Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Nota lipsă

        Am urmat același traseu ca și acum un an. Orașul Calden a rămas neschimbat, poate doar puțin pustiu. Ferestrele și ușile erau blocate cu scânduri pe care oamenii le-au atașat după ce Batress a răspândit boala.
        Conacul Lyrei era într-o stare deplorabilă, de parcă familia care stătea aici a murit acum zeci de ani. Am urcat treptele de la intrare care odinioară erau vopsite în alb, am bătut la ușa din lemn masiv cu un leu pe ea. Aceasta s-a deschis, scârțâind încet ca o vioara dezacordată. Mă simțeam ca într-un film de groază, înconjurat de lucruri sinistre pline de mister. În prag apare Lyra, părul ei negru și lung îi acoperea fața albă. Purta o rochie vișinie ca acelea de bal, lăsându-i umerii la vedere, iar la gât avea un lanț cu cheia sol.
        Își ridică capul ațintindu-ne cu ochii ei de un violet aprins. Se apropie de mine zâmbind, după care mă îmbrățișează cald. Puțin nesigur și surprins de gestul ei, am luat-o, la rândul meu, în brațe.
       - Cât mă bucur să te văd. spuse cu un zâmbet pe față. Întrați!
      Chiar dacă pe exterior conacul arăta deplorabil, interiorul era de zece ori mai luxuriant, cu mobila scumpă, lumini în candelabre, pereții frumos decorați cu tablouri, covoare persane. Am ieșit din filmul horror și am intrat într-un film cu regi și regine. Ne-am așezat cu toții în camera de zi, unde se afla un șemineu mare din marmura, focul ardea deja, deasupra sa un tablou mare cu toți membrii familiei. În fața șemineului se gasea pe mijloc o masa lunga, frumos decorata cu farfurii, pahare si tacamuri scumpe, iar scaunele erau din lemn frumos lacuit cu model floral.
       - Luați loc! spuse Lyra pe un ton calm și încet.
       - Cred ca știi de ce suntem aici? îi spun direct.
       - Știu prea bine, dar din păcate nu sunt în stare să vă ajut.
       - De ce? S-a întâmplat ceva anume?
       - Nu, doar că există o legendă. Fondatorul conacului a fost stră-stră-stră-stră bunicul meu, arată spre tabloul de pe perete, un bătrânel cu chelie și mustață stufoasă îmbrăcat decent, el a construit casa cu puterea muzicii, dar niciodată nu a putut termina melodia, de aceea arată pe dinafară dezastruos, secole la rând fiecare membru a încercat să găsească ultima notă din partitură care să întregească puzzle-ul, până și eu am încercat, dar niciunul nu a izbutit. Mă gândeam, poate m-ai putea ajuta, având toată puterea și energia necesară.
       - O să încerc, promit.
      Toată lumea s-a retras în câte un dormitor de la etaj, eu cu Lyra însă am mai stat sa clarificăm câteva lucruri. Stăteam la aceeasi masă, chipurile ne erau luminate de lumânările imediat aprinse după stingerea focului din șemineu.
       - Mike, poate nu e cel mai bun moment, dar acum două zile am fost vizitată de un fel de entitate, la început credeam că ești tu, dar ceva din el era negru, plin de ură. Avea o privire pierdută, ochii lui gri strălucitor mi s-au imprimat în memorie de parcă oricând aș închide ochii e și el acolo. Avea un păr castaniu închis, iar pielea palidă m-a făcut să cred ca era anemic. Avea o cămașă neagră descheiată la gât pentru a lăsa la vedere cicatricea dintre clavicule.
        - Și ce voia de la tine? o întreab în șoaptă.
        - Te căuta. N-am știut ce să-i zic, iar el a insistat mai mult, apropiindu-se de mine. Mă simțeam încolțită așa că mi-am folosit talismanul pentru a arunca o vrajă de protecție asupra mea și asupra conacului. De atunci nu l-am maj văzut, dar oarecum îi pot simți prezența, stau închisă în casă pe întuneric, de teamă să nu vină iar. au început să-i curgă lacrimi care se rostogoleau pe obrajii ei palizi.
        - O să aflu cine este, doar lasă-mi puțin timp de meditare.
       Ne-am dus și noi la culcare, Lyra nu a mai zis nimic în acea noapte, adormind cu frică. Eu m-am pus langa Jake care se făcea ca doarme.
       - E totul ok? mă întreabă acesta imediat după ce pun capul pe pernă.
       - Nu chiar. Lyra mi-a spus că a fost vizitată de o entitate care semăna cu mine, dar era orbit de întuneric, a mai zis ceva de o cicatrice în zona dintre clavicule.
       - Nu ai nicio idee despre cine ar fi vorba, nu?
       - Cred că am una... zic gândindu-mă profund. Mai știi când am dat peste Sauron la bâlci, el a menționat ceva despre un hibrid creat de noi, ca un fel de copil.
       - Doar nu crezi că el ar fi..
       - Nu am alte bănuieli, nu l-am văzut niciodată pe "copilul" nostru.
       După cinci ore de somn, în care am avut un vis despre așa zisul fiu, ne-am adunat în fața conacului. Lyra pregătise deja locul.
        - Mike ești pregătit? mă întreabă cu un mic zâmbet.
        - Mereu sunt. Ce am de făcut?
        - Stai în mijloc și trebuie să rostești acest vers, restul vine de la sine.
        Zis și făcut, toți ceilalți stăteau deoparte, privind în liniște miracolul, dar ceva nu e bine... Dupa o secundă mi-am adus aminte că trebuie eu să găsesc nota lipsă. Am căutat în adâncul sufletului meu un răspuns. Am ajuns din nou în acel vid negru, însă nu eram singur de data asta, o femeie îmbrăcată într-o robă purpurie stătea lângă mine privind negura din jurul nostru de parcă era într-o transă. Am vrut să pun mâna pe umărul ei, însă se întoarce la mine zâmbind.
       - Mike, te așteptam de atâta timp! spune cu entuziasm.
       - Uhm, ne cunoaștem?
       - Sunt o bună prietenă de-a tatălui tău, poate ai mai auzit de Apolla, Elementarul Muzicii.
       - Dar nu trebuia să fii cu Eleanora?
      - Așa este, însă tu ne poți controla pe toți, iar eu sunt aici pentru că ai nevoie de ajutor. Nota aceasta lipsă, nu doar ca va reîntregi conacul, va face ca muzica să răsune în tot universul până și-n Erydanus încălzind sufletul gardienilor.
        - Vrei să spui că, acest cântec îi va elibera pe gardieni?
        - Doar pe jumătate, cealaltă jumătate se află în puterea cheilor pe care le căutați.
        - Și care e nota lipsă?
        - Si bemol în gama re major. Încearcă și vei vedea cu ochii tăi. îmi zâmbește după care dispare în întuneric.
        Apar iar în fața conacului, alături de ceilalți care așteaptau să fac ceva. Am urmat sfatul Apollei și totul a decurs exact cum a spus ea. Lyra era fascinată de acest sunet de vis, drept răsplată ne-a înmânat Cheia Muzicii. Totul era perfect, până când a apărut el...