pentru cele făcute.
         - Mike, cum te simți? vine Lyra lângă mine.
         - Mai bine, dar tot îngrijorat. Îi spun lăsând privirea în jos.
         - Totul va fi bine, tu nu ești un băiat rău. Ai un suflet bun, crede-mă.
         - Și dacă nu e așa, dacă tot ce a spus acel Hibrid e adevărat?
         - Nu te vom părăsi. Îmi ești simpatic și m-ai ajutat mult, drept răsplată o să-ți zic un mic secret.

              Perspectiva Hibrid
         Am ajuns la punctul de întâlnire cu cele două complice ale răului. Veneau și ele dintre copaci, agale pe niște cai din infern. Nu mă prea preocupa discuția lor, tot ce voiam era partea mea de înțelegere să pot pleca o dată de aici.
          - Cum a decurs mica ta paradă? mă întreabă Serpentiah coborând de pe cal și aranjându-și.
          - A fost totul exact cum ai prezis. Am creat confuzie în sufletul lui Mike, exact cum mi-ai cerut.
          - Bun băiat. o zice de parcă aș fi cățelușul ei.
          - Acum partea mea de înțelegere.
          - Toate la timpul lor. Mai ai ceva de făcut și după discutăm despre eliberarea ta.
          - Dar ai promis că după ce-i zgudui gândirea lui Mike pot fi liber. mă răstesc indicnat.
          Cu o mișcare a încheieturii mă amuțește, aruncându-mi o privire disprețuitoare plină de superioritate.
          - Creatură josnică ce ești, niciodată să nu mai ridici glasul în fața mea dacă mai vrei libertatea la o viață normală.
          Nu am mai zis nimic, supunându-mă. Am primit noul ordin după care am plecat.

              Perspectiva Mike
      
         Trecuseră două zile de la apariția așa zisului fiu. M-am închis în dormitor scufundându-mă în tot felul de gânduri care mai de care ciudate. Doar un simplu ciocănit în ușă mă aduce la realitate.
           Deschid încet ușa văzându-l pe Jake, uitasem că e și camera sa. L-am poftit înăuntru.
           - Ceva noutăți despre ultima cheie? încerc să sparg oarecum gheața.
           - Chris a zis că a găsit o pistă, dar avem nevoie și de tine, așa că haide jos.
           În living stăteau toți în jurul măsuței de cafea uitându-se pe hartă. Fără să ma uit și ignorand discuția lor plictisitoare, am arătat cu degetul un loc pe hartă.
            - Aici trebuie să ajungem. Degeaba căutați spre miazănoapte, e clar că nu acolo veți găsi răspunsul fiind cheia luminii. Locul ăsta este cel mai estic punct de pe hartă, acolo soare îți dă impresia că nu apune pentru că se mișcă foarte repede. Plus, pot să simt pulsațiile magiei provenite din cheie.
           - Continui să mă surprinzi mereu. zise Lyra fascinată de darul meu.