Save Me

Chapter 2

~End of flashback~

Mă trezesc puțin buimacă pe canapeaua din sufragerie.
-Haneul?Haneullllll!Unde ești?
Deși locuiesc de 12 ani in casa asta,niciodată nu am reușit să o găsesc pe Haneul când aveam nevoie de ea.Ma ridic de pe canapea și îmi trec mana prin păr.
Mă uit la ceasul telefonului: 10:47.
-Azi e sâmbătă,spun mai mult pentru mine.Stai, sâmbătă?!Trebuie sa merg la sala de dans cu Haneul!O nuuu,o sa se supere daca nu ajung la timp!
Alerg ca o descreierata pana la bucătărie,unde mama presupun că pregătea micul dejun.Iau un măr din fructiera și îmi continui drumul până în camera mea.
-Buna mama,pa mamaa!
Urc in graba scările,evitând să mă împiedic,cum fac de obicei.Deschid ușa cu piciorul și ma îndrept spre dulap.Imi iau o pereche de blugi negrii tăiați și un hanorac de la Adidas gri."Sa se potrivească cu părul",spun și chicotesc copilăros.Îmi iau intr-un rucsac apa,prosopul, portofelul,telefonul,pixul și caietul,apoi alerg până la baie pentru a îmi face rutina de dimineață.
Cobor două scări deodată fara sa mă împiedic,un nou update pentru mine, ținând cont că de obicei îmi cam rup gâtul.
Traversez sufrageria mai mult sărind,apoi o pup pe mama pe obraz și plec spre mașină.
Îmi arunc rucsacul pe bancheta din spate și pornesc apăsând accelerația pana în pământ.In 2 minute trebuia să fiu în sală altfel mâncam bătaie.O știu pe pielea mea.Daca cumva se intampla sa intarzii la lecțiile de dans ale lui Haneul mâncam bătaie.
Trafic!Oh nu!E grav.Las la propriu mașina lângă trotuar și o iau la fugă prin orașul aglomerat.
1 minut și jumătate.Sprint!Cred că am lovit vreo 2 sau 3 persoane, dar nu contează.
Am ajuns.Treizeci de secunde. Scări,lift...O nuuu,cea mai grea alegere.
Scările erau singura mea oportunitate,având în vedere că trebuia să aștept liftul.
Urcă,Byeol, urcă.Am ajuns.Deschid ușa cu putere și intru peste Haneul care asculta un playlist cu EXO.
-Am întârziat?spun aproape leșinată de oboseală.
Haneul mă privește amuzată,până să dea intr-un râs isteric.
Cad pe jos încă respirând foarte repede.
-Byeol, prostuțo,nu trebuia să alergi.
-Nu mai contează!Hai sa repetăm.Sau sa repeți.Am o idee de linie melodica pentru un nou cântec.
-Bipolara mai ești!
-Stiu,spun eu calm.
Da,eram bipolară.Adică la propriu.Boala asta psihică depinde de stare.Acum,spre exemplu,pot să râd cu Haneul,iar în secunda doi pot să o iau la bătaie.Dar m-am învățat.Familia Kwang s-a învățat cu mine,acum ei sunt tot .Sunt oamenii de care depind 24/24.Cele mai importante persoane pentru mine.Chiar dacă nu sunt părinții mei naturali și Haneul nu e cu adevărat sora mea,ei mă iubesc mult.

Haneul a început să danseze,apoi mi-a făcut semn să mă alătur.Am fugit la locul meu,așteptând refrenul melodiei.
După ce am dansat vreo trei ore cu Haneul,am decis sa mă duc in camera instrumentelor pentru a compune noua linie melodica.Pot spune că eram o persoană hiperactivă.Defapt,eu și Haneul eram niste persoane hiperactive.Ne plăcea să ne ocupam timpul cu diverse activități.
Iau o doza de energizant și ies afară din sală,lasand-o pe Haneul sa repete noul dans.
Fredonam noua linie melodica pentru a nu o uita.Intru in cameră fără sa bat, deoarece azi e sâmbătă și nu sunt prea multe persoane pe aici.
-Ăm,scuze...Credeam că nu e nimeni aici,spun și mă pregătesc să închid ușa.
-Ah,nu e nici o problema.Poti sa intri.Nu mă deranjează,spune băiatul care statea pe scaun lângă birou.
Nu i-am recunoscut fața,dat fiind faptul că stătea cu spatele la mine.Purta o șapca neagra pe cap,deci pot spune că habar nu aveam cine este.
M-am așezat pe un scaun aleatoriu din încăpere și am luat chitara din suport.
Am mai fredonat o data înainte să mă apuc sa mângâi ușor corzile instrumentului.Dupa ce am terminat linia melodică,m-am apucat sa scriu și niște versuri.Nu pot sa scriu fara muzică.E o sursa de inspirație pentru mine.Am pus prima melodie din telefon,fiind BTS-Rise of Bangtan.Stateam și fredonam versurile,uneori mimând anumite mișcări.
În tot acest timp,băiatul misterios nu s-a clintit din locul lui.Pana când m-a auzit cântând.S-a întors brusc spre mine și m-a privit cu o față uimită,timp în care nu i-am acordat pic de atenție.

După ce melodia s-a terminat,am închis telefonul și l-am băgat în buzunar.
Trebuie să mă gândesc serios la versuri.
-Stiu!Spun eu cu voce tare.Cred că băiatul s-a speriat,dar ce contează?
Aveam o idee.
-O sa scriu despre mama!
Ies din camera și iau chitara cu mine.
Haneul plecase de vreo jumătate de oră,așa că am plecat direct spre mașină.Am asezat cu grija chitara pe bancheta din spate și am ocupat locul șoferului, ducandu-ma la cea mai apropiata cafenea.
Mă așez grăbită la o masa și comand o cafea fara zahar.
Iau pixul și caietul din rucsac și mă apuc sa scriu versurile pe care le aveam in cap:

“Au fost momente în viata mea in care,m-am gândit să stau lângă tine,dar,acum cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat,a fost sa nu cresc lângă tine, MAMĂ!
De aceea vreau să îți spun că...Asta e pentru tine!

Sa știi că mi-e bine,de mai întrebi de mine
Copilul tau creste și e respectat de oricine
Tu n-ai dat doi bani pe el,dorința ta a fost sa moară,
Dar copilul asta,a făcut aur din smoală!
Mama-i înger păzitor,încă te simt in piept
Dar am crescut fara tine și am încercat să te iert!

Poate...

Toate adunate m-au făcut copilul de acum,
Toate adunate au transformat trecutu-n scrum!
Toate adunate m-au făcut să sparg gheața,
Toate adunate mi-arata cat de grea e viața
Te-nvata că tre'sa lupți,atunci când apare ceața
Sacrificii și ambiții,te-nvata sa nu îți pierzi speranța.

N-am să uit de tine,am tras singur foarte tare,tati!
Unde e mami sa mă sărute la culcare?
Îmi dau viața pentru-ai mei,c-au avut inima caldă
Mamă-i cea care te crește,nu care te lasă baltă!

Asta-i pentru tine,mamă
Și n-am să uit,copilul ce l-ai lăsat,
De mic al nimănui!
Asta e pentru tine mamă,crede-ma că mi-a fost greu
Sa te rup pe tine,o bucata din sufletul meu!

Și asta nu e tot...De-abia acum incepe mamă!

E timpul să plec, iertați-ma va rog!
M-am saturat sa-mi fac speranțe,singur la bloc
Tata îmi zâmbea adevărat,putere de bărbat
Îmi spunea du-te copile,fa-te om adevărat!
A fost șansa mea acum,și nu am renunțat,
Poate nu multi au plecat de-acasă când erau de vârsta mea!

Stăteați in spatele meu și ma priveati cum plecăm
Și lacrimi mari și grele,aproape mă înecam!
Am dus capul în jos,și am început să tip,
Cine de-acum înainte mă mai face fericit?!„

După ce am scris,cu lacrimi in ochi,m-am îndreptat spre ieșirea cafenelei,nu înainte să plătesc.
-Domnișoara, sunteți în regulă?Întreabă chelnerul amabil.
-Nu!Nu sunt in regula!Spun pe un ton agresiv,și arunc banii pe tejghea, apoi mă îndrept spre ieșire fara sa mai aștepți restul.O nu,fac o criza!
-Calmeaza-te Byeol!Haide...A trecut!
Am inspirat și expirat de câteva ori,apoi am intrat în mașină.

Ajung acasă și mă duc in camera mea,începând să plâng.Am pus atâtea sentimente pe hârtia aia.
În camera mea apare Haneul,trântind ușa de perete.Doamne,parca are puteri și simte ce e in neregula cu mine.
-Byeol!Ești bine?Ce ai pățit?

Nu spun nimic,ci doar îi arunc caietul in fața,lasand-o să citească toate sentimentele mele.Am rupt părți din trecutul meu și le-am mâzgălit pe o simpla foaie de hârtie.La naiba,cat de tare doare!
-Byeol...E superb!O ador!!Trebuie sa o înregistrezi neapărat!
-Nu sunt sigura Haneul...doare al naibii de tare.Nu pot să citesc asta fara sa mă abțin să nu plâng.
-O vom face cunoscută,atunci când vei fi pregatita, Byeol.Un talent ca al tau nu trebuie sa fie neglijat!

Am început să plâng și mai tare,strangand-o pe Haneul la piept.
Cat pot să o iubesc pe fata asta.Mereu mă face să mă simt mai bine.

Yaaa,am mai postat un capitol.Cântecul este făcut aproape în totalitate de mine...Trist.
Hai bye.