Elementarii si Cheile din Erydanus- Vol 2

Casa de discuri

         În următoarea zi am mers la şcoală ca de obicei, nimic nou. Până la ora prânzului, când am mers la cantină.
         - Uhm..ce avem azi în meniu? întreb eu luând o tavă.
         - Azi cred că avem cartofi prăjiţi cu şniţel şi salată. răspunde Megan care se uita pe panoul cu meniuri.
         Ne-am dus la bufet şi Petra, doamna de la cantină ne-a pus în farfuri porţiile, dându-ne şi o cutiuţă de suc. Am găsit un loc aproape de geam...ador să stau la geam, vezi multe lucruri interesante. Lângă noi s-au aşezat Jake şi Lina, iar la masa de lângă noi s-au aşezat ceilalţi. Cam după 10 minute vine un grup de elevi, cei mai populari şi cei mai aroganţi.
         - Ah...uite cine e aici?! zise Samantha. Ciudaţii liceului.
         - Am auzit că ei s-au născut sub semnul lui Satana. zise amica sa, Rebeka.
         - Eu nu cred c-o să reziste prea mult aici...uite ce moacă au. spuse Duncan, căpitanul echipei de fotbal.
         - Da...urâţi ca din cur scoşi...râse Josh.
         Şi au început toţi să râdă. Nu-mi plăcea această situaţie aşa că am ripostat.
         - Lăsa-ţii în pace! mă răstesc eu la ei.
         - Aw...ce drăguţ. Le iei apărarea. Pff...patetici. zise Sam.
         - Cei care sunt patetici aici sunteţi voi pentru că vă  luaţi de cei mai mici în loc să vă luaţi de cei de seama voastră. zise Jake încruntat...mai că explodează de nervi.
          - Mai uşor păpuşel. Ce-ar fi dacă tu te-ai duce la iubiţelul tău şi să-ţi ţi gura închisă! se răsteşte Josh, stând foarte aproape de faţa lui Jake.
           - Gata! Până aici. Tu nu te iei de Mike al meu.
           Se înfuriase. Scotea aburi pe nas, la propriu.
            - Să te văd de ce eşti în stare, vierme! Şi-l împinge pe Jake.
            Acesta mârâia înfundat. Ochii i s-au înroşit. În pupila sa se putea vedea cum o mică flacără îşi face apariţia. În sala de mese se făcuse foarte cald. Toţi transpiram. Josh se dădu-se un pas în spate de teamă. Rămase cu gura căscată. Jake era prea furios. În mâna sa se materializă o bilă de foc, iar acesta o aruncase în dreptul lui Josh.
         - Hai să jucăm raţele şi vânătorii! zise Jake cu un zâmbet.
         Mai aruncase câteva bile în direcţia băiatului. Noroc că era bun la ferit.
          - Jake, potoleşte-te!! strig la el.
          - Şi-a bătut joc de tine. M-am săturat să-mi zică lumea că sunt un ciudat.
          - Nu mă face să te sting.
          - Doar încearcă.
          Am îndreptat mâna stângă spre el aruncând un jet puternic de apă. Ce? Nu l-am stins! Am mai încercat să-l opresc cu câteva jeturi, dar nimic..wtf?! De ce nu merge?
          - Nu mai încerca să mă stingi, că nu vei reuşi. N-o mai poţi face.
          - Jake. Te rog. Opreşte-te! Uită-te la ce ai cauzat în jurul tău.
          Se opreşte puţin. Privea sala de mese pe alocuri arsă, iar elevii speriaţi după mese. A urmat o mică pauză, până când şi-a dat seama ce făcuse. Ochii au revenit la culoarea iniţială, iar aburii au dispărut.
           - Îmi pare rău. Uf..sunt un idiot, o ameninţare.
           - Nu e aşa. îi spun eu luându-l în braţe şi plasându-i un mic pupic pe obraz.
           Nu am mai ţinut cont de cei din încăpere şi într-un final l-am sărutat.
           - Ciudaţilor! îi aud vocea dezgustată a lui Josh.
           - O mai taci, imbecilule. îi spun întorcându-mă spre el. Te crezi şmecher, dar când colo eşti doar un fals, un prefăcut şi un insensibil. Tu nu meriţi să trăieşti printre noi...tu şi restul ca tine. Voi sunteţi cei dezgustători.
           - Nu mi-e frică de tine.
           - Nu zău. intervine Val. Păi atunci cum îţi explici pata de pe pantalonii tăi. arată ea spre zona intimă a băiatului.
           Toată lumea a început să râdă. Îl batjocoreau şi-l arătau cu degetul. Până şi amicii săi au început să râdă. De ruşine nu a mai zis nimic fugind din încăpere, cred că plângând. După asta...o linişte se aşternuse peste noi. Nimeni nu mişca. Într-un final îmi fac curaj şi zic:
           - Uhm...ne scuzaţi pentru acest incident. O să reparăm noi tot.
           Tăcere. Toţi mă priveau fix în ochi. I-am adunat pe ceilalţi încercând să facem cumva să aranjăm totul aşa cum era până nu înrăutăţeam situaţia. Noi, cei zece Elementari am format un cerc ţinându-ne de mâini. Un curent de aer cald ne învălui pe toţi. Neoanele au început să pâlpâie, iar sala se zguduia puţin. Muritorii nu aveau altceva mai bun de făcut decât să se panicheze sau să facă poze. Am închins ochii concentrându-ne puterile asupra locului. Un val de lumină a înconjurat întreaga sală, aducând totul la normal. În momentul în care am terminat o voce feminină zice:
          - Deci...voi puteţi face şi lucruri bune? întreabă Sam.
          - Da. Nu suntem răi. Noi facem doar bine...mai puţin când ne înfuriem, atunci se întâmplă chestii de genul acesta, adică haos. Nu vrem să fim diferiţi, niciodată n-am vrut, dar ăsta e destinul..nu i te poţi împotrivi, oricât de mult ai vrea.
           - Uhm..da..cam aşa. Vreau să spum că-mi pare rău că ne-am luat de voi. Scuze. zise ea cu privirea în jos.
           - E ok. Vă iertăm, doar cu condiţia să nu vă mai luaţi de noi sau de altcineva.
           - S-a făcut.
           Ne-am continuat prânzul în linişte, iar după am mers la ultimele trei ore. La finalul cursurilor Chris şi-a adus aminte de omul acela de aseară. Plus că am zis că azi o să-l sunăm deci...aşa am făcut. Am plecat de la şcoală direct la studiolul de înregistrări.
           La intrare, o domnişoară foarte drăgută ne-a întâmpinat.
           - Bună dragilor! Eu mă numesc Jasmine, sunt secretara domnului Lucas. Dânsul întârzie puţin aşa că veniţi cu mine.
           Am urmat-o pe femeie până la etaj, unde se afla o sală mare...cred că de şedinţă. Aşa părea, deoarece avea o masă lungă şi pe alocuri scaune. Ne-am aşezat pe câte un scaun şi am aşteptat în linişte. O altă doamnă a venit cu o tavă cu sucuri, servindu-ne pe fiecare. După 15 minute a sosit şi domnul Lucas, de data asta era îmbrăcat mai formal.
          - Bună ziua, copii! ne salută acesta aşezându-se în capul mesei.
          - Bună ziua!
          - Mă bucur că aţi acceptat să veniţi aici. Pentru început aş vrea să ştiu câte ceva despre voi. Cum vă cheamă? Câţi ani aveţi? chestii de bază. Hai să începem de la tine. şi arată spre Connor.
           Fiecare ne-am prezentat. A durat ceva ca să fiu sincer...adică când a ajuns la Kyle acesta a început să-şi zică toată viaţa, de când s-a născut şi până în prezent. Megan la călcat pe picior de fiecare dată când acesta începea să zică despre vârcolaci şi cealaltă lume.
         - Bun..acum aş vrea să vă aud vocile. Uitaţi, acolo este o mica şcenă amenajată, iar pe măsuţa de lângă găsiţi microfoane.
          Ne-am dus acolo, am luat microfoanele şi am început să cântăm melodia Like me. La final, domnul a început să ne aplaude, felicitându-ne.
          - Bravo copii. Mi-a plăcut mult. Aveţi talent. Deci..ce ziceţi, semnăm contracut?
          - Da. zise Jake entuziasmat.
          - Uitaţi aici, contractul. Semnaţi aici...aici şi acolo. După putem începe lucrul. Încă o întrebare. Părinţii voştri de ce nu au venit?
           Am făcut o mică pauză. Ne uitam unii la alţii panicaţi. După am zis fiecare.
           - În vancaţă. La bunica, sau plecaţi din oraş.
           - Înţeleg. Bine. Atunci..daţi aceste fişe părinţilor voştri când se întorc să avem şi semnăturile lor şi după vedem.
           - Ok.
           Am părăsit clădirea îndreptându-ne spre casă. Într-un fel eram fericiţi, dar şi trişti din cauză că am uitat complet de părinţi şi că nu mai sunt cu noi. Mă simt aiurea. Seara ne-am adunat toţi în living şi-am început să discutăm diverse. Le-am mai explicat câte una alta noilor veniţi, iar după ne-am dus la culcare. Aveam termen până săptămâna viitoare să aducem acele fişe pentru a începe lucrul.