Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Surprize

              Perspectiva Mewina
        Tot nu-mi vine să cred că şi Jake a dispărut într-un mod misterios. Oare de ce nu pot să mă concentrez? Mereu când o fac, o durere insuportabilă de cap nu-mi dă pace. De două zile încoace citesc şi recitesc acea incantaţie, dar nu-mi dau seama unde am greşit. Eram prea obosită pentru a mai continua cercetările. Pun cartea pe noptiera şi sting veioza.
        Dimineaţa următoare mă trezesc buimacă, iar am avut un coşmar. De data asta l-am visat pe Mike. Era într-o încapere întunecată, striga după ajutor. Din penumbră îşi face apariţia o arătare. Tot ce pot spune despre ea e că avea nişte ochi roşii însetaţi de sânge şi nişte coarne imense. Voiam să-l ajut pe Mike, însă îmi era greu să mă apropiu. Un sunet scos de o lamă îmi dadea fiori. Într-o fracţiune de secundă strigătul de durere a lui Mike îmi răsună în urechi, iar creatura se întoarce către mine, atunci i-am putut vedea chipul. Era el...
           Ysera mă privea panicată. Se pare că am vorbit în somn toată noaptea, plus că eram şi transpirată.
           - Eşti bine? mă întreabă Ysera.
           - Uhm..da..am avut încă un coşmar.
           - Mi-am dat şi eu seama. Toată noaptea îl strigai pe Mike, iar la un moment dat ai început să plângi.
           - Îmi pare rău că nu te-am lasat să te odihneşti.
           - Nu-i nimic. Apropo, azi este o zi specială.
           - Huh?
           - Erai prea ocupată cu cercetările încât ai uitat de ziua ta. La mulţi ani, surioară!!
           - Oh..am uitat complet. Mersi mult. şi o strâng în braţe.
           - Acum..fă-ţi un duş şi după să vii jos în living.
           - Ok..
           Mi-am luat nişte haine şi-am intrat în baie. Am dat drumul la apa caldă. Fiecare strop îmi răsfăţa corpul. Mă aflam într-o stare de relaxare. De mult nu am mai fost atat de fericită. De când a început liceul am dat peste o grămadă de probleme. Măcar azi să i-au o mică pauză.
          Cobor în living unde toţi mă aşteptau cu zâmbetele pe faţă.
           - LA MULTI ANI!! au strigat toţi în cor.
           Au venit să mă îmbrăţişeze, dăruindu-mi fiecare câte un mic cadou. Parcă totul a revenit la normal, până când cineva bate la uşă. Deschid puţin să văd cine e, şi-n faţa mea se afla Erebus.
           - La mulţi ani! spuse acesta cu un zâmbet cool.
           - Mersi. îi zic şi luând cadoul din mâna sa.
           Era o cutiuţă mov în formă de hexagon. Pe capac erau gravate literele M.E. . Deschid cutia, iar în interiorul său se afla un medalion.
           - Erebus..nu trebuia. îi spun privind piatra lănţişorului.
           - Eh..măcar atat să-ţi ofer.
           - Ştii..ai putea să-mi oferi altceva. zâmbesc într-un mod care cred că l-a excitat.
           - Uhm..eşti sigură că vrei asta? Adică, nu că m-aş opune doar că nu vreau să te rănesc. zise el roşu la faţă.
           - Ok..nu-i nimic. puţin dezamăgită mă îndrept către bucătărie.
           Mâna mea este prinsă de a sa, iar fără să-mi dau seama, buzele mele s-au atins de ale sale. Avea niște buze moi şi atât de suculente. Îşi duce o mână pe obrazul meu, accentuând sărutul. Mă muşcă de buza inferioară, făcându-mă să icnesc, iar atunci, fără să mai ezite, a intrat în lăcaşul meu umed. Limba sa îmi explora cavitatea bucală, în timp ce a mea se ferea de a intra într-un dans lung şi pasional. Păcat că nu prea mi-a ieşit planul. Erebus începea să se joace cu limba mea. Picioarele mai aveau puţin şi-mi cedau, dar el parcă ştiuse asta, luându-mă în braţe şi punându-mă la perete. Am decis să nu mă mai impotrivesc. Acel sărut mi-a făcut tot corpul să se aprindă. Chiar în acel moment rupse sărutul.
           - E totul bine? îl întreb încercând să-mi reglez respiraţia.
           - Da..doar că nu credeam c-o să mă laşi să continui.
           - Am zis să-ţi dau o şeansă. Deşi, acum ar trebui să fac o baie rece ca să-mi scadă temperatura.
           - Pot să mă alătur? spuse zâmbind pervers.
           - Uhm..niup..:3
           - Uff.. bagă o faţă de căţeluş abandonat.
           - Aw..arăţi atât de cute! îl mai sărut odată, după mergem la ceilalţi.
           Deschid uşa de la bucătărie, iar toţi au început să cadă pe jos.
           - Really?! Chiar trebuia să mă spionaţi?
           - Uhm...dar nu te..te spio..n.nam. se bâlbâie Lina. Kyle a scăpat ceva pe jos şi a trebuit să-l ajutăm.
           - Ba nu. zise Kyle cu toată sinceritatea.
           - Ba da..bă nu mai ştii când ţi-ai scăpat pierce-ul ?
           - Dar eu nu am pierce.
           Eu şi cu Erebus îi priveam amuzaţi. Lina îşi dădu-se o palmă peste faţă, iar Megan încerca să-i explice cum stă treaba..ca data viitoare să intre în joc.
            - Aa..daa..mi-am pierdut pierce-ul. zise Kyle dupa 5 minute.
            Facepalm..again. Toţi am început să râdem. Kyle ne privea puţin confuz, dar şi-a revenit repede.
            Ne-am aşezat la masă, unde am servit preparatele făcute de Cassie şi de Valentina. Mi-a plăcut foarte mult tarta cu afine..de nota 10. Şi sucul de coacăze a fost bun, deşi au mai adăugat un ingredient pe care nu-l pot identifica.
            - Uhm..Cassie?
            - Da?
            - Ce ai pus în sucul de coacăze?
            - Tot ce scria pe listă. De ce?
            - Simt încă un ingredient şi nu-mi pot da seama ce este.
            - Aa..e doar praf de copt. spuse Vall.
            -... în acel moment am crezut că vărs.
            - De ce ai pus praf de copt? întreabă Adam scuipând tot sucul înapoi în pahar.
            - Nu am ştiu ce este. Era într-o pungă şi am crezut că-i zahar.
            - Facepalm. zise Ysera şi-şi trase una peste frunte.
            - Sowy. :3
            Connor se ridică de la masă, fugind spre baie. Fiecare se simţea rău..Mulţumim mult Vall!!  îmi zic în minte. Totul mergea aşa cum trebuie până când a trebuit să întervină o asemenea problemă. Cred că fiecare a pierdut jumătate de oră în baie.
           Seara a venit destul de repede. Stăteam în bucătărie şi le ajutam pe Cassie şi Lina cu strânsul vaselor.
            - Şi..cum e cu Erebus? mă întreabă Cassie.
            - Deocamdată e bine. E draguţ, sărută bine, plus că e grijuliu cu mine.
            - Ăsta e un lucru bun.
            - Apropo. Cum mai e cu memoria? Adică, mai poţi vedea viitorul? întrebă Lina.
            - Încerc, doar că e destul de greu. Mereu când vreau să aflu ceva nou, nu pot. Mă doare foarte tare capul şi renunţ. Deşi..am coşmaruri în fiecare noapte.
            - Deci tu strigai noaptea trecută. Nu ştiam de unde se aud plânsetele. zise Cassie.
            - Da... îmi pare rău că v-am alarmat cu ţipetele mele, doar că şi voi aţi fi făcut la fel dacă eraţi în locul mei. De când a dispărut Mike, îl visez noapte de noapte. Este ţinut captiv de catre El... şi-l torturează de faţă cu noi toţi, până ajunge să ne omore.
           - Cine este acest "El "? zise Lina aşezând ultima farfurie în dulap.
           - Cel mai malefic demon din univers. Nimeni nu vorbeşte despre existenţa sa. El călătoreşte prin univers aducând haosul. Ne este interzis sa deschidem acest subiect, dar asta rămâne între noi. Cu cât ştie mai puţină lume cu atât mai bine. Acum vreau să mă culc..simt cum durerea de cap revine. Noapte buna!
           - Noapte buna! au zis ele deodată.