Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Întoarcerea-partea 2

Trecuse o lună de când am dat greş în încercarea noastră de a-i salva pe Mike şi Jake. Ne este atât de dor de ei. Nimeni nu s-a atins de camera lor..totul a rămas exact aşa cum era.
Mă aflam pe balcon, sorbeam din cafeaua mea cu lapte în timp ce priveam melancolică cerul. Noapte de noapte mă trezeam din cauza acelui coşmar. Parcă acei ochi roşii şi fără suflet mă aţinteau dintr-un loc întunecat şi misterios. Un fior mi se prelinse pe şirea spinării. Deodată două mâini mă cuprind într-o îmbrăţişare. Mi-am întors capul, văzându-i zâmbetul dulce al lui Erebus.
- Neaţa! îmi spune sărutându-mă pe obraz.
- Neaţa!
- Cum te simţi?
- Mai bine. Scuze dacă nu te-am lăsat să dormi.
- Nu face nimic. Oricum, sunt obişnuit să stau treaz cu orele. Pentru mine, noapte este ca ziua.
- Mi-am cam dat seama.
- Vrei să luăm micul dejun?
Dau afirmativ din cap. Intram în cameră, unde îmi las halatul şi coborâm în bucătărie. Majoritatea se delectau cu pâine prăjită unsă cu margarină şi gem de prune..mmm.. Ne servim şi noi din acea gustare.
Îi priveam pe toţi, niciunul nu dădea vreu semn de viaţă. Erau ca nişte zombie care în loc să mănânce carne de om, mâncau gem cu pâine. Cassie se pare că citea ceva dintr-o carte veche.
- Ce citeşti? o întreb curioasă.
- Caut o vrajă pentru combaterea ciumei.
- Ciumă? De ce ai căuta asta?
- Nu ştiai? Am primit o înştiinţare cu privire la răspândirea unei molime în întreg Ţinutul Nordic.
- Cine a făcut asta?
- Nu se ştie. Ce-i cert e că boala se răspândeşte foarte repede, deplasându-se către sud.
- Oh nu! Trebuie să-i ajutăm pe bieţii locuitori.
- Asta încerc să fac, dar nu găsesc absolut nimic. Plus că nu ştiu nici cauza apariţiei ciumei.
- O să rezolvăm asta cumva, dar mai importan este să-i aducem înapoi pe Mike şi Jake.
- Da mă..azi e lună plină, am uitat. zise Lina care închise frigiderul.
Ne-am ridicat toţi de la masă. Nu ştiu de ce, dar am un sentiment ciudat în legătură cu molima asta. Îmi amintesc că exista doar o singură persoană care putea să răspândească orice tip de boală, aceasta era Batress, o vrăjitoare din ultima generaţie a sabatului Tryn. Nu s-a mai auzit nimic de ele de când s-a terminat războiul dintre elfi şi troli. Se spune că acestea l-ar fi tradat pe regele elfilor, iar acesta, de furie le-a exilat pe Tărâmul Tăcerii, de unde nu mai aveau posibilitatea de a se întoarce, bineînteles, doar cu acordul celui care le-a alungat, însă acesta a murit în urmă cu un mileniu. Toţi spuneau că odată la o sută de ani, în padurea de la apus se zăreau focuri aprinse şi mici corturi, dar acestea dispareau când prima rază a dimineţii atingea piscul muntelui.
Clik..clik!!( Chris pocneşte din degete)
Clipesc puţin şi-l văd în faţa mea pe Chirs.
- Eşti bine?
- Aa..da. De ce nu aş fi?
- Păi priveai în gol timp de zece minute.
- Sunt bine.
M-am dus în faţa bibliotecii căutând o carte despre sabatul Tryn. Ciudat..lipseşte o carte. Doar că nimeni nu luase nimic de aici, în afară de Cassie care caută disperată acel leac.
Mă las purtată de suflet. Acesta mereu m-a ajutat când voiam să caut ceva sau să văd locuri aflate la distanţă foarte mare faţă de mine. Închid ochii deconectându-mă de la tot ce mă înconjoară. Îmi apare o imagine neclară, în ceaţă. Un râset cutremurător îmi străpunge urechile. Totul prinde contur, iar acum pot să văd de la cine venea acel râset, care mai degrabă era un urlet ascuţit. Vrăjitoarele sabatului Tryn s-au întors şi-şi aveau tabăra în pădurea din vest..fix de asta mă temeam. Viziunea dispăruse odată cu concentrarea mea.
Respir greu, sprijinindu-mă de un scaun.
- Mewina, ce s-a întâmplat? mă întreabă Chris.
Încerc să-i explic, dar limba mi se împleticeşte în gură şi scot doar nişte scâncete.
- Sa..ss..saba..ttu.. Tr..ry.n. îi spun parcă sufocându-mă.
- Doar nu te referi la acel sabat? Te rog spune-mi că nu e ăla.
Dau afirmativ din cap.
- Oh..dacă chiar s-au întors înseamnă că au un motiv. Nu au trecut încă o sută de ani de la ultima lor apariţie.
- Ştiu, doar că nu înţeleg de ce? Plus că lipseste o carte din bibliotecă, iar Cassie e singura care a avut acces acolo şi ea are doar o carte de leacuri vrăjitoreşti.
- Crezi că acele vrăjitoare au putut să ajungă pe Pământ?
- Orice e posibil. De când l-am învins pe Sauron lucrurile parcă au luat o mică întorsătură. Adică, codrii apusului fumegau la răsăritul soarelui, munţii sudici şi-au schimbat poziţia, peştii înoată în amonte, dragonii au turbat, iar elfii pădurii au migrat spre sud şi să nu uităm de insulele Byldus care s-au unit din nou, iar acest fenomen nu a mai fost posibil de când Mefisto domnea peste Tărâmul umbrelor.
- Stai! Vrei să spui că Mefisto a ajuns iar la tron? Da' nu era mort?
- Asta zic. Batress s-a reapucat iar de magie neagră, de data asta a devenit cu mult mai puternică. Trebuie s-o oprim cu orice preţ şi ca să reuşim avem nevoie de Mike şi Jake.
- Că bine zici. Apropo, cât e ceasul?
- 20:34. îi spun uitându-mă la ceas.
- Luna e pe cer. Merg să-i adun pe ceilalţi, tu pregăteşte locul.
- Ok.
Am aşezat cele două nestemate pe piatra din faţa stejarului, am marcat locul cu simbolurile apei şi ale focului, iar praful era numai bun de turnat în jurul celor opt Elementari. Chris i-a adus chiar la fix. Ca şi data trecută, s-au aşezat în jurul pietrei în formă de cerc. Eu am împrăştiat îngredientul secret înconjurându-i.
Ei s-au luat de mâini aţintindu-şi privirea asupra lunii. O adiere uşoară făcu ca frunzele uscate ale stejarului să se desprindă şi să plutească lin în voia vântului.
Noi ceilalţi stăteam de-o parte privindu-i în linişte. Nestematele lor au început să strălucească, îndemnându-le şi pe celelalte două să facă exact la fel. Totul era atât de frumos! Fiecare rază colorată îţi trezea fiecare emoţie, făcându-te mai încrezător şi mai puternic, aducându-ţi bucurie şi alinare.
- Ynülàn trangárdia merriø.Màna våíratto ferum ÿhdiatis.Seraal mehorá ytrum ledó. Heqmert belasola morté novia temporya veldïum! au rostit cei opt în cor.
Vântul se înteţise, iar praful se ridica formând un vârtej. Cele zece raze ale talismanelor s-au contopit cu lumina lunii formând un văl multicolor în jurul cercului. O vibraţie uşoară venită din partea pământului ne atrase atenţia. Particulele de lumină se risipiră încet.
În faţa noastră stăteau zece persoane. Nici nu i-am recunoscut pe Mike şi Jake. Timpul petrecut în lumea umbrelor le-a luat din putere şi totodată din fericire.
- Mike, Jake!! strigă Ysera încântată, luându-i în braţe.
Toţi ne-am îmbrăţişat, dar a trebuit să strice Kyle momentul.

Perspectiva lui Mike
A trecut ceva de când nu am mai putut atinge tot ceea ce mă înconjoară. Mă simţeam liber, dar totodată şi gol. Stomacul a început să mă doară, vederea mi se înceţoşa şi îmi cedau picioarele. În toată îmbulzeala cad pe jos fără a mă clinti. Toţi s-au adunat în jurul meu zgâlţâindu-mă sau chiar dându-mi palme uşoare.
Nu după mult timp mă trezesc la mine în cameră, în pijama şi bine învelit. Pe uşă intră Jake cu Mewina.
- Cum te simţi? mă întreabă Mewina în timp ce-mi verifica termometrul.
- Sunt bine, doar puţin ameţit.
- Asta-i bine, plus că nu ai nici temperatură.
- Doamne, cât me-a lipsit locul ăsta! zise Jake admirând dormitorul.
- Mike, trebuie să-ţi spun ceva important. Cât timp ai fost plecat s-au întâmplat multe lucruri.
- Ştiu deja totul. Noi nu am dispărut de tot. Am fost mereu lângă voi, doar că am stat în umbră, ca nişte spirite singure, uitate într-o lume fără culoare şi bucurie.
- Deci.. ştiţi despre tribul Tryn şi despre molima care îi asupreşte pe toţi?
- Da. Nu e ca şi cum ne aflam în cameră când aţi aflat acest lucru, plus că am văzut cine a luat cartea de magie neagră.
- Presupunerile mele au fost corecte. Batress este vinovată pentru tot ce se întâmplă.
- Exact.
- Dar cum a ajuns aici?
- Păi..şi eu m-am întrebat acelaşi lucru. Cred că a găsit un loc unde bariera dintre cele doua lumi este foarte subţire. Însă ceea ce nu înţeleg este..cum de ştiuse unde se află cartea.
- Prea multe întrebări. zise Jake oftând. Eu zic să mergem la culcare şi vedem noi mâine.
- Băieţi! Mâine avem şcoală, aşa că pregătiţivă. ne anunţă Mewina care venea în urma noastră.