Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Selenamirii

        Revelionul a fost un succes. Vacanţa s-a dus şi, ca de obicei, din nou la şcoală. Fiecare a petrecut în felul său, dar nimeni nu a fost ca noi. Trecuseră trei săptămâni de la revelion, mai e puţin şi se termină semestrul. În această perioadă mi-am schimbat părerea despre Sauron. Nu e chiar atât de rău pe cum se zice. El a avut o viaţă tristă şi plină de prieteni falşi.
          Aveam istorie. Muream de plictiseală şi mi se închideau ochii. Noroc că stau în penultima bancă, aici nu mă vede niciun profesor şi pot dormii liniştit. Aţipesc pentru câteva minute în care am un vis aşa ciudat. O grămadă de voci se aud în capul meu, iar totul e nedesluşit. Treceau pe lângă mine umbre care mă strigau pe nume:  "Mike!..Mike!...Eşti atât de întunecat! Când va fi solstiţiul de vară tu te vei revendica, iar atunci vom conduce lumea."  Vocea asta era foarte dubioasă. M-am trezit repede de parcă aș fi avut un coşmar. Ashley se uita la mine ciudat. Ora se terminase de două minute. Mă simţeam imobilizat. Dacă îmi voi pierde controlul? Întrebarea asta mă macină de la un timp.
             - Mike, eşti ok? mă întreabă ea venind la banca mea.
             - Da..cred. Sincer, nu ştiu.
             - Înţeleg prin ce treci. Eu una te admir pentru curaj şi pentru că lupţi în continuare să fie totul bine. Nu ştiu cum o faci, dar îţi iese.
             - Mersi.
             Deodată, tresar făcând-o pe Ashley să se dea un pas în spate. Ochii mei străluceau, iar în jurul corpului apăruse o aură albastră.
              - Mike..ce se întâmplă? zise fata panicată.
              - Mike nu mai e. E rândul meu să-l controlez.
              - Jake, Cassie!! Cineva, sa vină repede aici!!
              În clasă intră Lina cu Sam. Când m-au văzut, Lina leşinase. Sam nu avea nimic. După puţin timp au venit şi restul. La fel ca Lina, au leşinat şi ceilalţi opt Elementari.
             - Ce satan se petrece?! strigă Ysera.
             - Vorbeam cu Mike şi a început să strălucească.
             - Dar ţi-am mai zis că Mike nu e. S-a dus. Acum eu deţim controlul.
             - Ăsta clar nu e Mike pe care îl ştim. spuse Mewina privindu-mă. Pare posedat, iar când ceilalţi nouă au intrat în contact cu el au leşinat. Am citit undeva despre chestia asta. Trebuie să-l ating pe cap.
             - Dar de ce tu? întreabă Hygeia.
             - Pentru că sunt concepută din lumină pe jumătate. Pot să pătrund în amintirile oricărei persoane.
             Mewina se apropie de mine. Nu mă puteam mişca. Cel care mă controla voia să plece, dar ceva împiedica asta. Când mâna ei a atins capul meu, Mewina a putut vedea visul, pe mine cum sunt legat în interior, iar lângă mine stătea acel demon din coşmarurile mele şi ale ei. Legătura dintre mine şi ea s-a rupt când creatura a privit-o în ochi pe fată.
            - Wow! respira greu.
            - Deci? Ai aflat ceva? zise Metis.
            - Demonul acela care a apărut în coşmarurile mele şi ale lui Mike, îl ţine legat. Trebuie să lupte pentru a se elibera, de aceea toţi au leşinat. Are nevoie de toate puterile pentru al "detrona". Şi mai e ceva.. La solstiţiul de vară Mike se va revendica. E obligatoriu să rămână în stare stabilă, altfel îl vom pierde.
            - Minunat. Acum tre' să-l dădăcim. protestează Ysera.
            - Mike, ştiu că mă auzi. Luptă cu demonul. Poţi s-o faci. Crede în tine. Ai la îndemână toate elementele. Foloseşte-le!
            Mewina, vorbea cu mine. O puteam auzi, dar îmi era greu să mă dezleg. Demonul a pus stăpânire pe tot corpul meu.. Stai! Nu poate sa se atingă de lumină. Cristalul e conceput din aşa ceva.
            - Hei, monstrule! îi atrag atenţia în timp ce m-am eliberat.
            - Cum ai scăpat?!
            - I-a ghici. Cristalul acesta pur m-a ajutat. Acum e momentul să pleci definitiv. Nu ştiu cum ai intrat în capul meu, dar vei dispărea odată pentru totdeauna.
            - Ce amuzant eşti. Sunt mai puternic decât tine.
            - Eu nu aş fi prea sigur. Elementa patre demonis verum arteris nove.
            Zece raze colorate s-au contopit într-una singură doborându-l pe demon. Acesta nu s-a lăsat prea uşor.
           - Devra morte solitus. A chemat în ajutor alţi cinci demoni.
           - Perfect! Mai mulţi demoni, de parcă nu era de ajuns unul.
           M-au încolţit. Nu ştiam ce să fac. Eram destul de slăbit. Oare..dacă mă folosesc de puterile celorlalţi, se va întâmpla ceva rău? Merită să încerc.
          Mi-am adunat forţele, concentrându-mă asupra cristalului. La fel ca dăţile trecute, am ridicat sfera în aer. Nouă bile colorate zburau în jurul meu, iar apoi au intrat una câte una în sferă. Tot corpul meu a fost bombardat cu puteri noi. Demonii s-au dat un pas în spate, neştiind ce să facă.
            - Elementaris vortex ibgidus demonis arogarte! mi se schimbase vocea, iar ochii, hainele și părul aveau o culoare alb-strălucitor cu tente de albastru.
            Odată rostite acele cuvinte, cinci săbii au căzut din neant, doborând duplicaţiile. Acum a rămas doar un demon.
            - Asta e pentru ultima dată când îţi zic! Pleacă din capul meu odată pentru totdeauna. Nove arteris solvenda corpus ledejáre.
            Selenamirul a dispărut, părăsindu-mi corpul. A fost prea multă magie, încât am căzut pe jos. Cele nouă "suflete" au ieşit din sferă întorcându-se la prietenii mei.
            A urmat un moment de limişte în clasă. Când mi-am revenit mă durea capul insuportabil de tare. Prietenii mei s-au trezit puţin confuzi, dar au aflat totul după ore.
           În drum spre casă m-am întâlnit cu Josh care îşi cumpăra o cafea de la tonomat.
           - Hei, Josh! Ce mai faci? îi salut puţin timid.
           - Sall! Bine, îmi luam o cafea. Tu? Cum mai eşti? Nu am mai auzit nimic de tine de la revelion.
           - Păi..am avut probleme.
           - Normale sau..
           - Legate de puterile mele. Sunt un mic pericol pentru ceilalţi. am aruncat o privire înspre gaşca mea care se uita la mine şi la Josh.
           - Aa..sincer, sper că nu vei distruge lumea.
           - Stai calm. Am învăţat să-mi controlez emoţiile şi acum totul e bine, deşi aproape în fiecare zi trebuie să mă lupt cu vreo creautră care îmi vrea puterea.
           - O să te ajut.
           - Nu prea ai cu ce.
           - Ba am. Dacă vine vreun demom după tine îi dau o minge în cap de nu va mai ştii cum îl cheamă.
           - Drăguţ din partea ta. chicotesc.
           - Mike, suntem prieteni şi..probabil mai mult de atât. Nu-mi pasă cum eşti, ce puteri ai. Atâta timp cât eşti bine sunt mulţumit.
           - Mersi, Josh. Eşti un tip de treabă. Apropo, ai vrea să vii cu noi?
           - Unde?
           - La mine acasă. Vor fi şi Ashley, Julia şi Sam. Daca ai veni şi tu, atunci grupul ar fi complet.
           - Ok.
           Am mers cu toţii acasă. Jake şi Josh îşi aruncau priviri înţepătoare tot drumul. Asta e, nu mai mă bag. Dacă preferă să fie duşmani, treaba lor.

PS: În media este un selenamir, un demon al viselor.