Save Me

Chapter 36

*Byeol*

Eram distrusa.Pumnii îmi ardeau de durere,erau aproape amorțiti.
-De ce continui sa îmi fac rău singura?șoptesc printre suspine.
Îngenunchez din cauza durerii și îmi privesc mainile.Bratele îmi tremura.Nu mă pot opri din plâns.

Mi-e ciuda.Mi-e ciuda ca nu am putut păstra persoana iubita lângă mine și ca nu am putut sa profit de faptul ca ea mă iubea și ca era chiar acolo,suportandu-mi crizele și nebuniile.Dar nu pot face nimic altceva acum decât sa sufăr.Mi-am dat seama prea târziu de asta.

Sunt așa un gunoi.Asa nefolositoare.In ochii mei sunt doar un jeg de om.Nici nu știu de ce încă trăiesc.Nu sunt ceva special.Da,sunt ușor de înlocuit.Si m-am înlocuit de atâtea ori cu persoane atât de neimportante.
Oftez și mă uit în alta parte decât la mâinile mele.Sunt așa o ființă oribila.Nu înțeleg de ce oamenii suferă după mine.Nu înțeleg de ce se consuma și continua sa mă caute în loc sa se bucure ca au scăpat de mine.Nici eu nu m-as vrea prin preajma.De ce ar face-o altcineva?  

Ma ridic de jos și încă schimonosindu-ma de durere mă car spre baie.Trebuie sa mă curat pe mâini.Las jetul de apa sa îmi curgă peste exteriorul mâinii.Gem înfundat.
-De ce mă mai plang?Mi-am facut-o cu mana mea .
Mă bandajez rapid și îmi trec mana prin păr.Sangele încă curge și pătează tifonul.

Cum astăzi este sâmbătă mai am o zi sa îmi pun ideile cap la cap.O sa mănânc și o sa ies iar în parc.Si dacă îl mai întâlnesc pe Yoongi,o sa ii spun și lui.

Cobor la masa sub privirile atente ale celorlalți.Ii privesc rece și mă așez la masă.
-Bună!Cum a fost dimineața ta?ma întreabă Hyejin.
-Îți pasă?întreb fără sa îi arunc vreo privire.
-Am vrut sa fac conversație,spune ușor rănită.
-Nu mă interesează,spun rapid și mă uit la ea cu o oarecare ură.
-Ce este cu comportamentul ăsta?ma întreabă Song.
-Asa este comportamentul meu.Nu o sa mă schimb pentru una din tarfele tale.Dau din umeri și mă uit la SungJin ce își abținea chicotul.
-De ajuns!țipă el.Nu putem avea și noi o masa în familie?
-Care familie?întreb nervoasa.Cea pe care ai distrus-o?
Îmi strâng buzele și mă uit la el.Sunt gata sa îl înfrunt.
-Byeol!Am spus sa te opresti!
-De ce?Te deranjează ceva?spun și mă ridic în picioare,dând cu pumnii în masa.Te deranjează adevărul?
Se ridica imediat de pe scaun și arunca bețișoarele cât colo.
-Needucato!
Ocolește masa și da sa se apropie.Il săgetez cu privirea.
-Ți se pare ca am avut de la cine învața ceva bun?Mi-ai omorât a doua șansă la o viață fericita!Mi-ai omorât mama.Mi-ai omorât tot ce a mai rămas bun în mine.M-ai obligat sa ucid.Sa uit și sa mă transform intr-un robot fără sentimente.Eu de ce nu as face la fel?A,dar tu ai șansa la o familie fericita.Ai o târfa care se fute cu tine 24 din 7 și cinci asasini care iti fac treburile murdare.Printre care și fiica ta.Iti place,nu?Tu duci o viață normală de pe munca altora.
Clocoteam de nervi.Privirea îmi era ațintită spre privirea lui.

Dau sa plec dar simt iarăși aceeași palma rece peste obrazul meu.Din cauza brutalitatii cu care a dat,sângele din nas a început sa îmi curgă,patăndu-mi tricoul.

Am început sa tremur și l-am privit pentru o clipa cu cea mai amara privire.Am luat un cuțit de pe masa și l-am ridicat asupra lui.
SungJin s-a ridicat de la masa și m-a cuprins de talie,dandu-mă la o parte din fata lui Song.
M-a tras afară din bucatarie.
-Nu face asta.
Mi-a luat ușor cuțitul din mână și a mângâiat pansamentul.
Am rămas puțin blocată,iar fără sa reacționez i-am privit trăsăturile.
Era frumos.Foarte frumos.Si avea un zâmbet de cuceritor.Pacat ca eu am sentimente pentru o singura persoană.
Am zâmbit involuntar.
-Du-te sa te cureți.Îți voi aduce prânzul în camera.
Am încuviințat din cap și am mers în camera.
"O sa i-o plătesc ăluia",am gândit și am fost pentru a doua oară în baie,din același motiv.Sange.

Îmi place sângele.Dar nu sângele meu.Consider ca uciderea este o artă.Insa nimeni nu apreciază asta.Fiindca oamenii sunt incompetenți.Ei nu înțeleg de ce ucid.Ei văd doar un maldăr de carne și oase. Nu văd modul în care tu ai ucis,nici semnele și indiciile.Nu văd frumusețea pe care nu oricine le-o poate da cadavrelor.

Politia nu mai semnifica o piedica.Sunt la fel de fraieri încât mă amuza.Ma amuza încercările lor stupide de a găsi criminalul.
Se afunda prea mult în detalii,în indicii fără sens.Raspunsul le bate la ușă,însă ei continua sa își imagineze teorii.20 de cadavre în 20 de zile.Toate ale mele.Toate ucise în moduri diferite.

Sunt trezita din visare de un ciocănit la usa.
-Intră!spun și mă așez pe pat.
-Ți-am adus masa.Sper ca nu te superi dacă rămân cu tine.Nu am apucat sa mănânc.
-Nu mă supăr.Poti rămâne.

După masa am ieșit iar afară.Imi priveam bandajele îmbibate în sânge și mergeam pe strada,pana la un magazin cu articole sportive.Ma dor picioarele.
-Bună ziua!
-Cu ce va putem ajuta?răspunde femeia de după tejghea.
-Mă interesează rubrica skateboard-uri.
-Sigur.Urmați-ma!

Am mers după ea pana în capătul magazinului.
-Va puteți alege unul,apoi veniți la casa.
-Ok.
Am ales unul cu model roșu, care ar trebui sa reprezinte sânge.Bine spus,ar trebui.
-Am ales.
-Perfect.
Femeia se uita insistent la mâinile mele.
-Am avut un accident cu vechiul skateboard.De aceea vreau sa îmi cumpăr unul nou.Rulmentii roților erau vechi,rotile erau deteriorate,asta mi-a provocat căzătura.
Femeia da din cap nesigura și își continua treaba.
După ce l-am achitat am dat o tura prin parc,gândindu-ma ca așa voi scăpa de gândurile inutile.

Mă gândeam la o posibila noua victima.Apoi mi-am adus aminte.
-Jung!

Heyaaaa
Şi faşeț voi?
Am răcit ca naiba.Stranut *nas în cur*.
Nuj cum am reușit,dar simt ca mor așa ușor,ușor.
No' gata nu mă mai plang.
Sarumana pentru 2,11 k ❤.
Mă bag la somn.Bye.