Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Balul Roselor

            Perspectiva Ashley
        Trecuseră aproape două luni de când au plecat amicii noștri, noroc cu scutul ridicat căci altfel eram morți. Pe zi ce trece lucrurile se agravează din ce în ce mai rău și nu putem face nimic în această privință, doar să așteptăm să apară o minune, iar minunea a venit în cele dun urmă. O bătaie în ușă îmi atrage atenția. Ceilalți erau în dormitor făcând cine știe ce. Mă ridic de pe canapea mergând încet, bătăile deveneau tot mai agresive. Arunc o privire pe geam văzând că în fața ușii se afla un domn cărunt în costum, cam ciudat pentru că nimeni nu poate întra și nimeni nu poate ieși atâta timp cât protecția e ridicată. Deschid puțin ușa doar pentru a vedea mai bine.
       - Ai de gând să mă lași să intru? spune bărbatul nerăbdător.
       - Scopul acestei vizite? îmi tremură puțin vocea.
       - Vei afla când ma vei lăsa înăuntru. zâmbește puțin.
       Deschid ușa de tot și-l poftesc pe domnul care cercetează cu privirea livingul. Ceilalți au coborât confuzi și puțin speriați de prezența bărbatului. Le fac semn că totul pare a fi ok. Ne așezăm pe canapea uitându-ne unii la alții fără a zice ceva.
        - Și, cine se presupune a fi și de ce ai venit? sparge Alaric gheața.
        - Nu vă faceți griji, am venit cu gânduri de pace. ne asigură prima dată. Am fost trimis de prietenii voștri să vă invit la balul anual din Varda și anume, Balul Roselor unde va avea loc și o mică încoronare a prințesei Mewina cu prințul Mylian...
        - Când va fi și cum vom ajunge acolo? îl întrerupt.
        - Balul are loc în două săptămâni, timp în care trebuie să vă pregătiți și să aduceți cu voi ofrande pentru noii regi. Când timpul s-a terminat voi veni după voi.
        Se ridică și dispare la fel de misterios precum a venit. Am închis ușa verificând să nu fie cineva prin preajmă. O să asist la prima mea încoronare, e un sentiment plăcut, dar și agitant. Stau și mă întreb ce ofrande ar trebui să aducem și ce vom purta.

          ~Flashback~
          Perspectiva Mike
       După ce am adus la suprafață Tărâmul Focului, Rhona se comportă drăguț cu mine, nu mă mai vede ca pe o amenințare..bine, nu 100%, dar totuși, e un progres. Ne-am întors în Varda unde am încercat să readuc la viață orașul, dar necesita prea multă energie și eram extenuant.
Într-o seară, pe când stăteam la povești în fața șemineului, cineva dădea târcoale pe afară. Am amuțit instant când zgomotele se amplificau. M-am ridicat încet, am mers la fereastră și pe geam, în lumina lunii, vedeam o entitate care se mișca haotic pe stradă, se lovea de orice era în calea sa. Kyle începuse să mârâie, iar Ysera era pregătită să atace. Creatura dă buzna înăuntru, căzând pe jos. Mă apropi încet, verificând dacă mai respiră. Părul său lung îi cădea pe fața palidă, făcând vizibile două urechi ascuțite.
      - Mylian! strigă Mewina venind spre noi.
      - Cine? o întreb confuz.
      - E fostul meu, ne-am despărțit acum mult timp, nu credeam că-l voi mai revedea vreodată.
      Am ajutat-o să-l ridice, așezându-l pe scaun. Respira greu și era rănit. Valentina aduce un pahar cu apă și ceva de mâncare. După ce-și revenise, o recunoscuse pe Mewina, luând-o în brațe.
        - Ce s-a întâmplat cu tine? îl întreabă aceasta îngrijorată.
Își drese puțin glasul și începuse:
       - Blestemul aruncat de Batress a ajuns și în regatul meu. Am încercat din răsputeri să-l alungăm, dar a fost în zadar. O mare parte din armată e în carantină, iar cu fiecare clipă care trece, situația se agravează.
       - Cred că vă putem ajuta. îi spun.
       - Singura speranță e ca eu să mă căsătoreasc, deoarece iubirea elfilor poate remedia orice tip de boală. Am căutat prin toate tărâmurile o prințesă elf, dar nu am găsit ceea ce voiam, căci inima mea încă bate pentru tine. o privește pe Mewina îndurerat.
       - Oh, Mylian.. oftează după care îi oferă o îmbrățișare.
       - Știu că am greșit, am fost un nesăbuit, dar de când ne-am despărțit nu am încetat vreodată să mă gândesc la tine. Îmi pare nespus de rău, oare există vreo șansă să mă ierți?
       - Mylian, mereu ai privit în trecut, iar eu în viitor. Suntem elfi opuși, dar chiar și așa, opușii se atrag. Inima mea e înghețată de foarte mult timp și vreau să găsesc pe cineva care s-o încălzească și cred că am găsit. îi zâmbește.
       - Chiar mă ierți? Deci.. îngenunchează în fața sa, luându-i mâine în ale sale... Vrei să fi regina mea?
       Mewina îi zâmbește cu lacrimi în ochi. Dă afirmativ din cap după care se îmbrățișează. Am asistat la prima mea cerere în căsătorie, e un moment drăguț, dar elfii mereu se grăbesc cu acțiunea, așa sunt ei, n-ai ce să le faci. Le-am lăsat spațiu pentru a vorbi mai multe, noi ceilalți, ne-am dus în camera de zi unde discutam despre un nou plan. Jake ajunse puțin mai târziu și se așeză lângă mine, eu mă îndepărtez încet, fără a-i spune ceva.
       - Mai avem nevoie doar de trei chei pentru a o aduce înapoi pe prințesa Melinda. Mike, tu vei fi cel care va face ritualul. spuse Rhona cu seriozitate. Pentru asta ai nevoie de putere maximă, ceea ce înseamnă că niciunul dintre voi nu-și va folosi puterile.
      - Înțeles șefa. îi spun cu un mic zâmbet.
      Zâmbește și ea, ceea ce mă face să mă simt comfortabil în preajma sa. În ultima vreme mă înțeleg bine cu Rhona, ba chiar am învățat niște mișcări de lupta și cum să-ți alimentezi furia, căci focul se naște din așa ceva.
       Imediat după ce am terminat de pus la punct planul, cei doi elfi ni se alătură, chicotind și povestind tot felul de lucruri.
       În dimineața următoare am pornit la drum spre regatul lui Mylian. Nu am întâmpinat probleme pe parcursul drumului, ajungând repede. Am fost întâmpinați de zâmbete și aplauze. Foarte primitori elfii sudici, dar și nestatornici. Lucrau mereu, până și cei mici dădeau o mână de ajutor. La castel era mai liniște. Mylian ne-a dus în sala tronului unde se afla mama sa.
       - Mama, mi-am găsit sufletul pereche. spuse el cu o plecăciune. E Mewina Lightwood, prințesa elf din nordul Bereliandului.
      - Majestate. se apleacă și Mewina.
      - Sunt atât de mândră fiule. Știam că, până la urmă, Mewina va fi aleasa. Dar am o întrebare, ei cine sunt? arată spre noi.
     - Suntem Elementarii, la oridinele dumneavoastră, majestate. ne aplecăm toți.
     - A da, cei zece Elementarii, am auzit de voi. Eu ar trebui să mă plec în fața voastră, dar n-am s-o fac căci mă mișc greu în rochiile astea pompoase.
      - E ok, nu trebuie.
      - Mylian, Balul Roselor, nu uita. îi spune cu seriozitate.
      - Știu mamă, pregătirile sunt pe final.
      - Uhm, mă scuzați, alteță, dar ce e Balul Roselor? întreabă Cassie curioasă.
     - Este o sărbătoare tradițională a elfilor. O dată pe an înfloresc bobocii de trandafir, iar parfumul lor se împrăștie peste Câmpia Terrei făcând ca natura să renască. Însă, ca bobocii să se deschidă, regii și reginele elfilor trebuie să facă dansul primăverii. Asta e ultima noastră speranță, dacă dăm greș, vom fi pierduți pe veci.
      - V-am putea ajuta noi. îi spun cu seninătate în glas.
      - Apreciez generozitatea, dar asta ține de noi, elfii.
     Am părăsit sala tronului în liniște. Mylian ne-a făcut turul castelui, arătându-ne unde vom dormi. Peste două zile întreg castelul va fi plin de persoane importante, decorațiuni, iar muzica va răsuna pretutindeni.
          Ziua următoare am fost duși de Mylian în sala costumelor unde a trebuit sa probam fiecare câte un costum. Al meu era simplu, cu o floare albastră agățată la piept. Ma priveam în oglindă, aranjându-mă puțin. "Mike, nu uita de căutare." Creatorul îmi amintește asta de fiecare dată când deviez de la călătorie.
         - Arăți uimitor! se aude vocea lui Jake din spatele meu, care venea către mine.
         - Mersi, și tu la fel. mă întorc spre el.
         - Ce nebunie, huh? Toată lumea e agitată, nimeni nu se mai gândește la cei din jur pentru moment.
         - La ce te referi?
         - Nimic important. Voiam doar să-ți zic că îmi lipsești.
         - Jake, sentimentele mele au fost închise. Nu mai vreau să risc, plus, îți amintești ce a zis Sauron..
         - De acel necromant. Știu.. Dar eu tot cred că a făcut-o doar ca să ne despartă.
         - Eu nu-s de aceeași părere. îi zic scurt.
         - Dar.. Mike.
         - Jake, mâine e o zi mare, iar după asta trebuie să terminăm călătoria. Când totul va fi așa cum trebui să fie, voi începe să-mi caut copilul. Știu, sună ciudat, dar este adevărat.
          Nu ne-am mai zis nimic în acea zi. Totul se întoarce cu sus-n jos. Abia aștept să se termine odată pentru totdeauna. Tot în această zi au sosit și prietenii noștri pe care i-am lăsat să păzească casa. Ne-am bucurat cu toții să-i revedem, ba chiar am aflat de Alaric și viețile anterioare ale celorlalți. Mereu am simțit ceva ieșit din comun la ei, dar nu-mi puteam da seama.
           ~End flashback~
       Ziua nunții sosise, toți eram fericiți pentru cei doi. Ne aflam în gradina din spatele castelului care era plina cu trandafiri roz și albi. În față se afla mama lui Mylian care-i va cununa, lângă aceasta era fiul ei care aștepta, iar de-o parte și de alta erau prezenți rudele și prietenii acestora. Noi stăteam pe primul rând, pregătiți de intrarea Mewinei. Când porțile grădinii se deschiseră, trompetele au început să răsune, păsările și-au luat zborul, animalele se aplecau în fața ei, iar noi ceilalți ne-am ridicat în picioare, aplaudând. Când ajunse la altar muzica se oprise, iar regina începuse să vorbească:
         - Mewina Lightwood, îl iei ca soț pe Mylian Rosetti și juri că-l vei iubi la bine și la greu?
         - Da. spuse ea sigură pe sine.
         - Mylian Rosetti, o iei ca soție pe Mewina Lightwood și juri c-o vei iubi la bine și la greu?
         - Da.
         - Poți săruta mireasa.
         Cei doi au pecetluit cununia cu sărutul sacru. Balul era în sala Trandafirilor, unde se afla bobocul, de mărimi mari, ce trebuia să înflorească. Pe margini se aflau mesele ce formau un C, frumos decorate cu ornamente florale, iar în mijloc stătea regina, care făcuse liniște pentru a fi auzită.
          - Dragi invitați, sunt încântată că ați venit în număr cât mai mare pentru această zi specială. După cum bine știți, bobocul de trandafir ne dă șansa de a ne prelungi existența, așa că, îi chem în față pe noii descendenți ai tronului.
          Cei doi s-au dus în față lângă boboc, muzica a început încet timp în care cei doi s au prins de mâini, valsând armonios. Se mișcau cu grație, concentrați pe ceea ce trebuie să facă. Bobocul se desfăcea încetișor, ritmat, împrăștiindu-și parfumul. Un val rozaliu ne înconjură, trecând prin zidurile castelului aducând la viață fiecare floare din regat. Ceea ce m-a surprins a fost sa văd că în mijlocul trandafirului se afla o cheie aurie. Mewina observase și ea cheia, dar nu se putea opri încă, căci trandafirul nu se oprise din a se deschide.
        - Mylian, ce-i cu cheia din vârf? îl întreabă în șoaptă.
        - Cheia Iubirii, conferă energie bobocului de trandafir pentru a se dezvolta și a-și răspândi parfumul pretutindeni. Dacă va dispărea, trandafirul se va ofili, iar castelul va cădea bucată cu bucată.
          După bal, ne-am retras în gradina din spate discutând despre legătura dintre cheie si boboc. Mylian ne-ar fi dat-o cu cea mai mare plăcere, dar fără ea sunt pierduți.
          - Trebuie să mai existe o cale. spune Chris ușor revoltat.
          - Mike, ai vreo idee? mă întreabă Lina.
          - Cred că aș putea duplica cheia în așa fel încât să-și păstreze proprietățile, dar va necesita multa energie pentru asta..
          - Hai să încercăm. spuse Chris în timp ce se ridică de pe băncuță.
          Ne-am furișat în sala unde a avut loc balul, trandafirul arunca raze rozalii pe pereții din marmură. Cheița de aur levita încet deasupra sa, sclipind de fiecare dată când intra în contact cu una dintre acele raze. Odată ce am luat cheița, duplicatul nu a putut să-i țină locul, iar un val ne-a împins pe toți înapoi. Trandafirul se ofilea, lăsându-și fiecare petală să cadă lin pe podea până când nu mai era nimic din el.
          Ușile de la intrare s-au deschis dintr-o dată navalind soldații împreună cu regina.
          - Închideți-i! poruncește aceasta arătându-ne cu degetul.
          - Mama, stai. intervine Mylian. Trebuie să ia cheia, e misiunea lor.
          - Trădată chiar de propriul fiu. spuse cu durere în suflet. Nu vreau să aud nimic, luați-l!
          Și uite așa am petrecut o noapte în celulă.
          - Mă simt ca pe vremuri. spuse Val tristă. Ne-am întors de unde am plecat.
          - Vom ieși de aici Val, îți promit. Spuse Chris care o luase în brațe.
          I-am privit pe cei doi în tăcere, până când o durere ca a unui cuțit mi-a atins inima. Nu înțelegeam de ce ma doare și nici nu înțelegeam dragostea lor. Mă simțeam gol pe interior.
         - Mike, ești ok? mă întreabă Lina îngrijorată.
         Îi răspund afirmativ fără a spune ceva. M-am retras într-un colț meditând, încercând să găsesc și celelalte două chei. Simțeam o vibrație ușoară venită dinspre sud dupa care îi văd chipul Lyrei. Deschis ochii repede, ridicându-mă de pe jos.
          - Mike.. spuse Jake șocat de felul cum am izbucnit așa.
          M-am apropiat de gratiile celulei analizând-o după aceea am expulzat-o. Toți s-au ridicat mirați uitându-se la mine fără a zice nimic.
         - Ce? mă întorc spre ei.
         - Cum ai făcut asta? întreabă Mylian curios. Celulele sunt antimagie.
         - Am talentele mele, ce pot să zic.
         Am evadat cu toții, ieșind din castel printr-un tunel ascuns pe care ni l-a arătat Mylian.
         - Încotro? zise Megan cu mâinile în sân.
         - Orașul Calden. le spun scurt.